4,204 matches
-
Editura AXA, Botoșani, 2004) și În bucătăria Sylviei Plath (Editura Vinea, București, 2008) ea se poate întoarce exact împotriva autoarei, diluându-i drama personală și reliefând minusurile discursive. Riscurile sunt vizibile mai ales în cazul textelor care dovedesc ceea ce un comentator al ultimului volum scris de Indira Spătaru numea "bovarism cultural" maladie, într-adevăr, din ce în ce mai cultivată de poetele noastre: "Ore fixe când plouă/ În interiorul tău/ oriunde te-ai afla/ ore ciudate îmbrăcate în lințolii/ petrec un particular trecut/ spre un amalgamat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
textul propriu-zis, constatare ironică asupra gratuității sensului și a demersului hermeneutic: "Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic". În mod evident însă, aceeași frază, atât de puțin lirică, a putut fi interpretată de comentatori zeloși drept sinteză a poeticii ursachiene altfel spus, ca text având simultan valențe poetico-testamentare, gnoseologice, ontologice, estetice ș.a.m.d. (a se vedea, bunăoară, măcar observațiile făcute de Ilie Constantin în "România literară", nr. 14/1997: "oricare dintre noi posedă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spiritul realismului socialist, metodă recomandată de ideologii epocii. P. răspunde comenzii sociale și ce iese este o catastrofă. Se va rușina, mai târziu, de acest eșec și va cere prietenilor săi literari să-l elimine din bibliografia scrierilor sale. Unii comentatori, printre ei vechiul său prieten Geo Dumitrescu, alături de Mihai Novicov (critic partinic), îl acuză de naturalism, deviațiuni ideologice etc. În 1950 încearcă un nou roman (Matei Dimir), dar nu reușește nici cu el. Călătorește în Moldova (prin părțile Hușilor) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pe mareșalul Ion Antonescu, unii critici literari contestă politicește romanul. Contestațiile continuă și azi (S. Damian), cu argumente mai mult sau mai puțin estetice. Ca să echilibreze lucrurile, scriitorul introduce, în ediția a doua, istoria unui tânăr revoluționar ucis la Jilava. Comentatorii de la Europa Liberă au identificat în acest personaj pe tânărul Nicolae Ceaușescu și, de atunci, l-au repudiat pe P. Suspiciunea nu se susține. Personajul are un nume și, în roman, el este deja mort. Cum l-ar fi putut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
vechi, nu se mai văd, ei, care se vedeau de departe și totdeauna cu o mare bucurie. Ideea romanului este că omul creator e învins de circumstanțele istoriei. Din Moromete, senior al câmpiei, om inteligent și cu o fantezie bogată, comentator subtil al moravurilor țărănești, nu mai rămâne decât capul de humă făcut de Din Vasilescu în timpul unei adunări în Poiana lui Iocan. Existența dăinuie, carevasăzică, prin artă. În al doilea volum din Moromeții, drama idealismului țărănesc este tema prioritară. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
inerția instaurată în spitalul unde își desfășoară activitatea. Doctorița acționează pentru a-și realiza planul cu mijloace normale, parcurgând nu puține situații comice, până când, exasperată, se îmbolnăvește de nervi. Evoluția intrigii și întreaga construcție a comediei amintesc - cum au remarcat comentatorii - de Mielul turbat, piesa lui Aurel Baranga. Un conflict asemănător structurează piesa Curaj de vânzare (51%). Tot o femeie, inginera Alexandrina, luptă aici cu birocrația, comoditatea și scleroza, ridicându-i împotrivă pe toți neputincioșii și intriganții din întreprindere, care organizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Învederând similitudini cu Letopisețul de la Putna, cronica rezumă date după analele autohtone, de la întemeierea țării până la moartea lui Ștefan voievod, al cărui fiu, Bogdan al III-lea, e amintit laconic drept succesor la scaunul Moldovei. Comentatorul inițial și totodată traducător în românește al cronicii a fost slavistul Ioan Bogdan, pus în contact cu sbornicul rusesc prin intermediul celor două ediții ce refac, la Petersburg (în 1793-1794 și, respectiv, 1857), colecția de povestiri istorice strânse cândva spre uzul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții la dosarul critic al operei, mai ales prin radiografierea snobismului drept „treapta cea mai înaltă a mimetismului lumii caragialești”, s-a dovedit o teză provocatoare pentru comentatorii ulteriori. SCRIERI: Fiord imaginar, pref. Nicolae Balotă, Iași, 1978; Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, București, 1980; Gardienii luminii, București, 1982; Amintiri dintr-o popicărie, București, 1983; Ucide-mă, fericire, București, 1984; Haltă în paradis, București, 1987; Vară de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
cu evoluții conceptuale atît de diverse, în care chiar marii creatori, cu timpul, și-au precizat și chiar modificat termenii lansați. De aceea voi evita pe cît se poate să fac apel la concepte în legătură cu care nici filosofii existențialiști, nici comentatorii lor n-au ajuns la o înțelegere. Voi prezenta doar cîteva idei simplificate poate ca introducere la teoriile despre educație ale unor existențialiști, teorii care ca și cele personaliste chiar dacă nu vor fi adoptate, datorită valorii lor practice limitate oferă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Conceptul de constituent ultim al materiei este un concept asimptotic, un concept-limită. Democrația dimensională 44 a teoriei M nu este compatibilă cu acest concept. Căutarea constituenților ultimi ai materiei pare fără sfîrșit. LUPASCO ESTE, OARE, UN PROFET AL IRAȚIONALULUI? Unii comentatori ai filosofiei lupasciene sunt convinși că ea violează axioma non-contradicției. Neînțelegerea e generată de confuzia destul de curentă între axioma terțului exclus și axioma non-contradicției. Logica terțului inclus este non-contradictorie, în acest sens că axioma non-contradicției este perfect respectată, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
e întotdeauna fragil. Un altul mai sigur, mai durabil, se cuvenea pus la lucru. Conferința de la Viena, întâlnirile la nivel înalt, "procesul Helsinki" și numeroase alte inițiative se situează pe această linie, care a însemnat uneori tensiuni dramatice. Un cunoscut comentator de la Le Monde, André Fontaine, făcea cu un sfert de secol în urmă o scurtă analiză a momentului "Yalta", punându-l sub semnul iluziei. El reia acum problema, la încheierea de ciclu istoric, pentru a constata că spiritul Yaltei și-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la ceva nesemnificativ, dacă nu să o distrugă total. A reușit, se pare, judecând după rezultatele scoase din urne, dar în felul acesta n-a făcut decât să mute dialogul din parlament în stradă, cum a sesizat deja un subtil comentator al fenomenului. Există totuși motive de optimism? Dacă există, ele trebuie căutate, oricât ar părea de straniu, în falimentul de sistem pe care comunismul îl trăiește pretutindeni, în noul curs pe care lumea îl adoptă spre a obține un echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ar putea instala în lume un "plictis postistoric", care să provoace finalmente la existență, reactiv, o nouă istoricitate, un alt ciclu de "evenimente". Schema hegeliană, simplificatoare, este evidentă și urmările acestei reducții de tip raționalist au fost deja sesizate de comentatori 7. Ca istoric, sunt ispitit să mă întreb dacă universalizarea unui sistem, fie acesta și cu tentă precumpănitor economică, e un fenomen ce rămâne în fața istoriei. Nu se confundă cumva istoria cu evenimentul și chiar cu un anume fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Andre Fontaine se întreba dacă după istorie va urma inevitabil plictisul 9. Le drame est encore devant nous", a fost răspunsul lui Alain Besançon, unul dintre exegeții cei mai pătrunzători ai fenomenului contemporan 10, secondat de Anthony Hartley și alți comentatori 11. Chestiunea "postistoriei" merită desigur un examen mai atent, în alt cadru. Convorbiri literare, 27 (august 1990), p. 3 CONCLAV ISTORIOGRAFIC Periodic, asemeni olimpiadelor ce adună tineretul apt de competiție înaltă, breasla istoricilor se strânge într-un loc anume pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
altele cu caracter mondial, și pot spune că rar se întâmplă să cunoști în lungile liste de participanți figuri de prim-plan, afară de cazul când sunt implicate în organismele respective sau dețin, după înțelegeri prealabile, roluri de "vedete", ca referenți, comentatori, experți etc. Cine caută o "radiografie" precisă a domeniului la un asemenea congres va rămâne decepționat. Marele "spectacol" nu e susținut întotdeauna de actorii cei mai buni. Se întâmplă totuși ceva care justifică osteneala participării. Căci se adună acolo atâta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a Criticilor Literari începând cu 1971 și membru în comitetul executiv al acesteia. Formația lui I. a fost marcată de critica deterministă, pozitivistă și marxistă, dar și de modelul determinismului mai suplu al lui G. Ibrăileanu - profesor admirat de tânărul comentator literar -, ca și de înclinația acestuia către ideologia literară. Un alt model este G. Călinescu, teoreticianul criticii creatoare, dar și autorul Istoriei literaturii române de la origini până în prezent din 1941, care încă din paginile „Jurnalului literar” și apoi în marea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
integrantă a textului. Micromonografiile Titu Maiorescu (1972), Dobrogeanu-Gherea (1972) și Nicolae Filimon (1977) sunt lucrări de inițiere, scrise clar, accesibil, uneori într-o apăsată notă sociologizantă. G. Ivașcu nu este un istoric literar de formulă clasică, ci mai degrabă un comentator de subiecte de istorie literară la un mod jurnalistic distins, cu pasiune pentru întreținerea unui cadru de cultură prin presa de specialitate. Istoria literară este adusă la nivelul de circulație al bunurilor cotidiene și de informație accesibilă publicului nespecializat. Ideația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
din Apuseni (1998) și Eminescu, student la Viena (2000) sunt piese de teatru-document. În ultima, unde apar ca personaje Mihai Eminescu, Ioniță Bumbac, Chibici Râvneanu, Ioan Bechnitz, Ioan Slavici, Alexandru Ioan Cuza, Veronica Micle și autorul însuși în rol de comentator, protagonistul apare ca luptător pentru unitatea culturală a românilor. Cred în teatru (1975) reunește douăsprezece convorbiri cu dramaturgi (D. R. Popescu, Al. Mirodan), regizori (Marietta Sadova, Ion Olteanu, Valeriu Moisescu, Mihai Dimiu), actori (Ion Lucian, Fory Etterle, Ion Marinescu, Dorel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
profetul (pro-fari): el se vrea purtătorul de cuvânt al voinței divine, călăuză și justițiar, interpretează (în numele lui Dumnezeu) textele fondatoare uitate sau înlăturate de contemporani, pe care-i cheamă la ordine și-i amenință cu "mânia divină"; • preotul: el este comentatorul textului sacru și animatorul liturghiei rituale care îl însoțește; păzește ortodoxia dogmei și mediază cu sacrul. Reprezentant al lui Dumnezeu, el este în slujba organizației bisericii sale, pe care o adună în jurul evlavioșilor și credincioșilor săi. Rutinizare, cotidianizare, naturalizare Jean-Pierre
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
organizat de „LiteraturWERKstadt” din Berlin. Critica înregistrează prezența lui B. în generația’80-’90. „Intrarea în scenă” se produce alături de colegii din „grupul literar de la Brașov” sau, cum au mai fost desemnați, „grupul poeților mașscriiști”. De altfel, din poemele sale comentatorii citează versuri considerate tipice pentru o artă poetică a generației „mașscriiste” („Ca și cum m-aș scrie / încet și singur / până la moarte”), specifică prin afirmarea obstinată a eului biografic, simplitatea premeditată a limbajului, priza directă a realului etc. Poetul rămâne, în general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
Traian Coșcodan. Editată de Ministerul Învățământului, revista are un colegiu redacțional foarte numeros, format din cadre universitare și academicieni. Din 1991 se adaugă subtitlul „Revista universitarilor din România”. Redactor-șef devine Aurel Joltea, secretar de redacție principal, Ion Deaconescu, publicist comentator este Mariana Filimon, iar șef de secție, Constantin Grosu. Cea mai mare parte a publicației e axată pe chestiuni referitoare la specificul muncii universitare (cursuri, seminarii, cercetare științifică, optimizarea și eficientizarea programelor de învățământ etc.), rubricile „Tribuna gândirii științifice”, „Opinii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
scriitorul a fost ignorat de criticii importanți. Prăpastia dintre receptarea de către cititori și cea critică este greu de explicat, D. ilustrând mai degrabă cazul unui condamnat fără proces. Volumul de debut - Capcana (1927) - conține proză scurtă și a stârnit interesul comentatorilor prin relativa noutate epică, prin calitatea descrierii unor procese psihice. Romanul Sfântul Părere (1930), retipărit mai târziu (1942) cu titlul Cazul Magheru, are o versiune mult modificată și amplificată în 1971. Este o abordare sui-generis a devenirii personalității umane de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
crede, o conștiință de sine. Se are în vedere etapa în care autorul „capătă și conștiința că este scriitor, fie și în raport numai cu o anumită operă a sa, când el nu se consideră nici cronicar, nici istoric, nici comentator de texte religioase sau de morală”. Un riguros spirit de ordine rânduiește numeroasele mărturii deslușite până în cele mai neașteptate documente, selectând acele opinii care să se adune, asemenea unor linii de forță, în jurnalul ideii călăuzitoare. De la primii muguri până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
aparțin cu siguranță autorilor Dtr, iar în privința altora precum 1,1-2; 2,11-12; 9,7-8a există unele îndoieli. Textul Cărții profetului Osea a fost refăcut în așa măsură încât este aproape imposibil să distingem conținutul original de reelaborări. Din mulții comentatori ai Cărții lui Isaia care au evaluat unele fragmente ca material Dtr, în mod special cercetătorul german O. Kaiser consideră în comentariul său (Kaiser 1981; cf. Soggin 1987, cap. 20) că opera Cărții lui Isaia este un produs refăcut în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
este un text tardiv. Cât privește cărțile lui Ieremia și Ezechiel (Soggin 1987, capp. 23 și 24), existența unor ample secțiuni Dtr e un fapt recunoscut de mult timp. d) Fenomenul stratificării poate fi întâlnit chiar în opera Dtr; unii comentatori recenți sunt de acord asupra următoarelor faze ale redactării Dtr: prima, notată cu sigla DtrH (în germană DtrG), tratează despre evenimente istorice în sens strict și se încheie cu grațierea lui Ioachin, regele lui Iuda, de către împăratul Babilonului, Evil-Merodh (Amel-Marduc
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]