7,569 matches
-
așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar fi vrut din tot sufletul să întâlnească o femeie care să-l iubească dincolo de înfățișarea lui, pentru ceea ce era el, ca pelerin prin sângele muritor. Și uneori credea că existase o astfel de femeie, pe care o privise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și fără viață. Nimic și nimeni n-a fost acolo. Locul nimeni nu-l cunoaște Căci nimeni și nimic, de merge acolo, Nu se mai întoarce. L-am descântat cu viața în miez negru de noapte Când ceasurile bat a clopote deșarte Și am plătit amarnic semeața cugetare. De mi-ai călcat tărâmul, ți-e veșnică prinsoare. Naufragiat Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că avea să-i vorbească despre Pierric. - Cretinul de frate-tău iar a fost văzut pierzînd vremea la Ty Kern, bombăni Yvonne. Numai de asta n-aveam nevoie după toate cîte s-au Întîmplat. - Nu-l pot pune sub un clopot de sticlă, replică Gwen. - Dar la Sainte-Guénolé, da. Tocmai am vorbit cu cei de acolo. S-a eliberat o cameră, poate merge acolo mîine. Sainte-Guénolé. Pudic numit „Institut pentru persoane În dificultate”. În realitate, un azil de alienați a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
minerală (n.tr.) The Waltons, celebru serial dramatic american din anii ’70. Indice bursier din Hong Kong. În original „tombstone”, material publicitar cu circulație redusă, care oferă propriilor investitori ai unei bănci informații utile despre propriile investiții sau despre altele, potențiale. Clopotul de peste drum. Unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale cărților pentru copii scrise și ilustrate de Beatrix Potter (1866-1943). FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\supermenajera.doc PAGE 171
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Majoritatea ferestrelor lui dădeau spre o curte interioară Întunecată, dar dincolo de aceasta, spre vest, se vedea campusul cu turlele sale gotice, cu laboratoarele, dormitoarele și aripile cu birouri. Se putea uita la turla capelei, un soi de colos trunchiat, cu clopote care dăngăneau peste și dincolo de incinta Universității. Când Ravelstein a devenit o figură națională (și internațională totodată - numai drepturile lui de autor din Japonia erau, cum spunea el cu extraordinară plăcere și lipsă de modestie, „feroce”), s‑a mutat Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
COLONELUL: Vă jur că voi veni, în fiecare zi, personal, cu flori, la mormântul dumneavoastră. Ce culori vă plac mai mult? CALĂUL: Cum v-ar plăcea să fiți îngropat? Dimineața? La prânz? În amurg? Da? Când soarele dispare ca un clopot în adâncul propriilor sale sunete? Când noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
voci și gesturi, GRUBI se apropie de groapă, calculează distanța până la funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o vreme, prins de marginile ceasului pendulează deasupra gropii; această pendulare este însoțită de dure lovituri de clopot; animație în rândul personajelor și al figuranților; toți se apropie, gesticulează, încearcă să-l tragă pe GRUBI; acesta lovește cu picioarele și se urcă dincolo de limita la care poate fi ajuns, chiar deasupra ceasului.) GRUBI: Las’ că v-arăt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
perfect. PARASCHIV: Nu-ți mai amintești nimic, ți se pare că-ți amintești. MACABEUS (Înspăimântat.): Îmi amintesc, îți povestesc totul... PARASCHIV: Ceea ce îmi povestești e cu totul altceva... MACABEUS: E visul meu, trebuie să mă crezi... PARASCHIV: Ai visat un clopot mare, negru, nu? MACABEUS: Exact! PARASCHIV: Un clopot care se mișca pe ape... MACABEUS: Da, un clopot mare, transparent și negru... PARASCHIV: N-are nici o valoare. MACABEUS: Cum? Cum poți să zici că n-are nici o valoare? Ce are? PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se pare că-ți amintești. MACABEUS (Înspăimântat.): Îmi amintesc, îți povestesc totul... PARASCHIV: Ceea ce îmi povestești e cu totul altceva... MACABEUS: E visul meu, trebuie să mă crezi... PARASCHIV: Ai visat un clopot mare, negru, nu? MACABEUS: Exact! PARASCHIV: Un clopot care se mișca pe ape... MACABEUS: Da, un clopot mare, transparent și negru... PARASCHIV: N-are nici o valoare. MACABEUS: Cum? Cum poți să zici că n-are nici o valoare? Ce are? PARASCHIV: Un clopot negru și transparent am visat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îți povestesc totul... PARASCHIV: Ceea ce îmi povestești e cu totul altceva... MACABEUS: E visul meu, trebuie să mă crezi... PARASCHIV: Ai visat un clopot mare, negru, nu? MACABEUS: Exact! PARASCHIV: Un clopot care se mișca pe ape... MACABEUS: Da, un clopot mare, transparent și negru... PARASCHIV: N-are nici o valoare. MACABEUS: Cum? Cum poți să zici că n-are nici o valoare? Ce are? PARASCHIV: Un clopot negru și transparent am visat și eu. MACABEUS: Hoțule! Ai visat visul meu. PARASCHIV: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
negru, nu? MACABEUS: Exact! PARASCHIV: Un clopot care se mișca pe ape... MACABEUS: Da, un clopot mare, transparent și negru... PARASCHIV: N-are nici o valoare. MACABEUS: Cum? Cum poți să zici că n-are nici o valoare? Ce are? PARASCHIV: Un clopot negru și transparent am visat și eu. MACABEUS: Hoțule! Ai visat visul meu. PARASCHIV: Am visat amândoi același lucru. De aia n-are valoare. MACABEUS: Oare suntem doi? PARASCHIV: Ce vrei să spui? MACABEUS: Nimic. Mă gândeam la ceva... PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fața în jos. Totdeauna dormi cu fața în jos. (Pauză; horcăit.) MACABEUS: Da’ de ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV: Ce-ti trebuie lumină? MACABEUS: Mă doare fața... PARASCHIV: O să-ți treacă... MACABEUS: Nu-mi amintesc de ce mă doare... PARASCHIV: Ai visat clopote... Știi bine că tu visezi întotdeauna clopote... MACABEUS: Nu-mi amintesc nimic... PARASCHIV: Ai dormit ca un porc. Tot timpul dormi... MACABEUS: Auzi? Parcă nu mai am cap... PARASCHIV: Taci! (Pauza; respirație de om în transă.) MACABEUS: Parcă mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în jos. (Pauză; horcăit.) MACABEUS: Da’ de ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV: Ce-ti trebuie lumină? MACABEUS: Mă doare fața... PARASCHIV: O să-ți treacă... MACABEUS: Nu-mi amintesc de ce mă doare... PARASCHIV: Ai visat clopote... Știi bine că tu visezi întotdeauna clopote... MACABEUS: Nu-mi amintesc nimic... PARASCHIV: Ai dormit ca un porc. Tot timpul dormi... MACABEUS: Auzi? Parcă nu mai am cap... PARASCHIV: Taci! (Pauza; respirație de om în transă.) MACABEUS: Parcă mă doare ceva în stomac. PARASCHIV: Ai mâncat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fața lui PARASCHIV.) PARASCHIV: Ce faci tu acolo, Maco? Plângi? MACABEUS: Da... PARASCHIV: De ce, Maco? MACABEUS: Așa... PARASCHIV: Ti-e rău? MACABEUS: Nu... PARASCHIV: Te doare ceva? MACABEUS: Nu..... PARASCHIV: Ai visat ceva urât? MACABEUS (Nu răspunde.) PARASCHIV: Ai visat clopote? MACABEUS: (Nu răspunde.) PARASCHIV: Te doare burta? Te doare în gât? Vrei să mă uit în gâtul tău? Vrei să curăț cartofi? Vrei să aduc apă? Vrei să-ți spăl bocancii? Spune, ce vrei? Vrei să facem lucrul ăla grețos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-o poveste frumoasă... ȘEFUL GĂRII (Furios din cauza aprecierii lui GRUBI.): Gata, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-ți iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zice ei, da, așa mai merge, sau n-ai ce-i face, sau acum i-acum. Astfel cei doi, cufundați în dialogul lor mut, vor întinde pe masă, una câte una, toate cele 52 de cărți de joc. Dong-dang! Dang-dong! Clopotul nu bănuiește când dă glas că nu el cântă, că el nu-i decât o pâlnie făcând să răsune o chemare lui neînțeleasă. Își va fi dând el seama că o putere de sus îl trage la răstimpuri de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pune pe seama inspirației poetice și se socotește îndreptățit să se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține, nu se poate îndoi, și când se pornește vercernia, clopotul tace între pământ și cer, cufundat în respectuoasă admirație față de cele înfăptuite. Nu degeaba sunt turnat după metoda vieneză, deh, finisaj occidental. Și ce limbă am! Argint curat, răsună pân la podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și, reducând obiectivul la suprafață pură, modifică concomitent relația omului cu el însuși într-una de rentabilitate. Revenind la (1), iată cele câteva chei geopolitice indicate de rețeaua noastră ca active pe teritoriul țării-țintă: în N, în zona mănăstirilor pictate, clopot voievodal, una bucată, 500 lbs., sec. XV; aici (3) s-a dezvoltat satisfăcător de mai mulți ani, proces care continuă cu pași repezi; în E-S-E, în deltă și zona de litoral, șarpele mare tip Kneph, una bucată, marmură, sec. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
stele, din pricina prafului, iar după ani și ani când vor reapărea să fie alte stele, necunoscute, urmând alte legi de mișcare, și ele necunoscute. Iar după mulți, mulți ani să se audă undeva peste ape, dinspre Cuibul cu Barză, un clopot. Și pornind într-acolo, după multe și exotice aventuri printre ruinele năpădite de natura verde, să trec apa pe un stâlp portocaliu de fostă înaltă tensiune, retezat de vâltoare însă rămas pe loc. Iar ajuns în sfârșit dincolo de apa Victoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o poezie, o poezie în germană: Kühl und hell der Sonnenaufgang, leis und süss der Glocke Klang. Ein Magdlein hold, Krug in der Hand, sitz an des tiefen Brunnens Rand. În engleză? Aproximativ: Răsărit de soare răcoros, Sunet vag de clopot unduios. Cu urcioru-n mână vine-o fată La fântâna rece să ia apă. Am citit poezia cu voce tare și apoi am mai citit una. Am fost și sunt un poet foarte prost. Nu consemnez aceste poezii pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am zis eu. — Bun venit acasă! a zis ea. Sfârșitul capitolului 643 În dimineața următoare peste oraș cerul era urât, compact și strălucitor, arătând ca o boltă fermecată care s-ar sfărâma la o atingere sau ar răsuna ca un clopot mare de sticlă. Helga mea și cu mine am ieșit din hotel cu pași vioi. Eram deosebit de darnic în curtoazia mea, iar Helga nu era mai puțin impresionantă în admirația și recunoștința ei. Petrecusem o noapte minunată. Nu eram îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tot ce-o găsi pe-acolo, s-o ia și să i-o pună doctorului pe masă. Undeva, deasupra sa, de parcă veneau direct din cer, auzi bătăile pendulei din biroul șefului, colonelul Ghiță. Patru bătăi, lungi, vuitoare, sumbre, cum bătuse clopotul din dealul Episcopiei când a fost să moară episcopul ăl bătrân. „Când s-a ales, mai apoi, Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al nostru, trup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
veneau direct din cer, auzi bătăile pendulei din biroul șefului, colonelul Ghiță. Patru bătăi, lungi, vuitoare, sumbre, cum bătuse clopotul din dealul Episcopiei când a fost să moară episcopul ăl bătrân. „Când s-a ales, mai apoi, Valerian, parcă și clopotele sunau altfel, mai vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al nostru, trup și sufletul credinței pentru societate. Dar tot mai avea și el rămășițe de dinainte de război, călugărie, canoane, taina spovedanii, chestii de demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]