4,544 matches
-
a vegheat asupra băieților începând din primii ani. Tito și-a amintit de când cântă la chitară tatălui său cât timp el era plecat să lucreze la Gary’s steel mills. Într-o noapte,Joe a descoperit că Tito cântă la chitară când deodată a rupt o coardă. Inițial, supărat pe copii deoarece cântau pe furiș, a descoperit potențialul lor și, în 1963, Jackie, Tito și Jermaine au format The Jackson Brothers, incluzând prietenii din orașul lor,Reynaud Jones și Millford Hite
The Jackson 5 () [Corola-website/Science/316717_a_318046]
-
deodată a rupt o coardă. Inițial, supărat pe copii deoarece cântau pe furiș, a descoperit potențialul lor și, în 1963, Jackie, Tito și Jermaine au format The Jackson Brothers, incluzând prietenii din orașul lor,Reynaud Jones și Millford Hite, la chitară și respectiv tobe. Spre sfârșitul anului următor,membrii cei mai tineri ai grupului Marlon și Michael s-au alăturat formației instrumentale, cântând la tamburina și conga. Arătându-și talentul încă de la o vârstă fragedă, tânărul Michael a început să-și
The Jackson 5 () [Corola-website/Science/316717_a_318046]
-
momentul acela, profesoara de orchestră a lui Tito, Shirley Cartman a început să preia conducerea grupului. A sugerat înlocuirea lui Jones și Hite cu talentați muzicieni precum Jhonny Jackson la tobe, si Ronnie Rancifer. Tito a decis să cânte la chitară în timp ce Jermaine a cântat la chitara-bass după mai mulți ani că chitarist ritmic.Evelyn Lahaie,un agent local talentat i-a sugerat lui Joe să redenumeasca grupul The Jackson 5 când au cântat în Tiny Tots Jamboree în Gary. După
The Jackson 5 () [Corola-website/Science/316717_a_318046]
-
grupul de hard rock Harap-Alb, titulatura fiind inspirată de cunoscutul basm cult scris de Ion Creangă. La început Harap-Alb a activat în formula de trio, Nacu ocupându-se și de părțile vocale. Astfel, prima componentă îi reunea pe Gabriel Nacu (chitară, vocal), Anton Hașiaș (baș) și Nicky Dinescu (baterie). În 2007, Gabi Nacu declară pentru cotidianul "Jurnalul Național": După apariția trio-ului în 1977, la Sala Palatului din București, se hotărăște cooptarea unui solist vocal. După mai multe audiții cu diferiți
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
grupul. Astfel, Harap-Alb își întrerupe activitatea, iar Nacu este încorporat în armată în 1980. După terminarea stagiului militar, la începutul lui 1981, Gabi Nacu îi remarcă pe Doru Istudor (tobe), Doru Borobeică (baș), Bogdan Blaga (vocal) și Criști „Gagore” Diaconu (chitară), care repetau la Clubul Sindicatelor de Construcții din București. Le propune să i se alăture pentru a reforma grupul Harap-Alb. Astfel, urmează a doua perioadă de existență a formației bucureștene. Au loc repetiții cel puțin câte 4-5 ore zilnic la
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
oarecare succes și de orientare similară: Jad și Icar. Astfel se încheie a doua perioadă de existență a grupului. În ianuarie 1998, bateristul Doru Istudor revine în România și reînființează Harap-Alb, în formula: Dan „Cândoi” Tufan (vocal), Cristian Luca „Argintaru” (chitară), Criști „Porta” Marinescu (chitară), Ionuț Calota (baș) și Doru „M.S.” Istudor (tobe). După un timp, Criști Marinescu este înlocuit cu Marius Roșiu, fost component în formațiile Interval, Floare Albastră și Adi Manolovici Group. Este înregistrată piesă „B.L.S.”, o compoziție mai
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
orientare similară: Jad și Icar. Astfel se încheie a doua perioadă de existență a grupului. În ianuarie 1998, bateristul Doru Istudor revine în România și reînființează Harap-Alb, în formula: Dan „Cândoi” Tufan (vocal), Cristian Luca „Argintaru” (chitară), Criști „Porta” Marinescu (chitară), Ionuț Calota (baș) și Doru „M.S.” Istudor (tobe). După un timp, Criști Marinescu este înlocuit cu Marius Roșiu, fost component în formațiile Interval, Floare Albastră și Adi Manolovici Group. Este înregistrată piesă „B.L.S.”, o compoziție mai veche a lui Istudor
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
anilor ’80. Piesă va fi inclusă pe compilația "Cântece interzise/Cenzurat", lansată în data de 5 noiembrie 2007 împreună cu "Jurnalul Național". Componentă Harap-Alb se modifică din nou în 1999, din trupa făcând parte: Sandu Costică „Damigeana” (vocal), Cristian Luca „Argintaru” (chitară), George Costinescu (baș) și Doru „M.S.” Istudor (tobe). În 2000, la inițiativa lui Istudor, trupa își schimbă numele din Harap-Alb în M.S., deoarece vechea titulatura nu se mai potrivea cu intențiile muzicale ale bateristului. Ulterior, formația M.S., care funcționează și
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
așa-numitul "bachimen" (撥面) care este fie o altă placă de lemn, fie o fâșie de piele sau stofă, fie un strat de lac mai gros. Pe această placă de protecție (care are aceeași funcție cu placa de protecție la chitară) se pictează uneori ceva artistic. Cu toate că stilurile moderne de cântat la biwa sunt caracterizate de folosirea plectrului mai sus, unde nu este placa de protecție, din tradiționalism, toate biwele au bachimen-ul în același loc, adică aproape de căluș. Plectrul ("bachi") este
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
șase la număr, dar de obicei patru sau cinci, sunt confecționate din mătase răsucită (sau uneori catgut). Ele sunt prinse cu chei mari de lemn (abanosul este deseori folosit) de gâtul care se încovoaie sus în unghi drept. Spre deosebire de o chitară de exemplu, care are tastele aproape de gât, așa încât la apăsare coardele ating gâtul instrumentului obținându-se o înălțime de ton bine definită, tastelele biwei sunt într-atât de înalte încât coardele ating gâtul când sunt apăsate. Acest fapt creează două
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
După moartea lui Edouard Pamfil, în 1994, "Clinica de Psihiatrie „Edouard Pamfil”" din Timișoara a fost numită după el. În perioada interbelică, Edouard Pamfil a fost student al cunoscutului psihiatru și psihanalist Henri Ey la Paris, unde a studiat și chitară clasică. Chitara o cânta cu virtuozitate. Festivalul internațional de chitară "Eduard Pamfil" care are loc annual în decembrie a fost numit după el. Eduard Pamfil a fost o personalitate de cultură universală, considerat un "adevărat umanist, un om mare" (Ștefan
Edouard Pamfil () [Corola-website/Science/315075_a_316404]
-
lui Edouard Pamfil, în 1994, "Clinica de Psihiatrie „Edouard Pamfil”" din Timișoara a fost numită după el. În perioada interbelică, Edouard Pamfil a fost student al cunoscutului psihiatru și psihanalist Henri Ey la Paris, unde a studiat și chitară clasică. Chitara o cânta cu virtuozitate. Festivalul internațional de chitară "Eduard Pamfil" care are loc annual în decembrie a fost numit după el. Eduard Pamfil a fost o personalitate de cultură universală, considerat un "adevărat umanist, un om mare" (Ștefan Bertalan), "un
Edouard Pamfil () [Corola-website/Science/315075_a_316404]
-
Edouard Pamfil”" din Timișoara a fost numită după el. În perioada interbelică, Edouard Pamfil a fost student al cunoscutului psihiatru și psihanalist Henri Ey la Paris, unde a studiat și chitară clasică. Chitara o cânta cu virtuozitate. Festivalul internațional de chitară "Eduard Pamfil" care are loc annual în decembrie a fost numit după el. Eduard Pamfil a fost o personalitate de cultură universală, considerat un "adevărat umanist, un om mare" (Ștefan Bertalan), "un ultim renascentist al secolului" (Ilie Stepan). Opera lui
Edouard Pamfil () [Corola-website/Science/315075_a_316404]
-
când a încheiat un contract cu casa de discuri Sun din Memphis. A fost un artist fără precedent, influența să asupra muzicii rock and roll simțindu-se până în zilele noastre, în special prin compozițiile sale rafinate și interpretarea să la chitară. Cea mai cunoscută piesă semnată de este "Blue Suede Shoes". Conform spuselor lui Charlie Daniels, „piesele lui Carl Perkins personificau era rockabilly, iar sound-ul Carl Perkins personifica sound-ul rockabilly mai mult decât a reușit oricine implicat în acest stil, pentru că
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
de 6 ani. În serile de sâmbătă, el asculta la radio împreună cu tatăl sau muzică de la Grand Ole Opry. Reprezentațiile emise de către Roy Acuff la Opry, l-au inspirat puternic pe Perkins, determinându-l să-i ceară părinților lui o chitară. Pentru că nu și-au putut permite o chitară adevărată, tatăl lui Perkins a improvizat o chitară dintr-o cutie de trabucuri și o coadă de matură. Carl a început să învețe cum să cânte la chitară mai mult printr-un
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
asculta la radio împreună cu tatăl sau muzică de la Grand Ole Opry. Reprezentațiile emise de către Roy Acuff la Opry, l-au inspirat puternic pe Perkins, determinându-l să-i ceară părinților lui o chitară. Pentru că nu și-au putut permite o chitară adevărată, tatăl lui Perkins a improvizat o chitară dintr-o cutie de trabucuri și o coadă de matură. Carl a început să învețe cum să cânte la chitară mai mult printr-un coleg de pe câmp, numit John Westbrook, care ulterior
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
Grand Ole Opry. Reprezentațiile emise de către Roy Acuff la Opry, l-au inspirat puternic pe Perkins, determinându-l să-i ceară părinților lui o chitară. Pentru că nu și-au putut permite o chitară adevărată, tatăl lui Perkins a improvizat o chitară dintr-o cutie de trabucuri și o coadă de matură. Carl a început să învețe cum să cânte la chitară mai mult printr-un coleg de pe câmp, numit John Westbrook, care ulterior i-a devenit prieten. “Unchiul John” cum îl
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
ceară părinților lui o chitară. Pentru că nu și-au putut permite o chitară adevărată, tatăl lui Perkins a improvizat o chitară dintr-o cutie de trabucuri și o coadă de matură. Carl a început să învețe cum să cânte la chitară mai mult printr-un coleg de pe câmp, numit John Westbrook, care ulterior i-a devenit prieten. “Unchiul John” cum îl numea Carl, era un afro-american în vârstă de 60 de ani, care obișnuia să cânte blues și gospel la vechea
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
mult printr-un coleg de pe câmp, numit John Westbrook, care ulterior i-a devenit prieten. “Unchiul John” cum îl numea Carl, era un afro-american în vârstă de 60 de ani, care obișnuia să cânte blues și gospel la vechea să chitară acustică. “Unchiul John” l-a sfătuit pe Carl, ca atunci când cântă, să “se apropie de chitară. Poți să simți cum alunecă pe corzi, intrându-ți în minte și apoi în suflet. Poți să o simți. Las-o să vibreze.” Pentru că
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
John” cum îl numea Carl, era un afro-american în vârstă de 60 de ani, care obișnuia să cânte blues și gospel la vechea să chitară acustică. “Unchiul John” l-a sfătuit pe Carl, ca atunci când cântă, să “se apropie de chitară. Poți să simți cum alunecă pe corzi, intrându-ți în minte și apoi în suflet. Poți să o simți. Las-o să vibreze.” Pentru că Perkins nu și-a permis corzi noi, când cele vechi s-au rupt, le-a legat
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
Two. Un alt hit regional aparținând lui Perkins, a fost “Gone Gone Gone”, lansat în octombrie 1955, de către studioul de înregistrări Sun. A fost acompaniat de către Let The Juke Box Keep On Playing, completat cu vioară, linie bass western boogie, chitară electrică și voce. În aceeași toamnă a anului 1955, Perkins a compus cântecul "Blue Suede Shoes". El s-a inspirat dintr-un incident la o seară dansanta honky-tonk, când unul dintre dansatori a devenit agasant față de partenera, pentru că i-a
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
tur au fost Chuck Berry, Frankie Lymon și The Teenagers. Cand Perkins și trupa să au apărut pe scenă în Columbia , South Carolina, Carl a fost consternat să vadă un adolescent sângerând, fiind presat de mulțime. În timpul primei pauze la chitară a piesei “Honey Don’ț”, au fost luați de pe scenă și duși într-o cabina liberă, fiind protejați de o linie dublă de poliție. Carl a afirmat: “ A fost periculos. Mulți copii au fost răniți. A fost multă zarva, nebunie
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
albulmul Maverick o preluare după “Dixie Friend”. Aceeași piesă a fost preluată și de The Kentucky Headhunters, precum și de Keith de Groot pe un album din 1968, intitulat No Introduction Necesary, album ce l-a avut pe Jimmy Page la chitară principala și pe John Paul Jones la chitară bass. În aceeași zi în care piesă “Matchbox” a fost înregistrată, Elvis Presley a vizitat studioul. Alături de Johnny Cash (ce a plecat înainte că sesiunea să se fi terminat), Perkins, Jerry Lee
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
piesă a fost preluată și de The Kentucky Headhunters, precum și de Keith de Groot pe un album din 1968, intitulat No Introduction Necesary, album ce l-a avut pe Jimmy Page la chitară principala și pe John Paul Jones la chitară bass. În aceeași zi în care piesă “Matchbox” a fost înregistrată, Elvis Presley a vizitat studioul. Alături de Johnny Cash (ce a plecat înainte că sesiunea să se fi terminat), Perkins, Jerry Lee Lewis și Presley au petrecut mai mult de
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
împreună cu Chuck Berry și Eric Burton, iar The Animals i-au acompaniat. În ultima noapte din turneu, Perkins a participat la o petrecere care s-a dovedit a fi în numele lui, petrecerea sfârșindu-se prin a împărtăși istorioare, cântând la chitară precum și la voce, înconjurat de The Beatles (John, Paul, George și Ringo), care la momentul respectiv era cea mai cunoscută trupa din lume. Ringo l-a întrebat pe Carl dacă poate să preia piesă “Honey Don’ț”. Carl a răspuns
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]