10,335 matches
-
și un portret B. Fundoianu. Numărul 1-4/1992 se ocupă de Basarabia și selectează corespondență despre provincia românească, sub iscăliturile lui B.P. Hasdeu, C. Stere, Camil Petrescu, Ion Petrovici, Ioan Pelivan. Un număr în egală măsură interesant este 1-4/1995, consacrat lui Nichifor Crainic și alcătuit din versuri, memorii, corespondență și publicistică, majoritatea fiind documente din arhivele Securității. Numărul 1-4/1999, dedicat lui Cristian Popescu, e însoțit de volumul Arta Popescu, al autorului omagiat, iar numărul 1-4/2001 scoate la vedere
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
biografiilor lui G. Călinescu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Marin Preda ș.a. Ceea ce îi displace cel mai mult este angajarea în asemenea acțiuni a „delatorilor”, „barzii serbărilor comuniste” sau „agenții de influență”. Cum era și firesc, e prezentă și o secvență consacrată literaturii exilului românesc, văzută ca fiind nu concurențială, ci complementară literaturii din țară. Poate din această cauză, pentru a se lămuri pe sine însuși, dar și spre a complini o lacună a culturii românești, M. a realizat Enciclopedia exilului literar
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
Boccaccio, continuând cu opere dramatice ale lui Machiavelli, Goldoni și Vittorio Alfieri, până la Viața lui Iisus și Un om sfârșit de Giovanni Papini. Contribuția cea mai însemnată la cunoașterea culturii și istoriei sociale a Italiei o aduce suita de studii consacrate Renașterii: Epica Renașterii (1938), Figuri feminine din Renaștere (1939), Realitate și artă în Renaștere (1941) și, mai ales, Valoarea artei în Renaștere (1942). Concepția exegetului român era vizibil înrâurită de aceea a unor mari istorici ai artei italiene, îndeosebi de
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
Științe, obținând titlul de doctor, iar filologie (1973). Este cadru didactic la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. M. a scris monografia Prezențe moldovenești în publicațiile ruse din anii 1880-1905 (1976), schițele biobibliografice Polihronie Sârcu (1967) și A.I. Iațimirski (1979), consacrate unor slaviști de seamă, originari din Basarabia. Este autoare a unor studii și articole privind raporturile culturale și literare româno-ruse, viața și opera lui Grigorie Țamblac, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, B.P. Hasdeu ș.a. În cercetările sale sunt valorificate deseori materiale
MATCOVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288059_a_289388]
-
iar editorial, cu volumul de povestiri fantastice Simfonia neterminată (1942). Urmează Cântecul stelelor (1945), un poem dramatic de aceeași factură. Dar emblematic pentru întreaga creație a lui M. rămâne volumul de versuri Interferențe (1968). E o carte de versuri clasice, consacrate biografiei unei iubiri aparent epuizate. Suportul textelor este conflictul dintre indecizia trăirilor și limpezimea tiparului formal. Erosul parcurge o scală variată, de la melancolia blândă a iubirii pierdute la jubilația regăsirii. Căutarea esențelor dincolo de eveniment și sentimente este o constantă. Experiența
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
pentru-nfrângerea robiei/Bietului plugar”: „Eu cânt, căci văd necazul frânt/ Ș-aud plugari în zori cântând./ Nu doine de amar, de dor - /Înviorarea țării lor...// Și glasul vieții ascultând, / Venirea zorilor eu cânt.” M. scrie cel mai inspirat poem consacrat limbii române, care conține „imagini superioare de mare poezie” (G. Călinescu). Definițiile metaforice, dispuse conform unei reacții în lanț, sunt foarte sugestive. Limba este fundamentul etern al neamului, aurul sufletului lui, valoarea supremă („Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
spânzurătoare”. Pare limpede că Herodiada lui Mallarmé a dictat împărțirea în cântece, inclusiv apelul la secvențe dialogate. Propensiunea spre grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația de a descompune un profil, o scenă consacrată, pentru a le reface apoi parodic. De la autorul Moralităților legendare provine ideea subtitrării, încât modelul Hamlet sau urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere atentă se văd în dramoleta lui M. urme din
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
ancestralul, cultura populară - acestea acționează sinergetic în tot ce întreprinde poetul după primul război mondial. Titlul volumului din 1924, Lângă pământ, anunță un program. Semantic vorbind, gravitarea spre pământ nu e, în fapt, o întoarcere la mentalități arhaice, la tipare consacrate, ci o reinterpretare a noimelor milenare în eterna lor devenire. Dramatizările semnate acum de poet - Fata din dafin (1918, în colaborare cu Scarlat Froda), Meșterul (1922), Tinerețe fără bătrânețe și altele -, impregnate de mitologie și legendă, implică, vizibil ori estompat
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
și îngroșări practică Modigliani, Braque ori Matisse în faza lor analitică, preexpresioniștii Van Gogh și Munch ori arbitrarul Chagall. Mostre de pictură „naivă” se găsesc, bunăoară, în Grădini de zarzavat (din Drumul spre stele), unde deformarea dezinvoltă, neașteptată răstoarnă sensurile consacrate. Lucrurile intră în raporturi noi, generatoare de surprize: „Între răzoare de spanac,/ varză roșie și ardei,/ pică un cântec de pitpalac// [...] cerul, stropit cu stele, s-a împrospătat,/luna, fostă floare-a-soarelui, se pleacă.// Pe urmă un fluier se îngână cu
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
1990). Debutează cu Literatura română de azi. 1944-1964 (1965), volum scris în colaborare cu Dumitru Micu. Acestuia i-au urmat Lecturi infidele (1966) și Metamorfozele poeziei (1968). La scurt timp, Contradicția lui Maiorescu (1970) inaugurează o serie de studii monografice consacrate unor autori de prima mărime. Anatomia scrisului lui Titu Maiorescu întreprinsă de M. detectează o polaritate fondatoare: la o extremă - spiritul religios, afirmativ, edificator al ctitorului și deschizătorului de drum, la cealaltă - spiritul polemic lucid al contestatarului, care demolează metodic
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
modelul de roman numit doric: Mara, Baltagul, Rusoaica, Enigma Otiliei, Scrinul negru sau Moromeții - și profunzimile interiorității - modelul ionic: romanele ciclului Hallipa, Adela, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Ioana, Jocurile Daniei, Maitreyi, Vestibul. În schimb, în volumul consacrat corinticului criticul debarcă pe tăcute unghiul inițial de vedere (cel naratologic). Încearcă, ce este drept, să argumenteze că ar fi vorba de un tip aparte de romane, în care perspectiva e exterior-ironică, opusă celei exterior-serioase a doricului și, respectiv, interior-serioase
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
la Honolulu, în Hawaii, între 1965 și noiembrie 1992 (mai mult de nouăzeci de numere), avându-l ca editor pe Ștefan Baciu. Apariție trimestrială, subintitulată „Scrisoare internațională de poezie”, M. are începând din 1974 un supliment anual, un „caiet special”, consacrat unui singur poet (străin sau român din exil ori din țară) sau unui loc cu semnificație specială în biografia editorului (Râmnicu Vâlcea, Brașov). Suplimentul, de douăzeci de pagini cu text șapirografiat, este scris în limbile română, spaniolă, portugheză, franceză și
MELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288082_a_289411]
-
poporale despre Avram Iancu (1900), ilustrative pentru sfera largă a preocupărilor sale. Reușite remarcabile înregistrează M. mai ales în domeniul etnografiei. El are meritul de a fi studiat fenomenul etnografic într-o firească interdependență cu folclorul și arta populară. Scrierile consacrate sărbătorilor calendaristice (Sărbătorile la români, I-III, 1898-1901) și o monumentală trilogie asupra obiceiurilor din ciclul familial - Nunta la români (1890), Nașterea la români (1892), Înmormântarea la români (1892) - sunt contribuții științifice fundamentale. Reeditate după un secol, aceste studii își
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
instruire formală. Ammarell, „Bugis Navigation”, p. 372. Este aproape sigur că multe ucenicii durau mai mult decât ar fi fost nevoie pentru instruirea tinerilor și erau o formă vag deghizată de muncă contractuală menită sporirii profiturilor unui oligopol de meșteșugari consacrați. Dorința de a controla procesul de muncă nu este doar o condiție pe termen scurt pentru obținerea de profituri, ci este esențială pentru capacitatea managerilor de a transforma de sus procesul muncii, cu scopul de a se adapta pieței și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
G. Bacovia, Lucian Blaga, E. Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Ion Barbu și Ion Pillat. În numărul 70/1921 Petre Grimm propune, sub titlul Cele mai bune cărți, un scurt îndreptar de cultură generală. Numărul 84/1922 e consacrat marilor reviste cultural-literare românești din epocă, iar numărul 170/1925 lansează un concurs literar cu premii, lista pentru desemnarea celei mai bune cărți a anului cuprinzând peste șaizeci de titluri. După primul tur de scrutin, mai rămân Ion Minulescu, Ionel
IDEEA EUROPEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
revistei de limbă germană „Romänische Revue” (1970) ș.a. Pe baza unor documente din biblioteca proprie, a elaborat volumele Mihail Sorbul (1998, în colaborare cu Doina Iliescu) și Poetul Aron Cotruș. Întregiri pentru viață și operă (1999). Primul reprezintă singura cercetare consacrată dramaturgului care a trăit o vreme în Banat, la Lugoj. I. este cunoscut și ca cercetător al folclorului, numărându-se printre primii culegători de folclor mineresc (Cântece populare minerești, 1969, Legende minerești, 1974). SCRIERI: Eminescu în Banat, Timișoara, 1964; Vasile
ILIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287517_a_288846]
-
I. a copilărit în satul Hâncești, unde a urmat clasele primare. După absolvirea gimnaziului din Chișinău (1893), a studiat la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Moscova, obținând diploma în 1899. A debutat în 1892 cu o serie de articole consacrate antichităților de pe malul Nistrului (în revista „Bessarabskii vestnik”) și și-a continuat activitatea publicistică în anii studenției, ulterior devenind cercetător în cadrul Academiei Ruse de Științe. La sfârșitul secolului al XIX-lea și în primii ani ai secolului următor a fost
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
recomandă ca o autoritate în acest domeniu în Rusia primelor decenii ale secolului al XX-lea. A realizat ample descrieri de manuscrise, exegeze și ediții de cronici slavo-române din secolele al XV-lea și al XVI-lea, a elaborat studii consacrate culturii și literaturii române în limba slavonă sau folclorului românesc, precum și articole privind raporturile lingvistice slavo-române și specificul vechilor documente românești. Până astăzi își păstrează valoarea documentară voluminosul catalog, cu largi extrase din texte, Slavianskie i russkie rukopisi rumânskih bibliotek
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
și comparată (1971), Reviste progresiste românești interbelice (1972), Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (1974), Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea (1976), Atitudini și polemici în presa literară interbelică (1984) ș.a. Monografiile consacrate publicațiilor „Revista română”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Convorbiri critice”, „Falanga literară și artistică”, „Cuvântul liber” sunt instrumente de lucru utile istoricului literar. În bună parte, de aici își trag seva studiile din Convergențe (2003), o sinteză asupra perioadei
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
date noi despre V. Alecsandri, G. Barițiu, B.P. Hasdeu, A.I. Odobescu, Radu Ionescu, Anghel Demetriescu, Ștefan C. Michăilescu, D.A. Laurian ș.a. Totodată, a editat operele unor scriitori clasici, îngrijind astfel primul volum din ediția critică Opere de B.P. Hasdeu (1986), consacrat poeziei, și, în colaborare cu I. Oprișan, următoarele trei volume (1996-2003), consacrate prozei și dramaturgiei. În colaborare cu Rodica Florea, I. a alcătuit lucrarea I.L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi (1990), în care au fost reunite articolele despre dramaturg apărute
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
Academiei Române în 1939, compunerea în trei variante succesive a discursului de recepție Lauda țăranului român, rostit la 29 mai 1940, relațiile cu Tudor Arghezi după apariția pamfletului acestuia la adresa romanului Ion ș.a. Bine structurat și cu informații inedite este capitolul consacrat receptării operei lui Liviu Rebreanu în străinătate. De asemenea, elucidarea pseudonimului Ion Jalea, cu care Liviu Rebreanu a publicat în 1919 broșurile Basarabia. Descrierea. Istoria. Unirea și Ardealul, Banatul, Crișana, Maramureșul și Bucovina. SCRIERI: Liviu Rebreanu în atelierul de creație
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
autoarea găsind și influențe goetheene în tratarea lor în lirică și în filosofie, ceea ce confirmă coeziunea operei blagiene. La Octavian Goga, analiza se focalizează în principal pe ipostazele pe care le îmbracă lumina în scrierile acestui poet mesianic. În eseul consacrat liricii lui Aron Cotruș accentul cade numai pe două elemente, pământul și focul, iar ultima secțiune, dedicată simbolismului acvatic la Ștefan Aug. Doinaș, pune în discuție, sub influența teoriei lui Gaston Bachelard, simbolismul ochiului în paralel cu cel al oglinzii
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
făcut parte din colectivul de redacție al revistei „Pagini bucovinene” și din grupul fondator al „Bucovinei literare” (serie nouă) ș.a. Scrierea cea mai importantă a lui I. este monografia Adrian Maniu (1979), unde aproape o treime din economia studiului este consacrată biografiei scriitorului. Observând la acesta „o pudoare autobiografică rarisimă”, exegetul urmărește toate etapele vieții poetului și scoate în evidență imaginea unui „destin artistic exemplar”. Considerațiile lui critice vor intra în contradicție cu cele ale lui E. Lovinescu, care „credea că
IORDACHE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
construcției narative ample”. Singurătatea și tristețea oglinzilor (I-II, 2002), carte apărută postum, cuprinde cronici publicate de I. în periodicele anilor ’70-’80, a doua parte fiind constituită din articole și eseuri, unele inedite. Deși a scris și despre autori consacrați, au fost preferați tinerii scriitori bucovineni (Gheorghe Lupu, Constantin Ștefuriuc, Ilie Tudor Zegrea, Stelian Gruia, Dragoș Vicol) pe care I. i-a comentat într-un mod „obiectiv” și „pozitiv”, crezând în „misiunea criticii care trebuie nu să distrugă, ci să
IORDACHE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
dintre popoarele nord- si sud-dunărene, cu articole culturale și reportaje pe teme diverse. Colaborări substanțiale semnează în periodicele „Dimineață”, „Convorbiri literare” „Viața românească”, „Realitatea ilustrata” (revista căreia în 1934-1935 îi încredințează un serial de treizeci și trei de studii și portrete literare consacrate scriitorilor români din secolele al XIX-lea și al XX-lea), „Muzică și poezie”, „Libertatea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Gazeta cărților”, „Timoc” ș.a. A apelat și la pseudonimele Ali, Alior, V. Baltă. A îngrijit și comentat o ediție Teatru de V.
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]