KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934

că măcar o dată n-am fost o jumătate de om. Dar în loc de o suferință greu de suportat, pustiitoare, exista în mine o biată părere de rău. Căzusem de la mică înălțime, nu din stele. abia aveam câteva vânătăi. Laura reușise să clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încît nu puteam aspira

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
atâta spaimă, atâta alarmă. Am înțeles atunci că moartea unei legende poate fi chiar mai gravă decât moartea unui om. Totul fusese clădit acolo pe fantoma Bătrânului, pe mitul lui; surpîndu-se acest stâlp de susținere, întreaga construcție a azilului se clătina, amenința să ne strivească pe toți. Bătrânii umblau buimaci, descumpăniți, discutau în șoaptă, se uitau unii la alții și se întrebau ce se va întîmpla acum. În locul legendei în care crezuseră și de care se temuseră atâta vreme, se căsca

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861

era tot mai abundentă. Din a patra zi, șobolanii au început să iasă și să moară în grupuri. De prin cotloane, de prin subsoluri, de prin pivnițe, de prin gurile de canal, urcau în lungi șiruri care se împleticeau, se clătinau la lumină, se răsuceau pe loc și mureau aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau pe ulițe se auzea distinct micul lor chițcăit de agonie. Dimineața, în mahalale, îi găseai întinși, prin aceleași rigole, cu o mică floare de sânge pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
era obligat să anunțe poliția, dar că o să-l roage pe comisar să nu facă ancheta decât după două zile. ― Trebuie supravegheat în noaptea asta. Are familie ? ― Nu i-o cunosc. Dar pot să-l veghez eu însumi. Și Grand clătină din cap. ― Nici pe el, să știți, nu pot spune că îl cunosc. Dar, oricum, trebuie să ne ajutăm între noi. Pe culoarele imobilului, Rieux se uită mașinal prin colțuri și îl întrebă pe Grand dacă șobolanii dispăruseră cu desăvârșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
altfel, cheltuiește bucuros. Vinurile fine, sau presupuse ca atare, suplimentele cele mai scumpe încep o cursă neînfrânată. Totodată se pare că au izbucnit scene de panică într-un restaurant din pricină că un client, făcându-i-se rău, pălise, se ridicase, se clătinase pe picioare și o luase foarte repede spre ieșire. Către orele două, orașul se golește încet încet, și vine momentul în care tăcerea, praful, soarele și ciuma își dau întâlnire în plină stradă. De-a lungul marilor case cenușii, căldura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

simți o mână apucându-l de încheietură, trăgându-i brațul înapoi. Apoi respirația tatălui său atingându-i obrazul. Cei doi se luptau, Salam fiind hotărât să deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu seama că acela fusese singurul sunet. Nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
va afla. —O, ar afla. Încerca să se uite cât mai puțin la el, ațintindu-și în schimb privirea către podea. Se temea că dacă îl va vedea așa cum îl văzuse cu câteva momente în urmă, decizia ei se va clătina. Se ridică de pe pat și deschise ușa camerei de hotel, destul de larg încât amândoi să poată vedea întregul coridor de afară. Uri se ridică în picioare. Cu ochii încă umezi, Maggie spuse încet: — Îmi pare rău, Uri. Chiar îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
atunci. Eu, Avraam, fiul lui Terah... Voia cu disperare să afle ce scria, dar simțea ceva în gât, ca o greutate de plumb. Dacă se înșela? Dacă era o confuzie extraordinară? Shimon încercă să se calmeze. Se ridică din scaun, clătină din cap, ca un câine care se scutură de ploaie și se așeză din nou. Prima sarcină era să confirme faptul că acestea erau într-adevăr cuvintele lui Avraam; sensul va veni ulterior. Respiră adânc și fu din nou cuprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
un autobuz Egged cu o centură de dinamită la brâu. La asta m-aș fi așteptat. Ridică mâna, semn că nu a terminat încă. Chiar și din partea Machteret-ului m-aș fi așteptat să primesc vești. Urmară murmure de aprobare, câțiva clătinară din cap. Cu toții presupuseseră că un reviriment al organizațiilor extremiste evreiești era de așteptat. În anii ’80, un grup de colonialiști și de fanatici religioși trimisese bombe prin poștă sau le plasase sub mașini, schilodind câțiva politicieni palestinieni. Multe dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și zări o insulă mărginită de palmieri. Imediat ce se lăsă mai jos, pe ecran apăru un anunț: o reclamă promoțională la un concert care avea să fie susținut acolo mâine seară de un grup de rockeri din anii ’80. Maggie clătină din cap cu un respect uluit. Cum naiba ar mai fi și asta? Continuă să înainteze timp de alte câteva minute, închipuindu-și-o pe sora ei pierzându-se în această lume de linii abrupte și culori vii. Maggie zări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
e toată problema. Nu știu. Și dacă eu nu știu - după ce i-am văzut ultimele mesaje și l-am ascultat pe fiul lui povestindu-și amintirile din copilărie -, asta înseamnă că nu știe nimeni. Tăblița va fi pierdută. Da. Miller clătină ușor din cap, nu către ea, ci ca pentru sine, ca și cum ar fi cântărit motivele pro și contra și fu convins până la urmă. Se ridică din scaun și începu să se plimbe, învârtindu-se în jurul lui Maggie, care rămăsese ghemuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

urmă nevenindu-mi să cred: era imposibil să fie atât de bun. Nu voi cădea în ispita de a mărturisi ce anume m-a făcut mai întâi să casc gura, ca apoi să zâmbesc, să râd în hohote și să clatin din cap uluit. Mai bine las cititorul să descopere pe cont propriu. În fine, iată-l pe Ignatius Reilly fără seamăn în nici una dintre cărțile de care fi auzit eu - un haplea nemaipomenit, un Oliver Hardy nebun, un Don Quijote gras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de mânecă. Cât datorează indivizii ăștia? — Opt dolari, îi spuse barmanul. — Asta-i tâlhărie la drumul mare, tună Ignatius. Vă va contacta avocatul nostru. Doamna Reilly plăti cu două dintre bancnotele pe care i le dăduse tânărul și când trecu clătinându-se pe lângă domnișoara Lee, îi șopti: — Știm când nu suntem doriți. Ne putem duce în altă parte. — Foarte bine, răspunse domnișoara Lee. Dă-i bătaie. Să ai de-a face cu clienți ca voi e ca sărutu’ morții. După ce ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
lapte într-o ceașcă împodobită cu poza lui Shirley Temple. Ar trebui să se impună o lege strictă națiunii noastre înainte de a se autodistruge. Statele Unite au nevoie de teologie și geometrie, de bun-simț și decență. Impresia mea este că ne clătinam pe marginea unui abis. — Ignatius, mâine va trebui să merg la Casa de Credite. Nu vreau să avem de-a face cu cămătarii aceia, mamă. Ignatius căuta pe dibuite în borcanul în care țineau prăjituri. Până la urmă o să ivească ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
L-ai răzgâiat, spuse Mancuso. Femeile trebe să aibă grijă să nu-și răsfețe copiii. Câți copchii ai, domnu’ Mancuso? — Trei. Rosalie, Antoinette și Angelo junior. — O, ce frumos! Pot să jur că-s drăguți. Nu ca Ignatius. Doamna Reilly clătină din cap. Ignatius a fost un copil așa de scump! Nu știu ce l-a făcut să se schimbe. Avea obiceiu’ să-mi spună: „Mamă, te iubesc.“ Acu’ nu mai îmi spune. — Te rog, nu plânge, spuse Mancuso adânc mișcat. Îți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vânzătoarea de dulciuri patronului, în seara asta a fost mai rău ca niciodată. Patronul oftă și porni spre locul unde Ignatius mormăia: — O, Doamne, acum își plimbă probabil fiecare limba peste dinții îmbrăcați și stricați ai celuilalt. Trei Ignatius înaintă clătinându-se pe cărarea de cărămidă care ducea spre casă, urcă anevoie treptele și sună la ușă. O ramură a bananierului uscat se rupsese căzând țeapănă pe capota Plymouth-ului. — Ignatius, copile, strigă doamna Reilly când deschise ușa. Ce ți s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ciudat. Prin ferestrele prăfuite ale biroului se vedea un peisaj cenușiu: cheiurile de pe Poland Avenue, terminalul armatei și fluviul Mississippi, iar departe, în zare, docurile și acoperișurile din Algiers, aflat de cealaltă parte a râului. O femeie foarte bătrână intră clătinându-se în cameră și se lovi de un rând de fișiere. Atmosfera acestei încăperi îi amintea lui Ignatius de propria sa cameră și valva lui aprobă, deschizându-se vesel. Ignatius se rugă, cu voce aproape tare, să primească slujba. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
o pioneză. — Nu va merge. Nu stau comod deloc. — Încearcă, îl încurajă voios domnul Gonzalez. Sprijinindu-se bine în picioare, Ignatius se mișcă îngrijorat de-a lungul fișierelor până când una dintre roțile minuscule se înțepeni într-o crăpătură. Taburetul se clătină ușor și apoi se răsturnă, aruncându-l pe Ignatius cu toată greutatea lui pe podea. — O, Doamne! urlă el. Cred că mi-am rupt coloana vertebrală. — Dă-mi mâna, strigă domnul Gonzalez, cu teroare în vocea lui de tenor. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
scuturați chestia asta pe sub nasu’ meu, fetelor, le zise cineva celor două femei, stârnind în mulțime un alt val de chicote. Ignatius puse aparatul de filmat în acțiune și îl îndreptă spre stindard și spre muncitori. Vreți, vă rog, să clătinați din nou, toți, bețele și pietrele. Muncitorii se executară, veseli. Myrna avea să se înece cu cafeaua ei espresso când va vedea această scenă. Ceva mai violent! Agitați armele mai amenințător! Strâmbați-vă! Răcniți! Unii dintre voi ar putea sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-ți vocea care trezește ecouri printre scaunele goale și-i împlântă tot mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul amărât, clătinându-l de disperare ca pe un ciomag, ca să scape de bâzâitul insistent care nu se mai termină. În locul tău aș anula imediat conferința. Sunt sigur că direcția sălii va fi încântată să constate că te-ai retras, mai ales dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ascultau. Uită-te numa’ cu ce răceală zdravănă s-a ales Angelo. Munca lui-i tare grea, Claude. — Spune-i tu, fato, o încuraja Santa. Angelo s-a ales cu răceala asta din cauză că te-a ridicat pe tine, Claude. Santa clătină ușor acuzator un deget bondoc spre domnul Robichaux. Acum l-au băgat într-un closet. Și mai urmează să-l dea afară din poliție. Agentul de stradă Mancuso tuși cu tristețe. — Poate m-am aprins puțin prea tare, se învoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
propteau scaunul de podea, ajutând-o astfel să-și mențină o poziție perfect verticală. Când se mișca, mușchii mari ai obrajilor ei din partea de jos a spinării se încordau, acționând astfel încât să împiedice scaunul să se încline sau să se clatine. Mușchii se strângeau în jurul perniței de pe scaun ținând-o la locul ei. Ani numeroși de practică și folosire făcuseră din fundul ei un instrument neobișnuit de versatil și iscusit. Trupul ei o uimise întotdeauna. Îl primise pe gratis și totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
țipete. Acolo, pe alee, trăsnitul acela de vânzător de crenvurști încerca să-l înjunghie cu o sabie din plastic pe un homosexual. Vânzătorul își ieșise complet din fire. George se opri o clipă ca să privească eșarfa și cercelul care se clătinau și săltau în timp ce pederastul țipa. Se vede că vânzătorul acela ambulant n-avea habar în ce zi sau lună suntem și poate nici chiar ce an. Credea probabil că era Mardi Gras*. În ultima clipă, George îl văzu și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
spuse doamna Levy. Atâta vigoare E de necrezut. Domnișoara Trixie încercă să scape din mâna doamnei Levy când intrară în birou, dar escarpenii ei nu-i dădeau același demaraj ca pantofii de gimnastică cu care era obișnuită și doar se clătină. S-a întors, strigă domnul Gonzalez cu inima frântă. — Poți să-ți crezi ochilor? întrebă doamna Levy. Domnul Gonzalez fu silit să privească la domnișoara Trixie, ai cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
De ce a stârnit revolta aceea, n-am să înțeleg niciodată. — În primul rând, pentru că avea cazier la poliție. Când s-a prezentat pentru post nu mi-a trecut deloc prin cap că ar fi supravegheat de poliție. Șeful de birou clătină din cap. Părea atât de rafinat. Domnul Gonzalez îl privi pe domnul Zalatimo cum își bagă degetul arătător, foarte lung, într-una din nări. Ce-o să mai facă și ăsta? Simți că i se înmoaie picioarele de frică. Ușa fabricii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]