6,287 matches
-
sînt salvați din turnuri infernale sau din fălcile unor creaturi acvatice mîncătoare de carne de om. Stătea În cinema pînă În zori, apoi se ducea acasă și dormea pînă la următorul matineu. Omul acesta era fericit numai În sala de cinema. Realitatea, din care angajații librăriei constituiau o porție atît de substanțială, Îl dezgusta. Presupun că, după ce pleci, conchise Wakefield, va trebui să continui să mă duc la film. Poate că ai putea iei pe cineva cu tine la film, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
când l-am văzut, că el nu mai vrea să fie în carte. El nu apare lângă meseviști. Era superior. Ce povești avea? La ce povești râsesem? Cum lua doi lei de la țărănoii din cămin să le povestească filmele de la cinema. Cum a plecat în Insula Mare a Brăilei ca să trăiască ca-n Cinci săptămâni în balon. Cum își excita gagicile cu, neapărat, pană de gâscă, nu de găină. Cum într-o zi a iubit patru femei diferite, cu orar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un dușman decât cu un prieten. Prima a fost în ’94. L-am bătut pe unu’, c-ar fi vrut să ne dea în primire cu magazinul Gloria. În față la cinematograf e un magazin, un supermarket d-ăsta. La cinema Gloria, în Titan. Am spart pe ăla și el ar fi vrut drept, să-i dăm și lui dreptul, că ne-a văzut și... și ne-a spus cineva chestia asta, că ne cere drept, că, dacă nu-i dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
brazilian aici la pușcărie: la fotbal am fente pe mine, tehnică multă, se prind colegii, dar degeaba, le ridic mingea peste ei.“ „În vis l-am văzut pe Iisus și dup-aia eram eu cum propovăduiam în față la un cinema. Tot degeaba, dau duble la table și-mi zic toți Pomană.“ Sibișan e haios și a omorât un copil. 40 Carpați fără, 2 nes, 2 cartele. Am renunțat la convorbirea purtată cu el în favoarea textului scris de el însuși. Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a ocupat un loc mult mai mare în literatura generației de la 1914 decît în literatura generațiilor din secolul al XIX-lea și că el a dat la o parte, într-o măsură, complicațiile sentimentale. În ce privește problema raporturilor dintre literatură și cinema, firește că generația aceasta e cea dintîi care să și-o fi pus. Pe de altă parte, familiaritatea dintre om și mecanisme, viteza vieții moderne sau, mai bine zis, vitezele de toate felurile au pătruns în stil”. În opinia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vieții moderne: „Înflorirea aparentă a romanului astăzi nu e decît viața vegetativă care se multiplică pe un trup răcit (...). Romanul de altădată, romanul diligență, a răposat. Compoziția și tartina pe o temă aleasă alungă pe omul modern în săli de cinema, în reportaje, în cărți de știință, în biografii, în memorii, în rapoartele exploratorilor”. Ultima metamorfoză ar fi „romanul poem în care tema trăiește eliptic”. Nu sîntem departe de ideile-slogan ale „Manifestului activist către tinerime“, dar nici de atitudinile asemănătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dr. Ad. Behne (Berlin), reproduse în original sau în traducere. Iată o definiție pregnantă propusă de Le Corbusier: Architecture - éstethique de l’ingenieur. Demne de interes sînt și numeroasele reproduceri foto „hors texte” de clădiri cubisto-constructiviste și futuriste: Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Birou de fabrică (I.P. Oud), Farmacie în Haarlem, Olanda (Wiklynen), Palatul Chicago Tribune (Walter Gropius), Magasins et appartements a Berchem St. Aghlea (V. Bourgeois), Poștă și telegraf (Marcel Iancu), Studiu de volume: zgîrie-nori (M. Iancu), Casă (Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Charlottenburg (E. Mendelsohn), Hotel și gara. Photolibr. De France, Paris (G. Guevukian), Turahaus, Berlin (H.W. Luckardt), Hilversam, Școala Comunității (E. Dudok), Machetă de hotel particular, Charlottenburg (Mies v. d Rohe), schițele: Cetățile Turnuri, desen de Saugnier (Peret), Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Vilă în oraș (M. Iancu), Vilă și cinema la/pentru la munte (M. Iancu), Studiu pentru vilă și cinema (M. Iancu), Casă futuristă, Italia (Virgilio Marchi) și celelate propuneri: Vitrină (Milița Petrașcu), Panou de reclamă (I. Peteers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Guevukian), Turahaus, Berlin (H.W. Luckardt), Hilversam, Școala Comunității (E. Dudok), Machetă de hotel particular, Charlottenburg (Mies v. d Rohe), schițele: Cetățile Turnuri, desen de Saugnier (Peret), Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Vilă în oraș (M. Iancu), Vilă și cinema la/pentru la munte (M. Iancu), Studiu pentru vilă și cinema (M. Iancu), Casă futuristă, Italia (Virgilio Marchi) și celelate propuneri: Vitrină (Milița Petrașcu), Panou de reclamă (I. Peteers), Machetă pentru Arlequinada lui Evreinof (M. Iancu). Teatru, cinematograf. Contimporanul publicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Machetă de hotel particular, Charlottenburg (Mies v. d Rohe), schițele: Cetățile Turnuri, desen de Saugnier (Peret), Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Vilă în oraș (M. Iancu), Vilă și cinema la/pentru la munte (M. Iancu), Studiu pentru vilă și cinema (M. Iancu), Casă futuristă, Italia (Virgilio Marchi) și celelate propuneri: Vitrină (Milița Petrașcu), Panou de reclamă (I. Peteers), Machetă pentru Arlequinada lui Evreinof (M. Iancu). Teatru, cinematograf. Contimporanul publicase, în prima sa serie, articole și note despre teatrul modern european
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amintesc e un parfum în formă de șolduri și o privire deasă și complicată ca un nod de corabie”. În „mitul” „Absint anonim“, evadarea onirică din realitate e provocată de magia absintului, viața e cînd vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
notă din nr. 14 (iunie 1929) informează - neutru - că Notre ami Benjamin Fondane, l’auteur de Trois Ciné-Poèmes (en collaboration avec Man Ray) va partir tres prochainement pour Buienos Ayres (sic!), pour y tenir une conférence sur les destinées du cinema. A cette occasion, il emporte avec lui pour etre projetes a l’issue de sa conférence une selection de films français d’avant-garde, soit des bandes de Réné Clair, Man Ray, Germaine Dulac, Buñuel, H. Gad, Huguet. În nr. 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
R. Clair, Un chien andalou de Buñuel, La coquille et le Clergyman de Germaine Dulac, Le cabaret épyleptique de amicul meu, compatriotul nostru Henri Gad. Pentru întîia oară, în Buenos Aires, cineva aducea cu el ceva din spiritul revoluționar european în cinema, în artă, în filozofie. Praf de dinamită și tot e ceva”. În afară de film, Fondane a mai conferențiat studenților despre mișcarea Dada și despre filozofia maestrului său rus, Lev Șestov. Afirmînd că între opera sa în franceză și cea scrisă anterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amintita expoziție internațională: La CEHOSLAVIQUE par Mr. Charles Teige expose des blancs-noirs rapellant un fauvisme dans l’abstrait tres vif et bien slave. (De remarcat accentul asupra „specificului” slav...) Numărul 53-54, consacrat arhitecturii moderne, conține reproduceri ale unor „proiecte de cinema” realizate de arhitectul cehoslovac I.E. Koula și o menționare ceva mai amplă a revistei Pasmo: „(redacția Cetnik, Halas, Kaejkar, Seifert, Sima, Teige, Vaclavek). Arhitectul Walter Gropius scrie de standardizarea caselor, Emile Malespine se ocupă de arhitectul Tony Garnier, Il pense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu schimbe suprafața pămîntului”) și „Arhitectura nouă“ („Constructivismul ale cărui origini se găsesc în începuturile artei abstracte (...) s’a dezvoltat mai ales în Rusia și Polonia”). În privința teatrului, un moment semnificativ îl reprezintă apariția numărului 55-56 din Contimporanul („Teatru/Cinema“), unde Sandu Eliad semnează un articol amplu („Teatrul teatrului“) despre două opțiuni antinaturaliste și antimimetice ale „teatrului nou” — „teatrul stilizat”, static al lui Meyerhold și teatrul constructivist, dinamic, „umanizat” al lui Tairoff. Preferințele autorului merg — în mod vădit — către cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Charlot. Fascinația poeților suprarealiști pentru „marele mut” (în special pentru filmele lui Chaplin, Man Ray și ale fraților Marx) este o constantă a anilor ’20. În Opera de artă... Walter Benjamin va face o legătură între arta-șoc pentru mase, cinema și transformările sensibilității prin tehnica reproductivă: „Prin structura sa tehnică, filmul a eliberat efectul de șoc psihic din ambalajul moral în care îl împachetase dadaismul. (...) Această formă de receptare pe calea divertismentului este din ce în ce mai evidentă în toate domeniile artei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
împachetase dadaismul. (...) Această formă de receptare pe calea divertismentului este din ce în ce mai evidentă în toate domeniile artei și este ea însăși un simptom al schimbărilor profunde la nivelul apercepției” (op. cit., pp. 140-142). În anii ’20, analogiile dominante sînt însă acelea dintre cinema, poezia pură și visul suprarealist. Principalii comentatori ai artei cinematografice sînt, aici, cei doi B.F.: Benjamin Fondane (corespondent din Paris) și Barbu Florian, secondați ocazional de Ion Călugăru, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ion Peretz. Numărul 1 al revistei conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Paris) și Barbu Florian, secondați ocazional de Ion Călugăru, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ion Peretz. Numărul 1 al revistei conține un eseu semnificativ al lui Fondane despre capodopera Entr’Acte a lui Rene Clair („Entr’acte ou le cinema autonome”) - film „miraculos”, anticonvențional, prezentat la teatrul din Champs-Elysées, în cadrul baletului Relache de Francis Picabia, pe muzica lui Eric Satie. Autorul pledează pentru filmul pur, în răspăr atît cu filmul american comercial, cît și cu „filmul artistic” european, impurificat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu „filmul artistic” european, impurificat de ingredientele tradiționale (literaturizarea, trucajul, falsul ecleraj), militînd pentru o artă impersonală a „privirii pure”, a „ochiului-intuiție directă”, pe care proza comportamentului și „noul roman” francez o vor cultiva mai tîrziu din plin: Adieu du cinema le récit, la photo, le trucage, la peinture! Si le film de René Clair s’oppose a quelque chose ce n’est cértainement pas au film americain qui n’existe pas en tant que cinema, la septième art, mais au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tîrziu din plin: Adieu du cinema le récit, la photo, le trucage, la peinture! Si le film de René Clair s’oppose a quelque chose ce n’est cértainement pas au film americain qui n’existe pas en tant que cinema, la septième art, mais au film artistique qui se trompe magnifiquement de route - au Dr. Caligari. C’est à la peinture qui s’oppose René Clair, au decor truqué, aux faux-éclairage, a tout ce qui éssaye de détourner le cinéma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de détourner le cinéma du bût à atteindre, qui est lui-même. (...) Désormais le maître sera l’appareil. C’est son œil seul qui jugera les choses. (...) Cet oeil est intuition directe ou je me trompe fort. On appelait technique au cinema les moyens de truquer la realité — ce sera dorénavant les moyens de la voir. L’oeil remplacera le trompe l’œil. Nefăcînd rabat de la cunoscuta sa exigență artistică, autorul respinge fetișizarea „noutății tehnice” și a tehnicii în genere („mijloc de trucare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că poezia modernă și-a alienat propriul public, devenind „ilizibilă”. O posibilă revitalizare chiar nu poate evita - crede autorul - încorporarea lecției cinematografului care, el, nu poate trăi în lipsa audienței: On peut écrire encore un poème qui personne ne lit; le cinema est plus couteux; il ne peut, sans public payant, exister; c’est dommage que la poésie n’ait pas connu cette entrave fortifiante. L’art d’abord, mais le public ensuite. Această fascinație pentru „filmul pur” se diminuează însă dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicat în ultimul număr al revistei - adevărată profesiune de credință în funcția negativ-soteriologică, eliberatoare a poeziei). Și datorită lor, îl putem considera pe Fondane drept primul promotor important al suprarealismului francez în cultura română, înaintea publicațiilor Urmuz și unu. „Purificarea” cinema-ului merge în paralel cu încorporarea tehnicilor cinematografice în literatură/poezie. Ambele deziderate vor fi puse în practică de Fondane, autor al unui volum de „cine-poeme” (Trois Scénario — Ciné-poèmes, Bruxelles, Documents Internationaux de l’Ésprit Nouveau, 1928, în colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-o după plecarea la Paris: vreme de patru ani, acesta a fost, practic, incapabil să mai scrie poezie, iar cînd „poezia s-a întors la el”, prima carte publicată în limba franceză a fost cea din 1928, „direct influențată de cinema”. Despre criza poeziei s-a scris destul și în publicistica românească a epocii. Într-un articol intitulat „Roman și cinematograf” apărut în Adevărul literar și artistic, III, nr. 308, 31 octombrie 1926, p.7, D.I. Suchianu deplîngea „decadența poeziei lirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un decor unilateral (uzina sau natură) este o eroare. Punctul principal în jurul căruia gravitează arta cinematografică, omul, nu este prin firea lui element abstract”. Articolul „Cei trei clowni. Schiță de studiu” este o mică schiță de tipologie culturală, eroul de cinema fiind plasat în descendența eroilor comici: „peste bilanțul inteligenței, clownul și bufonul au intrat în conștiința colectivităților intuitive ca tipuri veșnice. Pentru că reprezintă un tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]