8,426 matches
-
d’Espinchal -, doamna era singura femeie din tot balul pe care n-o cu noșteam, chiar mă gândisem că trebuie să fi venit foarte de curând din provincie.“ Când m-am înapoiat la Paris, sub Consulat, l-am revăzut pe contele d’Espinchal: „Ei bine - i-am spus -, mă tem că sunteți dezorientat rău de tot; nu mai cunoaș teți pe nimeni din lojile Operei și ale Comediei Franceze.“ Drept orice alt răspuns, a ridicat ochii la cer. A murit curând
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
instrucțiunii publice; i-a fost preferat Mérilhou, care nu era decât un animal vorbitor. L-a atacat la tribună, numindu-l un ministru novice. Camera nu l-a luat deloc în seamă. Academia, care trebuia să aleagă pe cineva în locul contelui de Ségur, l-a preferat pe Viennet lui Constant, iar Royer-Collard i-a spus fără menaja mente: „Să fiți sigur, domnule, că Academia n-a pus nici o clipă în cumpănă talentul domnului Viennet cu al dumneavoastră.“ Constant a fost atât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ăv.), a exercitat o influență importantă în culisele politice ale regatului; după căderea lui Ludovic Filip, s-a retras din viața publică; Memoriile pe care le-a lăsat au fost bine apreciate de Sainte Beuve. BRIENNE, ÉTIENNE CHARLES DE LOMÉNIE, conte de ăParis, 1727-Sens, 1794). Arhiepiscop de Toulouse ă1763), ministru de finanțe în 1787, în locul lui Calonne ăv.), sub Ludovic al XVI-lea, a intrat în conflict cu parlamentul și cu notabilii în urma unor măsuri fiscale care le amenințau privilegiile; a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
CAUMONT, JOSÉPHINE-LOUISE DE, contesă de Balbi ă1763-1836). Doamnă de onoare a contesei de Provence, soția fratelui lui Ludovic al XVI-lea. După refugiul aristocrației la Koblenz, pe Rin, în 1792 se retrage în Olanda, unde are o legătură scandaloasă cu contele d’Archambault. -CHASLES, VICTOR-EUPHÉMION-PHILARÈTE ăChartres, 1798-Veneția, 1873). Critic literar și traducător, povestitor și poet. După absolvirea liceului „Ludovic cel Mare“, tatăl său, mare admirator al lui J.-J. Rousseau, îl obligă să facă ucenicie la un tipograf. Este închis împreună cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al contribuției publice. Asociindu-se girondinilor, devine ținta atacurilor montaniarzilor, ca și amicii săi Brissot și Roland de La Platière. Este adus în fața Tribunalului Revoluționar și, la citirea capetelor de acuzație, se sinucide cu un pumnal ă1793). CLERMONT-TONNERRE, STANISLAS MARIE ADÉLAÏDE, conte de ăPont-à-Mousson, 1757-Paris, 1792). Deputat al nobilimii în Statele Generale. A votat în mod liberal pentru drepturile protestanților, ale evreilor, ale artiștilor, în general pentru abolirea privilegiilor. În 1770 înființează Jurnalul amicilor constituției monarhiste. -, -CONSTANT, BENJAMIN pe numele întreg HENRI
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
al drepturilor cetățenești au un mare ecou popular. Între 1824 și 1830 apar cele 5 volume Despre religie considerată în funcție de izvoarele, de formele și de evoluția sa. CUSTINE, ASTOLPHE LOUIS LÉONOR, marchiz de ăLorena, 1790-1858), scriitor și călător. Este nepotul contelui Adam Philippe de Custine, general în armata republicană, mort pe ghilotină în 1793, și fiul lui Armand de Custine, executat în 1794. Este crescut în exil de mama sa, Delphine de Sabran, legată pentru o vreme de Chateaubriand, care i-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Cvadrupla Alianță ă1717-1718), pact încheiat între Franța, Anglia, Provinciile Unite și Austria, pentru menținerea tratatelor de la Utrecht, care puneau capăt războiului pentru succesiune la tronul Spaniei. Romancier și moralist francez, prieten al filozofilor, spirit libertin. În 1741 îi apar Confesiunile contelui, în 1747 este primit în Academia Franceză, iar în 1751 publică Considerații asupra moravurilor acestui secol, în care sunt surprinse în mod ingenios aspecte sociale și psihologice ale epocii lui Ludovic al XV-lea. DUMONT, PIERRE ÉTIENNE LOUIS ă1759-1829). Juriscon
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Informațiile sale erau folosite de Mirabeau în discursurile din Adunare. În 1809 este însărcinat de țarul Alexandru să editeze Codul Imperiului Rus. Postum îi apare volumul Amintiri despre Mirabeau și despre primele două Adunări Legislative ă1832). FALLOUX, FRÉDÉRIC ALBERT PIERRE, conte de ăAngers, 1811-Angers, 1886). Om politic, arhiepiscop, orator în serviciul bisericii și al legitimității monarhiei. Publică, în 1840, Istoria lui Ludovic al XVI-lea și, în 1845, Istoria Sfântului Pius al V-lea. Se afirmă ca partizan al dreptei în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asupra moravurilor de la Curtea lui Ludovic al XIV-lea. MAILLY, LOUISE DE NESLE, contesă de ă1710-1854). Cea mai mare dintre cele cinci fiice ale lui Louis II Mailly, marchiz de Nesle, comandantul jandarmeriei franceze. S-a căsătorit cu o rudă, contele de Mailly, pe care îl împinge către o politică agresivă în exteriorul Franței ă1741, războiul pentru succesiunea Austriei). Contesa trebuie să împartă grațiile regelui și cu alte femei, dintre care două au fost chiar surorile ei. Deși resemnată cu această
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că, după moartea reginei, acesta se căsătorește cu ea în secret. Institutoare înnăscută, creează Saint-Cyr, unde puteau fi educate fetele din familiile nobile în mod gratuit. MARAT, JEAN-PAUL ăBoudry, Elveția, 1743-Paris, 1793). Om politic revoluționar. Înainte de Revoluție, medic în garda contelui d’Artois ă1777); ca revoluționar, este dintre cei mai radicali; funcționează ca redactor-șef la ziarul preferat al san culoților, Prietenul poporului ă1789 -1793). Membru activ al Clubului Cordelierilor alături de Danton, Desmoulins și Hébert. Exilat de două ori, se întoarce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în Germania și Italia. Grație Împătritei Alianțe ă1815) și sistemului congreselor europene, a putut interveni peste tot unde ordinea stabilită era amenințată de liberalism. Cancelar începând din 1821, a fost destituit de Revoluția din martie 1848. MIRABEAU, HONORÉ GABRIEL RIQUETI, conte de ăLe Bignon, 1749-Paris, 1791). Om politic, orator, epistolier. Urmaș al unei familii florentine stabilite încă din secolul al XIII-lea în sudul Franței, a avut o tinerețe furtunoasă; încarcerat de mai multe ori, evadează, se refugiază în Olanda, unde
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
luminat încetul cu încetul pe cei care nu văzuseră și a făcut ca Domnul duce de Orléans să fie regretat de toți și să i se acorde în sfârșit dreptatea care i s-a datorat întotdeauna.“ -RÉMUSAT, CHARLES FRANÇOIS MARIE, conte de ăParis, 1797-Paris, 1875). Prieten cu Guizot și Thiers, autor a numeroase eseuri politice și filozofice, articole și studii de critică literară, printre care Abélard ă1844), Despre filozofia germană ă1845). Postum i-au apărut și două drame istorice. -RÉMUSAT, CLAIRE
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ăParis, 1780-Paris, 1821). Memorialistă. În afara unui Eseu asupra educației femeilor și a unei culegeri de Scrisori, este autoarea unor Memorii ăpublicate postum, 1879 -1880), document plin de farmec asupra vieții și moravurilor din timpul Consulatului și al Imperiului. -RIVAROL, ANTOINE, conte de ăBagnols-sur-Cèze, 1753- Berlin, 1801). Scriitor, moralist și ziarist. În timpul Revoluției a fost monarhist, om de mare spirit, extrem de conservator în concepții, lipsit de orice înțelegere a evoluției istorice și, ca atare, precursor al gândirii de dreapta în cultura franceză
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Doamna Geoffrin, Doamna du Deffand. În 1786 se căsătorește cu baronul de Staël-Holstein, ambasador al Suediei la Paris, cu 17 ani mai în vârstă decât ea. Propriul ei salon, din rue de Bal, este frecventat de personalități ca La Fayette, contele de Narbonne, Montmorency, Talleyrand, care în vremea Revoluției practică o politică liberală moderată, favorabilă constituției engleze; publică Scrisori despre lucrările și caracterul lui J.-J. Rousseau ă1788), primul său eseu critic, remarcabil prin entuziasmul metodic al lecturii; între 1792 și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dintre cele mai diferite. Disperată, aproape de capătul puterilor, Sanda Stolojan a hotărât să riște totul și să lanseze un strigăt de ajutor către familia franceză a soțului ei (mama lui Vlad Stolojan, Mana Filipescu, se căsătorise a doua oară cu contele Jean le Marois, descendent al unui general al lui Napoleon). Grație acestui om extraordinar și unui importator de cereale din Londra, familia Stolojan a fost cumpărată de la statul român, odată cu o încărcătură de cereale! În vremea când familia Stolojan părăsea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
au publicat un manifest prin care acordă amnestie insurgenților îndată ce ei s-ar declara gata de a propune supunerea lor și a încheia un armistiț de șase săptămâni"447; ,,Le Nord scrie în privirea conflictului austro-român următoarele: Spiritul conciliant al contelui Kalnoky e prea cunoscut pentru ca să avem a ne teme de noua campanie a ziarelor vieneze în contra României"448. Indiferent de natura sursei la care face apel, jurnalistul uimește prin ușurința cu care abordează subiecte dintre cele mai variate și rapiditatea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
către Italia, unde, după ce a pus mîna în 774 pe capitala lombarzilor, Pavia, își ia titlul de "rege al francilor și al lombarzilor"; către Spania unde eșuează la vest de Pirinei la Roncevaux, în 778, ariergarda armatei sale, comandată de contele Roland, este masacrată de basci dar unde reușește, în partea de est, să smulgă Islamului *marca Spania, viitoarea Catalonie; către Germania mai ales, unde își instalează controlul direct asupra Alemaniei și Bavariei și unde, la capătul unor campanii cumplite, reușește
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
independenți. În Franța de nord, doi mari vasali ai regelui Franței, stimulați probabil de avansul economic care caracterizează Europa de nord-vest încă din secolul al XI-lea, au știut înaintea lui să folosească legăturile feudale în folosul unei puteri superioare: contele de Flandra și ducele de Normandia. Devenit rege al Angliei, acesta din urmă dezvoltă hotărîtor, în ansamblul anglo-normand, instituțiile feudale într-un sens favorabil puterii centrale. În vremea aceea, țările riverane Mării Nordului și Mării Mînecii Flandra, Normandia, Anglia reprezintă un
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vasali în schimbul unor servicii anume, care sînt mai ales militare: această lume de seniori și de vasali reprezintă societatea feudală propriu-zisă. Dar, în sensul larg, feudalitatea este și această apropriere a puterii publice de către seniori de orice rang duci, marchizi, conți, castelani pe care i-am descris în capitolul precedent. În sfîrșit, ea presupune mijloace de existență în folosul acestor [feudali] laici sau ecleziastici: aceste mijloace le sînt asigurate în cadrul senioriei rurale, care consacră dependența țăranilor față de ei. Către 1030, episcopul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lemn, înconjurate de un șanț și de o palisadă și înălțate pe o ridicătură artificială de pămînt. Va trebui să așteptăm ultimii ani ai secolului al X-lea pentru a vedea apărînd primele castele din piatră ele se vor datora conților de Anjou și secolul al XII-lea pentru a le vedea generalizîndu-se. Este vorba atunci de donjoane puternice, de formă pătrată, înconjurate de un sistem din ce în ce mai complex de curți și de ziduri care pot adăposti populația din împrejurimi. Din sala
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
important în prima cruciadă. Propovăduită de papa Urbino II la Clermont în 1095, ea îi pune pe drumuri atît pe cei săraci, sub conducerea unor predicatori populari ca Pierre l'Ermite, cît și pe cavaleri, conduși de mari prinți precum contele Raymond de Toulouse sau Gaudefroi de Bouillon. Ea duce, în 1099, la luarea Ierusalimului. În secolul al XII-lea, regii înșiși se alătură mișcării: Ludovic al VII-lea la a doua cruciadă, Filip August la a treia. În acest context
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prin Italia de nord, se răspîndește în secolul al XII-lea în toată Franța de sud. Negustori, meșteșugari și burghezi; leproși, evrei și eretici: fiecare, în felul său, marchează limitele societății feudale. DOCUMENT 1 Jurăminte de credință față de Wilhelm Cliton, conte de Flandra în 1127 "În a șaptea din idele lui aprilie, într-o joi [joi, 7 aprilie], au fost din nou făcute jurăminte de credință contelui [...]. Mai întîi, ei făcură jurămintele în felul următor. Contele îl întrebă [pe viitorul vasal
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
felul său, marchează limitele societății feudale. DOCUMENT 1 Jurăminte de credință față de Wilhelm Cliton, conte de Flandra în 1127 "În a șaptea din idele lui aprilie, într-o joi [joi, 7 aprilie], au fost din nou făcute jurăminte de credință contelui [...]. Mai întîi, ei făcură jurămintele în felul următor. Contele îl întrebă [pe viitorul vasal] dacă voia să devină omul său fără rezerve, iar acesta răspundea: "vreau"; apoi, cu mîinile împreunate cuprinse de cele ale contelui, care i le strîngea, ei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de credință față de Wilhelm Cliton, conte de Flandra în 1127 "În a șaptea din idele lui aprilie, într-o joi [joi, 7 aprilie], au fost din nou făcute jurăminte de credință contelui [...]. Mai întîi, ei făcură jurămintele în felul următor. Contele îl întrebă [pe viitorul vasal] dacă voia să devină omul său fără rezerve, iar acesta răspundea: "vreau"; apoi, cu mîinile împreunate cuprinse de cele ale contelui, care i le strîngea, ei se aliară printr-un sărut. După aceea, cel care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nou făcute jurăminte de credință contelui [...]. Mai întîi, ei făcură jurămintele în felul următor. Contele îl întrebă [pe viitorul vasal] dacă voia să devină omul său fără rezerve, iar acesta răspundea: "vreau"; apoi, cu mîinile împreunate cuprinse de cele ale contelui, care i le strîngea, ei se aliară printr-un sărut. După aceea, cel care făcuse jurămîntul promise credință în acești termeni: Promit pe legea mea să-i fiu credincios, începînd din acest moment, contelui Wilhelm și să-i păstrez contra
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]