3,820 matches
-
Sibiului spre nord. Situată pe colina Burgbasch, colină care domină partea de sud a localității, fortificația de la Slimnic (Stolzenburg), localitatea aparținând de Scaunul Sibiului, avea menirea să apere drumul Sibiu - Mediaș. Cetatea se desfășoară în direcție nord - sud deasupra întregii coline. Partea cea mai veche este o capelă gotică cu cor poligonal plat, peste care se ridică turnul clopotniță pe trei nivele. Spre sud a fost începută o biserică hală gotică care, probabil, nu a fost terminată niciodată. Se păstrează peretele
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
Francisc Rákóczi al II-lea. Turnul incintei aflate în nordul fortificației nu avea metereze, drumuri de strajă sau guri de aruncare, zidurile având în schimb o grosime impresionantă de circa 3,5 metri. Tradiția orală vorbește despre existența pe această colină a unui vechi palat regal, dar cercetările arheologice efectuate în zonă, menționează existența unei biserici vechi care domina incinta de nord. Ca urmare a unor deteriorări accentuate, susceptibile de distrugeri armate, cărora le-a rezistat doar corul și unele porțiuni
Cetatea din Slimnic () [Corola-website/Science/326723_a_328052]
-
și i-a alungat din Țara Bârsei. Un act papal menționează faptul că teutonii au construit ""cum multa labore... quinnquie castra fortia"".. Una din cetățile construite de teutoni, după plecarea lor avea numele de ""Sanctae Mariae"" și era construită pe colină la Feldioara, fiind înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
de Bela al IV-lea, au construit actuala biserică. Capela romanică a cavalerilor teutoni, probabil, este încorporată în corul gotic și ruinele "Casei Cavalerului" care fac parte din temeliile corpului bazilical.. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină, abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. După marea invazie tătară care a
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
pe timpul bătăliei de la Dogali, din 26 ianuarie 1887. In acea bătălie toți italienii au pierit după o rezistență îndârjită. In 1924/1925, obeliscul și-a ocupat actualul loc, în grădina Muzeului Național Roman. Obeliscul de la Villa Celimontana, este ridicat pe colina romană Caelius. Este de origine egipteană, fiind adus, ca și altele pentru templul zeței Isis (Iseum). A pierdut mult din dimensiunile antice, având astăzi o înălțime modestă de numai aproape de 3 metri fără piedestal. Se știe foarte puțin despre acest
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
tot în sec.al 14-lea, ca și perechea sa, și că ar fi stat circa două secole la răsărit de biserica Santa Maria in Aracoeli, pe Capitoliu. In 1582 a fost mutat de Cyriac Mattei în grădinile lui de pe colina Caelius. Familia Mattei l-a restaurat în 1820 și l-a amplasat în grădina Villa Celimontana. Obeliscul este foarte fragmentat. Numai partea lui superioară, de 2,68 metri, este originală. La reconstruire s-a adăugat un fragment străin, prelucrat modern
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Roma antică, dar și cel care a acoperit cu inconștiență, cu resturi materiale, ceea ce mai rămăsese din străvechiul Forum Romanum, for ce s-a născut încă de pe timpul regilor etrusci ai Romei. Obeliscul de la Trinità dei Monti este situat pe colina Pincio, situată la nord de Quirinale și care domină Câmpul lui Marte. Este înălțat în partea de sus a scării monumentale din Piazza di Spania, unul dintre punctele cele mai aglomerate ale capitalei moderne. Are o înălțime de 13,97
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Assuan), a fost semnalat de istoricul Ammianus Marcellinus ca monolit adus în Roma după domnia lui Augustus. Acela nu a precizat pe timpul cărui împărat a traversat Mediterana monumentul. A relatat numai că a fost instalat în grădinile lui Sallustus pe colina numită Pincio, colină plină de grădini cu numele primit de la niște proprietari din sec.al VI-lea e.A. Pincio nu a făcut parte dintre cele șapte coline ale Romei, cu toate că a fost cuprinsă între marile ziduri ridicate de Aurelianus, în
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
semnalat de istoricul Ammianus Marcellinus ca monolit adus în Roma după domnia lui Augustus. Acela nu a precizat pe timpul cărui împărat a traversat Mediterana monumentul. A relatat numai că a fost instalat în grădinile lui Sallustus pe colina numită Pincio, colină plină de grădini cu numele primit de la niște proprietari din sec.al VI-lea e.A. Pincio nu a făcut parte dintre cele șapte coline ale Romei, cu toate că a fost cuprinsă între marile ziduri ridicate de Aurelianus, în anii 270-273 e.N.
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
monumentul. A relatat numai că a fost instalat în grădinile lui Sallustus pe colina numită Pincio, colină plină de grădini cu numele primit de la niște proprietari din sec.al VI-lea e.A. Pincio nu a făcut parte dintre cele șapte coline ale Romei, cu toate că a fost cuprinsă între marile ziduri ridicate de Aurelianus, în anii 270-273 e.N. Obeliscul s-a prăbușit chiar pe locul consacrat în epoca romană. Papa Sixtus al V-lea (Quintus) l-a cuprins în planurile sale urbanistice
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Fluvii), fostul stadion al lui Domitianus. Este vorba de Fântâna celor Patru Fluvii. Obeliscul este dotat cu un porumbel, emblema unei familii romane (Pamphili) ce deținea un palat în Piazza Navona și care a dat mai mulți papi. Obeliscul de pe colina Pincio este un monolit egiptean din epoca romană. Pe fețele lui se găsesc hieroglife săpate numai cu scop decorativ. Monolitul a fost adus la Roma din dorința împăratului Hadrianus (117-138 e.N) de a-l plasa pe Via Labicana, spre
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
Pe acel loc a fost regăsit monumentul în sec.al 16-lea. În 1633, s-a mutat în grădina palatului Barberini, apoi în Cortilla della Pigna, la Vatican. În final, el a fost reînălțat, de către Giuseppe Valadier în grădinile de pe colina Pincio, în 1822, sub pontificatul lui Pius al VII-lea (1799-1823). Obeliscul nedezgropat. Se află încă acoperit alături de biserica Sfântul Ludovic a francezilor și este cel de al 14-lea obelisc al Romei cu existență cunoscută.
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
luptă a fost menționat de către Alexandru Macedonski: A murit pe un munții din nordul Văii Oltului la data de 23 octombrie 1916, în urma unui bombardament de artilerie. A fost multiplu decorat post-mortem. Constantin T. Stoika a fost înmormântat pe o colină la marginea satului Boișoara. Irene, mama sa a primit post-mortem ultima scrisoare trimisă de către Constantin de pe frontul de luptă. Ea conținea următoarele rânduri: Din declarațiile fratelui său Cezar T. Stoika, o mulțime de manuscrise rămase după moartea poetului cum ar
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
platou cvasi-natural pe care au s-au înălțat primul și al doilea Templu. Până în vremea lui Irod Muntele Templului era relativ mic și se întindea pe suprafața naturală a Muntelui Moriya. Irod a extins perimetrul Muntelui Templului spre wadi-urile și colinele care îl inconjurau. Pentru a sprijini noul platou extins, ale cărui margini erau prevăzute a fi desupra solului, Irod a ridicat patru ziduri imense de susținere, care au creat împreună o structură în formă de trapez. În spațiul dintre ziduri
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Kidron, care îl separă de lanțul Muntelui Măslinilor. La vest este mărginit de Valea Centrală (Hagay Hamerkazí), iar la nord de râul Nahal Beit Zeta. La marginea de sud se află o prelungire a Dealului Ofel, din care se ramifică colina Orașului lui David. Ca urmare a construcției esplanadei Muntelui Templului în secolul I î.e.n. în vremea regelui Irod, traseul topografic originar al muntelui a dispărut aproape cu desăvârșire, fiind „îngropat” dedesubtul ei și în spatele zidurilor de susținere zidite de Irod
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
certitudine, dat fiind că sursa, cronica atribuită lui Fredegar, nu oferă nicio precizare geografică. Astfel, mai multe locuri revendică legături cu locul de desfășurare a bătăliei (de obicei, în baza paralelelor lingvistice și unor săpături arheologice nu tocmai convingătoare), precum colina Rubín din apropiere de Podbořany (în Boemia), colina Úhošť de lângă Kadaň (în Boemia), Bratislava (Slovacia), Trenčín (Slovacia), Beckov (Slovacia), râul Váh river = Voga (Slovacia), Staffelberg lângă Bad Staffelstein (Bavaria), Burk în apropiere de Forchheim (Oberfranken), Viena sau alte locații situate
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
Fredegar, nu oferă nicio precizare geografică. Astfel, mai multe locuri revendică legături cu locul de desfășurare a bătăliei (de obicei, în baza paralelelor lingvistice și unor săpături arheologice nu tocmai convingătoare), precum colina Rubín din apropiere de Podbořany (în Boemia), colina Úhošť de lângă Kadaň (în Boemia), Bratislava (Slovacia), Trenčín (Slovacia), Beckov (Slovacia), râul Váh river = Voga (Slovacia), Staffelberg lângă Bad Staffelstein (Bavaria), Burk în apropiere de Forchheim (Oberfranken), Viena sau alte locații situate de-a lungul Dunării mijlocii etc. În fapt
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
a avansat în direcția Romei de-a lungul Via Cassia; el a fost întâmpinat în vechiul oraș Sutri de către papa Grigore al II-lea în 728. Cei doi au ajuns la un acord, prin care Sutri și unele orașe de pe colinele din Latium (de exemplu, Vetralla) erau acordate Papalității, "ca un cadou către binecuvântații apostoli Petru și Pavel", conform descrierii din "Liber Pontificalis". Aceste teritorii constituiau prima extindere a teritoriului papal dincolo de limitele Ducatului de Roma, evenimentul reprezentând începuturile Statului papal
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
familiei Immedingerilor. Din această căsătorie vor rezulta doi fii: Theodoric, conte de Wettin, și Burchard, conte de Liesgau. O a doua căsătorie a avut loc cu Hedwiga, fiică a ducelui Henric I de Bavaria. Burchard a construit marea fortăreață de pe colina Hohentwiel, iar Hedwiga a fost întemeietoarea mănăstirii Sfântului Gheorghe în acel loc, dar din căsătoria lor a fost lipsită de urmași. După răscoala ducelui Liudolf de Suabia, fiul regelui Otto I "cel Mare", din 954, regele a conferit titlul ducal
Burchard al III-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325288_a_326617]
-
avioanelor momeală a fost dezvoltat prin formarea unui escadron specializat, Escuadrón Fénix, format din avioane civile ce zburau 24 de ore din 24, simulând atacuri asupra flotei britanice. Într-unul din aceste zboruri, un avion pilotat de vice-comandorul Rodolfo De La Colina a fost doborât, pilotul pierzându-și viața. A fost ofițerul cel mai înalt în grad care și-a pierdut viața în război. Stanley a fost utilizat de argentinieni ca punct fortificat, ultima redută în calea trupelor expediționare britanice. Aeroportul din
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
să scadă, și în consecință, să amâne atacul final. În noaptea de 11 iunie, după mai multe zile de recunoaștere a terenului și intensă activitate logistică, forțele britanice au lansat un atac nocturn cu forța unei brigăzi, împotriva cercului de coline bine apărat din jurul localității Stanley. Unități ale Brigăzii 3 Comando, sprijinite cu foc de artilerie de pe navele britanice, au atacat forțele argentiniene. Atacul a fost compus din trei angajamente militare: lupta de la Mount Harriet, lupta de la Two Sisters, și lupta
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ai principelui Siconulf de Salerno. În 841, Capua a fost jefuită și distrusă aproape integral de către o incursiune a sarazinilor aflați în solda ducelui Radelchis I de Benevento. Landulf și fiul său mai mare, Lando I au luat inițiativa fortificării colinei din apropiere de la Triflisco, pe care s-a construit "Noua Capua", care reprezintă orașul de astăzi. În 862, Pando de Capua, supranumit "cel Lacom", a declarat Capua ca fiind independentă de Principatul de Salerno. La moartea sa, petrecută în același
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
și începe să predea: la Strasbourg, Graz și Viena unde devine expert în medicină legală. Contribuie în mod decisiv la popularizarea psihiatriei, ținând conferințe și demonstrații publice asupra practicii hipnozei. A lucrat apoi la Clinica privată din Mariagrün, situată pe colina Rosenberg, în apropiere de Graz, până la sfârșitul vieții. Întemeiată în 1885, Clinica se va numi ulterior "Sanatoriul Krafft-Ebing", în memoria aceluia care i-a creat o reputație exemplară chiar și dincolo de frontierele Austriei. Krafft-Ebing a scris și publicat numeroase articole
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
a fost construită la începutul secolului al XV-lea (1417). Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Ribița este consemnat în documente în anul 1439, sub numele de „Ribicza”. În centrul localității, pe o colină scundă, se înalță o altă ctitorie cnezială hunedoreană, asemănătoare din punct de vedere arhitectural, cu lăcașurile de cult medievale din Crișcior, Leșnic și Hălmagiu: biserica-monument istoric „Sfântul Ierarh Nicolae”. Construit din blocuri de piatră fățuite la muchii, edificiul este alcătuit
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
supravegherea lui Arduino della Padule, Matilda a început să învețe arta militară, exersând călăritul și lupta cu spada. Potrivit istoricului Lodovico Vedriani, erau două costume ale armurii Matildei în "Quattro Castelli" (Montezane, Montelucio, Montevetro și Bianell, achiziționate de Matilda pe colinele care să îi străjuiască drumul către și dinspre Canossa) până la 1622, când au fost vândute în piața din Reggio. Potrivit biografului său, Donizone de Canossa, Matilda vorbea fluent "limba teutonică", ca și "minunata limbă a francilor"). De asemenea, ea scria
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]