7,296 matches
-
oare? Era abia zece seara. Poate că luna își îndeplinise timpul ei de stăpânire și, treptat, viața mergea acum spre limpezirea zilei solare. 29 Atunci fizionomia amoroasă a Lenorei se recompuse și se desăvârși, cu zbuciumul acela înfocat al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un spațiu tăcut și trist. - Așez ceaiul în sufragerie, le strigă de dincolo Lina. . . . După ce respectă tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și pe deasupra mojiciile lui. Hamal afară din casă! Hamal în casă ... pe când Domnul Profesor, deasupra tuturor grijilor pământești, subînțeles cheltuielile respective, sub masca științei pure, practică parazitismul și tirania! . . . Am găsit pe Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avea nici subtilitate, nici exagerație, să ajungă la așa concluzii precise și tragice. în ultimele trei luni, Lenora căpătase un fel de manie a persecuției. Privea pe toți bănuitor și în special pe Doru. în loc de forma mânioasă cu care îl chinuise până atunci, acum se socotea victimă. Credea că Hallipa duce o întreagă campanie de înțelegeri ascunse cu Elena și Mika-Le, cu disprețul voinței ci. Avea insomnii si deștepta pe bărbatu-său pentru a-1 neferici cu plângeri fără de sfârșit, în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
făptura lui o ființă? Lenora ucisese în ea pe Doru și acum căuta să se ucidă în el. Durerea ei se strămutase însă pe locul unde fusese fericită, pe opera aceea care făcuse dintr-însa, prin pasiune, stăpâna Prundenilor. O chinuia despărțirea, pierderea acelei așezări, pe care o socotea a ei proprie și dorea totuși nimicirea ei. Ea știa prin ce muncă statornică alcătuise domnia ei voluptoasă acolo. Avea sentimentul unui drept al ei, pe care îl vedea oropsit de alte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încheieturi și-l ridică din vâltoare, iar el încetează să mai înțeleagă ce i se întâmplă și își pierde cunoștința. Apoi încearcă să se cațăre pe o pantă, cade în coate și în genunchi, încă îghițind în sec din reflex, chinuindu-se să respire. Treptat, își dă seama că se află într-un loc uscat, întunecat și se ridică. Este la gura unei peșteri. Din nou, simte atingerea unor mâini. Se dă un pas înapoi, apoi își vine în fire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Baniya, farmacistul, sau, dacă un se poate transforma deloc, ar putea avea măcar darul vorbirii, ca să-i spună viitorul, și dacă nici asta n-o poate face, să facă ceva să-i distragă atenția de la durerea de spate care o chinuie, în loc să stea pur si simplu acolo, scărpinându-și fundul roșu, oribil, și țuguindu-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fug după tine, ca să mi-l iau înapoi. Pran vrea să spună ceva. — Cum am mai râs atunci, continuă cerșetorul. Pran încuviințează. I se pare că omul are chef de vorbă, așa că se hotărăște să-i adreseze întrebarea care-l chinuie de câtva timp. — Nu cumva ai un pic de mâncare? Cerșetorul îl privește uimit, apoi începe să rostească o rugăciune. Pran consideră că acesta este răspunsul, probabil nu are nimic de mâncare. Și atunci, cum să fac să găsesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui să adune păsările căzute. Este chiar îngrijorat când Yasmin îl împinge spre o barcă îngustă cu fundul plat și vâslește să-l așeze în fața locului de tragere. Nu ne vor omorî? o întreabă pe tânăra hijra, care se tot chinuie cu vâslele, ce se încurcă mereu în plantele din apă. — Foarte posibil, zice Yasmin posomorâtă. Amina Begum nu țintește bine. Iar Zia Begum țintește prea jos, pentru că așa vrea. Asta nu are darul să-l încurajeze, însă nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
potrivește și efortul îl epuizează. Se mai învârte prin jur, risipind lucrurile pe locul în care poposiseră și deși îi strigă furios dar și cu teamă pe servitori, nu se poate gândi decât la durerea puternică de cap care-l chinuie. Crede că are febră, dar este absolut necesar să meargă în continuare, chiar dacă nu-l mai urmează nimeni. Are prea mult echipament de transportat, așa că-l abandonează pur și simplu, făcând o grămadă sub un copac, apoi renunță și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
moșieri, avea o soră fugită în străinătate... Au venit s-o ridice noaptea, era prin 1952, iar mama, după arestarea lui Suzanne, a făcut un șoc și și-a pierdut vocea. O lună a stat mută. Iar pe Suzanne au chinuit-o în fel și chip să nu poată închide ochii, pe tot timpul detenției. După ce a ieșit din închisoare, când era în lume, în vizită, adormea vorbind, așa era de lipsită de somn. — Când a fost eliberată? — Sub presiunea politică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Silva asupra sonorității culorilor: „Eu nu privesc un tablou, ci îl ascult.“ Prejudecăți — Ce părere ai despre cei care nu dau nici o atenție îmbrăcămintei când merg la o sindrofie? am întrebat-o „electronic“ pe Ioana. — Gazda face o petrecere, se chinuie la bucătărie să iasă toate felurile bune, se dă peste cap să aranjeze masa, se îmbracă superb și vine unul ca vai de lume! S-a întâm plat în Italia, nu știu care principe a sosit în haine de golf, tocmai terminase
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
își caută magia! Prin timpurile albe, de argint, O dragoste își caută magia, Dar clipele o-nșeală și o mint, Lăsând în urma lor doar nostalgia Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului, Dumnezeului nostru, totdeauna și în veci de veci!" 6. " În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei șchiopi, voi strînge grămadă pe cei izgoniți, și pe aceia pe care-i chinuisem. 7. Din cei șchiopi voi face o rămășiță, din cei ce erau risipiți, un neam puternic; și Domnul va împărăți peste ei, pe muntele Sionului, de acum și pînă-n veac! 8. Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
malul Marelui Canal, astfel încât să vedem bărcile în trecere, de unde am putea obține ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem noaptea sub cerul liber, chinuiți de căldură și țânțari. Eu și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor copite de cal. Mă gândesc că visez. Însă nici nu mă dezmeticesc bine, că în fața mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de sezon. Pentru că nu am mâncat de aseară, îmi iau găluște umplute cu fructe de pădure, curmale, dovleac dulce și nuci. În afară de Marea Împărăteasă, par să fiu singura doamnă care gustă cu adevărat opera. Restul doamnelor par plictisite. Nuharoo se chinuie să arate interesată. Doamna Li cască, iar doamna Mei sporovăiește cu doamna Hui. Ca pentru a le dezmorți pe nurorile sale, Majestatea Sa oferă evantaie din hârtie. Noi ne ridicăm și ne înclinăm în direcția Majestății Sale, după care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care ți le-am spus. Dacă vom avea un fiu, vreau ca tu să-i transmiți vorbele mele. — Da, așa voi face. Apuc picioarele Majestății Sale și i le sărut. Dacă vom avea un fiu. — Să-i spui asta. Se chinuie să rostească următoarele cuvinte: După acțiunea împuternicitului Lin, barbarii au declarat război Chinei. Au trecut oceanele cu șaisprezece nave de război, care aveau la bord patru mii de soldați. Nu vreau să-l las să continue, așa că îi spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să își închipuie cum voi arăta eu când voi muri? În ziua aceea, doamna Jin a țipat la mine: — Nu-ți face griji în legătură cu frumusețea ta! Să te preocupe, în schimb, decapitarea ta! Se forța să scoată cuvintele din piept, chinuindu-se să respire: — Să-ți spun eu cu ce mi-am făcut griji din ziua în care am devenit consoartă imperială! Voi continua să-mi fac griji până în ziua în care voi muri! Luptându-se să-și țină firea, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de vorbele ei: — Șleahtă de analfabete, a urlat ea. Pe neașteptate, din gâtul ei au răsunat o serie de „Ooohhha, haahaaha! Ohhha, hahaha!“. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că râdea: — Frica e bună! Ooohaha! Frica vă chinuie și vă face să vă purtați cum trebuie! Nu puteți dobândi nemurirea fără ea, iar treaba mea e să bag frica în voi! Oooh, haha! Oooh, hahaha! Încă îi mai aud râsul. Mă întreb ce ar fi zis doamna Jin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu astrologul meu. Se numește „Palatele pierdute“, zice Majestatea Sa, ca pentru a rupe tăcerea dintre noi. Are multe capcane care te-ar putea duce la raționamente greșite. Sfatul maestrului a fost să stau unde sunt și să nu mă chinui să-mi găsesc calea, până când nu sosește vremea și cheia rezolvării problemei nu apare singură. M-ar asculta Hsien Feng dacă i-aș explica ce a făcut Nuharoo? Nu ar da nici un rezultat, trag eu concluzia. E știut de toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
arestează eunucii și servitoarele și cotrobăie prin sertare și dulapuri. An-te-hai mă ajută să-mi pun roba de Curte și îmi zice: — Mai bine m-ați trimite să-l înștiințez de îndată pe Majestatea Sa. Au de gând să vă chinuie până când pierdeți „sămânța dragonului“. Simt contracții. Înspăimântată, mă țin de burtă și îi zic lui An-te-hai să nu irosească nici o clipă. El ia un lighean și iese prin camera din spate, prefăcându-se că se duce după apă. Aud afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu petale roz dintre care câteva ajung în cadă. Servitoarele adună petalele și i le arată lui Tung Chih, în încercarea de a-l liniști. Această imagine a îmbăierii sub magnolie ar fi fost minunată, dacă bebelușul nu ar fi chinuit. Habar nu am cât timp va mai trebui să stea în apă. Mă uit în sus la soare și mă rog să rămână pe cer. — Hainele! cântă eunucul-șef Shim în stilul lui afectat. Servitoarele îl șterg repede pe Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la doar o sută de mile de Orașul Interzis! Curtea este uluită. Kuei Liang izbucnește în lacrimi pe măsură ce oferă mai multe amănunte. În timp ce ascult, în fața ochilor îmi apare o imagine de pe vremea când am văzut cum un băiat din sat chinuia o vrabie. Băiatul era vecinul meu și găsise vrabia într-o groapă de gunoi. Se părea că micuța creatură tocmai învăța să zboare, însă căzuse și își rupsese aripa. Când băiatul a ridicat pasărea, din pene picura apă murdară. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
domeniul de vânătoare de la Jehol drept pretext pentru a fugi. După părerea generalului, situația este ireversibilă - China e pierdută. Inamicul e pe cale de a-l aresta și de a-l detrona pe Fiul Cerului. — Pieptul meu, Orhideea. Majestatea Sa se chinuie să rămână pe locul său. Mă simt de parcă înăuntru ar crește buruieni și lujeri. Aud cum bate vântul printre ele atunci când respir. Masez ușor pieptul lui Hsien Feng. Acesta este un „da“ pentru vânătoare? întreabă Seng-ko-lin-chin. Dacă nu mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-și acoperi crima, diavolii străini... Majestatea Voastră, nu pot... să o spun... Eunucul se prăbușește la pământ de parcă ar fi rămas dintr-odată fără șira spinării. Spune! — Da, Majestatea Voastră. Diavolii... au dat foc. Împăratul Hsien Feng închide ochii. Se chinuie să respire. Gâtul lui se răsucește de parcă ar fi în strânsoarea unei fantome. Pe 13 octombrie, barbarii au dat foc la mai mult de două sute de pavilioane, săli și temple și la terenurile a cinci palate. Flăcările au mistuit totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aș putea fi pedepsită -, vreți să-l anunțați Curții pe succesorul Domniei Voastre? Este prea târziu ca Su Shun să ordone îndepărtarea mea. Hsien Feng pare să mă fi auzit și încearcă să vorbească, dar nu are glas. După ce se chinuie o vreme, brațele îi alunecă peste așternut. Ochii i se dau peste cap, și împăratul începe să respire întretăiat. — Majestatea Voastră! cad în genunchi lângă el, și mâinile mele apucă cearșafurile de satin galben. Aveți milă de fiul Vostru, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]