4,002 matches
-
său de anul nou, 1989, Ceaușescu anunță că România nu va semna la Viena un document care ar face ca omenirea să se întoarcă la situația de acum 500 de ani, din timpul Inchiziției. Pe 2 mai 1989, Ungaria doboară cortina de fier care o desparte de Austria, în timp ce Bucureștiul închide frontiera cu Ungaria. Demonstrațiile lui Ceaușescu ating un punct și mai grav și justifică, în replică, apelurile Budapestei contra regimului său. Ceaușescu anunță în mod oficial, în aprilie 1989, că
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un morman de gunoi, iar la scurt timp află, stupefiat, de moartea lui în străinătate. Inaccesibilă în muțenia ei de sfinx, nobila soție, bolnavă de tuberculoză, duce cu sine în mormânt taina morții ministrului. Ultima poveste, curmată prematur de căderea cortinei grele a misterului, aduce în prim-plan figurile extravagante ale sfârșitului de veac XIX din București, de la celebrele seducătoare ale balurilor, la figuri pitorești și extravagante, precum cea a cronicarului monden Mișu Văcărescu. Ritualul povestirii implică și aici, în stil
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
poate exista fără mister, căci oamenii nu se supun celor pe care îi cunosc prea bine"209. Sau, mai vulgar spus: pentru valeți nu există oameni celebri. Vălul de mister care ascunde liderul este întotdeauna împodobit cu cîteva imagini, așa cum cortina lăsată, într-un teatru, oferă privitorilor scene dramatice și o întreagă galerie de măști. Aceste imagini îl arată întotdeauna într-o lumină bună. Înfățișarea, persoana, viața lui sînt protejate de ecranul unei necunoașteri, savant orchestrate, a preferințelor sale, a sentimentelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și non-sexual al metodelor lor. Și iată că vine Freud care spune, pe de o parte: inamicii magnetismului animal și ai sugestiei au dreptate. Sugestia nu înseamnă mare lucru, relațiile amoroase sînt totul. Să lăsăm la o parte măștile și cortinele. Haideți să nu mai cenzurăm realitatea și să încercăm să o cunoaștem ceva mai bine decît prin prisma trecutului. Dar în același timp, tot Freud e cel care spune: în loc să cenzurați libidoul sau să îmi cereți mie să o fac
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai fidel decît am făcut-o pînă acum. Să intrăm cu el într-una din acele celule ale societății în care fiecare își începe existența. Le vom lăsa deoparte pe fetițe și vom rămîne alături de un băiețel. S-a ridicat cortina nașterii. Vedem repede cît de puțin confortabilă este poziția lui. Pe de o parte, își dorește mama. Pe de alta, rămîne legat de tatăl său. Îl admiră, vrea să-l imite și să devină ca el. Asta-l determină să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Valle Hermoso, 1951; Servindo á Poesia, Rio de Janeiro, 1953; Poesia, vida e morte de Azarías H. Pallais, Rio de Janeiro, 1956; Dois Guatemaltecos, Rio de Janeiro, 1957; Don Sal, Rio de Janeiro, 1960; Bucareste-Estaçăo Norte, Rio de Janeiro, 1961; Cortina de ferro sobre Cuba, pref. Salvador de Madariaga, Rio de Janeiro, 1961; César Vallejo, Rio de Janeiro, 1962; Barraza, Mexico, 1963; Juan Bosch: del exilio a la presidencia, Buenos Aires, 1963; Poemele poetului pribeag, Mexico, 1963; Aron Cotruș. Omul și poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
urmă, că într-o reprezentație a partiturii verdiene era cît pe ce să fie strivită (la propriu!) de voluminosul Goangă care, căzînd peste ea (conform mizanscenei), n-a mai fost capabil să se ridice pînă cînd nu s-a tras cortina. Într-o altă seară nefericită, pe scena bucureșteană, de asemenea, lăsîndu-se în genunchi, i-a fost imposibil să revină la verticalitate, cerînd ajutor mașiniștilor. Acestea, s-ar putea zice, țin de legendă; nu am fost martor ocular. Dar, din jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
care adormise acolo, spre ziuă!... Și totuși, senzația aceea de inefabil, greu de transpus în cuvinte, mă urmărește de patru decenii, ca o... molie longevivă, împătimită de artă și ieșită vai, cînd nu era cazul! din drapajul de pluș al cortinei! (să mai torn și puțin ludic, că devin deranjant de sentimental, nu?!). Așa cum cărțile... din cărți se fac, și amintirile din amintiri se construiesc. Punct. De două ori, Timișoara... 2000. Eram la Timișoara și montam o savuroasă comedie de Ray
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cunoștinței, București, Editura Anastasia, 1996. Ionescu Nae, Curs de istorie a logicii. Logica colectivelor, București, Editura Eminescu, 1997. Ionescu, Nae, Filosofia religiei, București, Editura Eminescu, 1998. Manu, Gheorghe, Fizica nucleară, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1940. Manu, Gheorghe, În spatele Cortinei de Fier: România sub ocupație rusească/Testis Dacicus (George Manu); ediție îngrijită și studiu introductiv de Silviu B. Moldovan, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2011. Mateescu, Stelian, Directiva Absolutului, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, 1933. Mehedinți, Simion, Școala
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de Fizică Nucleară din cadrul Facultății de Științe (București). Era considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, cu care a colaborat, unul dintre marii atomiști. În 1945 face parte din Comitetul de conducere al Mișcării Naționale de Rezistență anticomunistă; redactează un document În spatele Cortinei de Fier, expediat în Occident și, ulterior, tipărit; documentul va clarifica poziția diplomației americane față de Uniunea Sovietică. În 1948 este arestat, ca majoritatea elitei interbelice, și condamnat la muncă silnică pe viață. La procesul său, face celebra declarație: Nu am
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
caracter compoziției. XIII. Presiunea formelor dominante Georges Braque Mai puțin discutată, mai puțin analizată, presiunea formelor dominante asupra formelor minore este demnă de interes. Forța opresivă, pericolul nu mai este prezent prin făpturi concrete sau alcătuiri monstruoase, ci ca o „cortină neagră“, care, fie că se lasă peste personajele din imagine, fie că le presează din partea stângă a imaginii sau din dreapta compoziției, devine un element strivitor în imagine. Aceeași formă poate să coboare și oblic, ca o ghilotină cu tăișul orientat
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ucise, cum să mai fii tu însuți, dacă nu ai în tine resurse să te împotrivești?... Există, în teatrul lui Constantin Popa, nu doar un etaj de semnificații. Miezul politic trebuind să fie camuflat, ambianța, al o primă ridicare de cortină, pare să fie aceea a realismului domestic. Avînd o bună știință a înnădirii (și destrămării) relației dramatice dintre un bărbat și o femeie, dintre un soț și o soție, scriitorul ne prezintă în Calul verde un cuplu într-o situație
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
TABLOUL I (Apartamentul familiei Ilie Popescu: ca mobilier și împărțire a spațiului, este cel bine cunoscut în blocurile recent construite; un apartament fără personalitate, dar curat, ordonat ca un raft de cărți pe care nu le citește nimeni; la ridicarea cortinei, atît sufrageria, cît și dormitorul vor fi iluminate; Mina își schimbă ținuta în spațiul indicat ca dormitor, iar în sufragerie, Vera, în picioare, gata de plecare.) Mina: Vera, ai răbdare că vin imediat. Vera: Dar ce faci acolo? Mina: Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe spectator (și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fotolii, alte obiecte ce se vor reclama necesare decorațiunii pur și simplu sau nevoilor de joc. În spațiul din planul doi, un fel de salon, va exista o masă rotundă, scaune în jurul acesteia, un corp de bibliotecă etc. La ridicarea cortinei, Alex stă tolănit într-un fotoliu, citind carte voluminoasă, în timp ce o femeie în vîrstă ce se va recomanda imediat ca fiind bunica -toarnă apă în niște ghivece cu flori) Bunica: Iar citești? Alex: Nu citesc, bunică, învăț! E o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ne-au arătat cine sîntem și cîte parale facem. Mihai: (aproape rugîndu-se) Încetează! Or să ne audă iar. Or să creadă că iar avem nemulțumiri, neînțelegeri... Și iar vin aici! Alex: Adică acum nu sînt aici?! Vasăzică dacă sînt după cortina aia de cîrpă, ai stabilit că nu mai sînt aici! Că ești liber? C-am scăpat de vecini? Nu te-am admirat eu chiar degeaba. Bine, atunci am să vorbesc încet. Maria: Și cînd am vorbit în șoaptă ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toate au intrat în normal... (cei trei pleacă, ducînd cu ei o oarecare îndoială; Octav și groparul, mai întîi, tac, apoi, privindu-se, încep să rîdă... un rîs în care încape umor, disperare și eliberare) PARTEA A TREIA (La ridicarea cortinei, centrul scenei va fi dominat de silueta monumentală a unui cavou; scenograful va hotărî proporțiile și stilul acestei adevărate construcții cruce centrală, coloane, colonete, cruci în colțuri, bare, statuete, alte elemente arhitecturale ce pot fi observate la cavourile unele, adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru un prim nivel de receptare, însă ceea ce se petrece pe scena Sălii Studio depășește acest prag al simplității. Am considerat întotdeauna că un spectacol reușit, este unul pentru care conflictul sau personajele rămîn mult în urmă după ce a căzut cortina, iar mesajul transpare dincolo de ele, un mesaj universal. Așa se întîmplă în teatrul celor vechi, la un Shakespeare sau la un Cehov. Dincolo de Hamlet este ironia sau o lume bufonadă pe care o recunoști în orice alt timp istoric; dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu-și neagă anonimatul; dar în acest spațiu cît se poate de domestic, există și un accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o jucăm? Gh. P unu: Iar?! Am jucat-o și săptămîna trecută... Gh. P. doi: Ba nu, am jucat-o acu' trei săptămîni... Gh. P. unu: Bine, hai că aranjez eu scena..., tu caută textul..., să ne ajutăm oleacă... (trage cortina miniscenei, aprinde reflectorul, pune două scaune, stinge lumina din cameră; Gh. P. unu își pune o șapcă, Gh. P. doi, o bască toate luate dintr-o cutie) Gh. P. doi: (schimbînd șapca cu basca) Hai că azi joc eu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot mai crezi că pe scenă se spune adevărul...! Gh. P. unu: În orice caz, mai multe decît la spovedanie... (pune scaunele pe o laterală a miniscenei, stinge reflectorul, agață peruca cu care P. doi îl jucase pe Paleu, trage cortina) Gh. P. doi: (asistînd la această "desființare" a scenei) Ce naiba ți-o fi venit și ție cu trăsnaia asta...! Hm! Să-ți faci o scenă în cameră...! Gh. P. unu:...Ușoare disperări de actor..., de actor la pensie... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vrei să spui, melodrame..., vanități de actor... adică poate mori ep scenă... Vax! Gh. P. unu: Ei, uite, îți promit că am să mor în fotoliu..., sau în baie..., sau în tramvai... Gh. P. doi: (privind cu atenție scena, cu cortina trasă) Zău că are ceva de cavou...; uite, dacă-i pui colea o cruce... și doi îngerași pe laterale... Exact ce trebuie! Gh. P. unu: Păi nu toate scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lasă că-i fac eu un spectacol să mă pomenească! (răstoarnă un fotoliu și masa, împrăștie cîteva fursecuri) Îmi face mie scamatorii! Îi arăt eu scamatorii! (se întinde pe miniscenă; pune mîinile pe piept; își dă seama că trebuie trasă cortina; se scoală, o trage) Tu mi-ai dat o copie goală de dosar..., eu am să-ți dau o copie de mort... (Gh. P. doi intră și primul lucru pe care îl vede sînt bucățile de hîrtii împrăștiate și rupte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pachețele și sticla cu vin; se îndreaptă spre locul unde se află masa și fotoliul, vrea să le ridice și, deodată, se oprește ca în pragul unei revelații și se duce din nou spre miniscenă; se oprește o clipă în fața cortinei și apoi o deschide; reacția firească...) Dumnezeule, mă simt vinovat..., sînt vinovat..., nu trebuia să... sînt vinovat... (în genunchi, adună foile de hîrtie, ridică fotoliul, masa și resturile de fursecuri) De ce dracu' nu le-o fi luat cînd am plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spus ce nu voia să spună... (mai liniștit) Păcat! Era un actor foarte bun..., un mare actor... poate că nu atât de mare... ca mine... Gh. P. unu: Ce vorbești?! (Gh. P. doi înțelege și, cu oarecare ezitări, deschide încetișor cortina; Gh. P. unu este în poziție semișezîndă și îl admonestează cu degetul pe Gh. P. doi) De unde-ai mai scos și năzbîtia asta...! Cum adică ești un actor mai mare ca mine...! Gh. P. doi: Bine, ești la fel de mare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]