7,334 matches
-
naturală e vraja, e frumusețea, e splendoarea care se degajează din înfățișarea armonioasă și maiestuoasă a Universului, care e revărsată asupra lui Dumnezeu. „Participând la creație, Sofia se revarsă în Universul întreg , îi imprimă formele mărețe... Toate lucrurile din lumea creată participă la Sofia ca la rațiunea lor de a fi, ca la puterea care le întocmește și le cârmuiește, ca la lumina ce le înnoiește, le desăvârșește și le înfrumusețează”. A spune deci că frumusețea lumii este de origine dumnezeiască
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Grigorie Palama, care susțin în același timp deosebirea între ființa și harul sau lumina dumnezeiască, dar și caracterul divin și necreat al ultimului. Cine nu admite aceste două puncte de doctrină rămâne cu alternativa: sau harul este o simplă entitate creată, sau este una cu ființa dumnezeiască. Între acestea oscilează nesigur catolicismul. Urmarea este că viața mistică e și ea sau numai o înflăcărare în sfera creatului, sau o împreunare a ființei omenești cu ființa dumnezeiască, lucru care numai în Iisus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceste două puncte de doctrină rămâne cu alternativa: sau harul este o simplă entitate creată, sau este una cu ființa dumnezeiască. Între acestea oscilează nesigur catolicismul. Urmarea este că viața mistică e și ea sau numai o înflăcărare în sfera creatului, sau o împreunare a ființei omenești cu ființa dumnezeiască, lucru care numai în Iisus Hristos știm că s-a petrecut. În catolicism viața mistică n-are o temelie doctrinară clară și sigură. După Dionisie Areopagitul și Sf. Grigorie Palama ființa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
opera și îi poartă de grijă. Și cum pe artist îl mâhnește adânc desfigurarea sau greșita interpretare a operei sale, tot astfel pe Creatorul divin îl mâhnește făptura care, abătută de la destinația ei, provoacă turburare și nefericire în armonia universului creat. După revelația creștină, păcatul sau răul din lume nu e un principiu subzistent în Creator, ci un accident apărut în limitele creaturii din propria ei libertate de voință. Operă a lui Dumnezeu, omul îi poartă chipul în libertatea spiritului, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bizantină ne dă o imagine plastică a întregimii acestui rol când înfățișează pe Mântuitorul înconjurat de astre și ținând în mână globul pământesc. Această icoană corespunde concepției juste despre raportul lui cu lumea. Mântuitorul e Alfa și Omega tuturor lucrurilor create. E Logosul sau rațiunea lumii fiindcă Dumnezeu printr-însul a creat-o; e Mântuitorul ei fiindcă printr-însul o mântuiește: și e Judecătorul ei fiindcă printr-însul o va judeca. În afară de lume ca Dumnezeu, el e în lume ca principiu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de teamă să nu ne pierdem într-un haos de formule, și să apelăm mai degrabă la luminile teologiei. Teologia face o primă distincție în conceptul de natură, deosebind o natură necreată, care e natura lui Dumnezeu, și o natură creată, care e natura lumii. În acest al doilea înțeles, termenul de natură e identic cu acela de făptură sau de creatură. Și atunci, prin natură, în sens obișnuit, se înțelege totalitatea făpturilor lui Dumnezeu, adică mineralul, planta, animalul, omul și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de creatură. Și atunci, prin natură, în sens obișnuit, se înțelege totalitatea făpturilor lui Dumnezeu, adică mineralul, planta, animalul, omul și îngerul, cu alte cuvinte: universul celor văzute și al celor nevăzute. Să observăm că în această ierarhie a naturii create, ierarhie care nu e numai de grad, dar și de esență, fiindcă e vorba și de materie și de spirit, cultura nu intră. Ea e, prin urmare, altceva decât natura! Natura e creația lui Dumnezeu; cultura e creația spiritului omenesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
întors existența lui Dumnezeu. El e o pervertire a inteligenței, în felul demonilor, care cred și ci în existența lui Dumnezeu de vreme ce lucrează împotriva voinței lui. Dar cu aceasta atingem acel abis al libertății ontologice, care e însăși rădăcina spiritului creat. în creștinism, armonia sau dezacordul dintre religie și cultură, care dă conținutul coexistenței lui istorice, se desfășoară între cele două extreme, care sunt: libertatea omului și harul dumnezeiesc. În mod natural, omul e înzestrat cu diferite aptitudini sau daruri de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ajutate, intensificate, înfierbântate de puterea ce se desface din plăsmuirile culturale convergente în cult. Putem spune că în momentul liturgic culminant, în momentul contemplativ sau unitiv, toate puterile geniului omenesc, înmănuncheate sacral, se ridică până la limita de sus a naturii create ca să împingă sufletul, dincolo de ea, mai sus, în îmbrățișarea cu transcendentul. Astfel, cultura în cult nu are un scop în sine; ea devine un mijloc omenesc, adecvat finalității religioase. Atât prin originea ei, cât și prin finalitatea ei, religia creștină
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fie frumusețile morale. Știința teoretică a acestor frumuseți se raportează la izvorul lor absolut și supranatural ca la fundamentul lor neschimbat și etern și ca la criteriul cel mai sigur, în lumina căruia putem distinge și valorifica toate categoriile frumosului creat. Tocmai de aceea e necesar să ne oprim mai întâi asupra doctrinei creștine despre frumusețea necreată. Izvoarele acestei doctrine le găsim în Biblie și în cugetarea Sfinților Părinți. Dintre scriitorii clasicismului creștin, cei care i-au dat mai multă amploare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a zis creând-o, ea este expresia în timp și în spațiu a infinitei bunătăți dumnezeiești; și dacă lumea e frumoasă, ea e expresia strălucitoare și cosmică a frumuseții supralumești, care a creat-o. Dionisie atribuie binelui divin formele lucrurilor create când zice că „natura lui fără formă produce orice formă”(Numele Divine, IV,3). Dar aceeași calitate o atribuie și frumuseții absolute când zice: „Frumosul este începutul tuturor lucrurilor, fiind cauza creatoare, ce pe toate le mișcă și le strânge
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
consens unanim, înțelegem versetul din Geneză, care ne spune că, după creația lumii „a privit Dumnezeu la toate câte le făcuse și iată erau bune foarte!”. Privirea însă e mijlocul prin care gustăm frumusețea. Iar Dumnezeu, privind sau contemplând lumea creată și găsind că e bună foarte, a găsit-o în același timp că e desăvârșit de frumoasă. Am putea zice despre momentul acesta dumnezeiesc că e acela al unui artist care se bucură contemplându-și opera perfectă, pe care a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însuși se compară cu un artist, cu un modelator al materiei pentru a-i da formă ca olarul, când zice: „Vedeți! Voi cei din casa lui Israil sunteți în mâna mea ca lutul în mâna olarului”(Ieremia, XVIII,6). Lumea creată e astfel capodopera artistică a lui Dumnezeu, în care bunătatea și frumusețea sunt unul și același lucru. Din formele ei strălucitoare, gândirea teologică lămurește strălucirea fără formă și mai presus de lume a Creatorului și tot astfel, imitând această metodă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în sine și pentru sine, frumos în chip unic și veșnic”. Cu alte cuvinte, el e absolut și independent, el e realitatea obiectivă, suficientă sieși. Dar, absolut și transcendent, frumosul divin se caracterizează prin comunicabilitate față de toate lucrurile din lumea creată. El nu se concepe static și impersonal ca ideea frumosului metafizic al filosofiei, pentm că frumosul divin e „cauza creatoare care pe toate le mișcă”. Frumusețe primordială conține în sine cu anticipație toate lucrurile frumoase din lume, modelate apoi în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zice Sergiu Bulgakov(Sergiu Bulgakov: Kosmodizee, în același volum. ) Să spunem de la început că această idee reprezintă raportul Sfintei Treimi față de lume. Concepută transcendent, Sophia e necreată; concepută imanent, Sophia e creată. E același lucru ca lumina necreată și lumina creată. Cărțile sfinte, pe care le-am pomenit, întradevăr așa ne-o înfățișează. Sophia e mai întâi supranaturală sau necreată. „Din veci am fost întemeiată, la început, înainte de facerea lumii”glăsuiește ea în Proverbe, VIII, 23. „Mai înainte de veac, dintru început
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oglinda fără pată a lucrurilor lui Dumnezeu și chipul bunătății sale”. (înț. lui Solomon, VII, 25,26). „înțelepciunea ajunge cu tărie de la marginea lumii la marginea lumii și toate le întocmește prea plăcut”. (Același, VIII, 1). Toate lucrurile din lumea creată participă la Sophia ca la rațiunea lor de a fi, ca la puterea care le întocmește și le cârmuiește, ca la lumina ce le înnoiește, le desăvârșește și le înfrumusețează. Dumnezeu „a zidit înțelepciunea și a văzut-o și a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ordinea spirituală, primordială, renăscută în Duh prin cea de a doua creație, care e opera Mântuitorului, lumea transfigurată în sfințenie și ridicată din nou la frumusețea cea dintâi se poate numi Sophia creaturală. Modelul de frumusețe sofianică, necreată și creată totdeodată, e personalitatea Mântuitorului care, ca Logos e necreat, iar ca întrupare în om e creat. Ideea de Sophia creaturală îndumnezeită constituie una din cele mai subtile și mai neclarificate probleme de teologie. Ea muncește inteligența filosofică a unor scriitori
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a frumuseții ce strălucește din formele și din armonia ei intră în considerația argumentațiilor raționale, ce ne vorbesc despre raportul cauzal dintre Creator și creatură. Un argument cum e cel cosmologic sau, mai ales, cel teologic e valabil în măsura în care frumusețea creată, care constituie caracterul sofianic al naturii, are o existență obiectivă. Nici Kant n-a contestat tăria argumentului teologic(Vezi minunata monografie a d-lui I. Petrovici: Viața și opera lui Kant.), dar tăria acestui argument se reazemă tocmai pe caracterul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
găsim întrun tratat de estetică modernă o definiție satisfăcătoare, să ne adresăm scolasticii, cape ne dă următoarea formulă: „Frumusețea e strălucirea formei peste părțile proporționate ale materiei”.(Jacques Maritain: Art et scolastique, p. 38 ) Definiția aceasta se referă la frumusețea creată. Ea se potrivește atât pentru fiecare lucru în parte cât și pentru universul întreg și nu mai puțin pentru opera de artă. Platonicienii, pentru care frumusețea era aspectul luminos al adevărului, o defineau ca splendor veri. Fericitul Augustin o definește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o definește ca splendor ordinis. Și foarte aproape de el, Toma d’ Aquino, care împrumută ideile lui Dionisie Areopagitul și le combină cu estetica lui Aristotel, definește frumusețea ca splendor formae. Ce înseamnă oare această formă iradiantă, care constituie însăși frumusețea creată? „în filosofia tomistă, se numește formă ideea care a dat naștere unei ființe, idee pe care materia o încarnează, principiul vital ce caută să se manifeste, și ca să se manifeste, se îmbracă în organe. Pentru ca acest principiu să se manifeste
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care îl poartă în ele, ființa lor spirituală, misterul lor operant; e înainte de toate principiul propriu de inteligibilitate, claritatea proprie a oricărui lucru. Astfel orice formă e o urmă sau o rază a Inteligenței creatoare imprimată în inima ființei create”(Jacques Maritain: op. cit., p. 38.). Forma e, prin urmare, principiul lăuntric al lucrurilor manifestat în chip sensibil ca frumusețe iradiantă. Fie că se imprimă în materia vie pentru a da naștere unei ființe, fie că se imprimă în materia artei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din natură. Luând ca bază de sprijin arta bizantină, putem vorbi cu o mai sigură orientare despre artă în general. Ideea de imitație, precum am observat, vine din lumea păgână. Lumea păgână nu cunoaște distincția dintre Dumnezeu creatorul și cosmosul creat. Chiar pentru înalta filosofie greacă, cosmosul e socotit etern ca și principiul divin, în politeismul Eladei, principiul divin se confundă cu universul și apare fragmentar în diferitele personificări naturale ale zeităților. Imitația naturii în artă e astfel imitația unei naturi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ordinea contingență a imperfecțiunii terestre, formele concrete reapar în ordinea veșnică, strălucind de frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit omenirea întreagă și formele spirituale ale sfinților săi dăinuiesc, acolo sus, pure și circumscrise în gloria dumnezeiască. Sofianismul lumii create e o regăsire și o recunoaștere de-a pururea a lucrurilor în arhetipurile lor transcendente. Expresia „în sânul lui Avraam” sau „în corturile drepților”, unde nu mai e durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
natură omenească, nu suntem înzestrați cu aceeași capacitate. Darurile lui Dumnezeu sunt felurite și diferă de la ființă la ființă, de la om la om. Adevărul acesta de doctrină se verifică în varietatea naturală, pe care o experimentăm în jurul nostru. Sofianismul lumii create, adică sublimitatea înțelepciunii divine, nu se poate înțelege numai din măreția unitară a cosmosului, dar și din infinita varietate a părților lui, care împreună alcătuiesc armonia universală. Căci întocmai ca în opera de artă, varietatea părților proporționate între ele dă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e creația unui întreg popor. Se pare că romanticii își dădeau seama că, preconizându-l ca materie artistică, deschideau artei adâncile rezonanțe ale sufletului național. Dar, trebuie să ne întoarcem la miturile Eladei? Nu atâta, cât mai degrabă ar trebui creată o nouă mitologie, idee care nu e departe de doleanțele rasiste ale unui Alfred Rosenberg din vremea noastră. Precum însă național-socialiștii nu cunosc rețeta creării unei noi mitologii, tot astfel n-au descoperit-o nici romanticii. Fascinați încă de mitologia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]