7,252 matches
-
genere, a curentelor noi în artă), el nu vede în gesturile necanonice decât trăsneli și „nerozii”. Criteriul pare să fie acela al unui realism destul de strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
1937, 223-227; Călinescu, Ist. lit. (1941), 562-564, Ist. lit. (1982), 631-634, 1011; Vianu, Opere, V, 178-184; Gh. Vrabie, Emil Gârleanu, Craiova, 1941; Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu, pref. Teodor Vârgolici, București, 1955, 130-133; Tudor Arghezi, Tablete de cronicar, București, 1960, 60-62; Teodor Vârgolici, Doi nuveliști. Emil Gârleanu, I. A. Bassarabescu, București, 1965; Domnica Filimon-Stoicescu, Emil Gârleanu, București, 1968; Ciopraga, Lit. rom., 501-508; Micu, Început, 380-383; Emil Gârleanu și contemporanii săi, îngr. Georgeta Stoia-Mănescu, București, 1988; Dicț. analitic, I
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
literaturii; se subliniază și faptul că G.n. încearcă să completeze acțiunea revistei „Convorbiri literare”. Se critică piesele jucate la teatrul din Iași atunci când sunt mediocre, fie ele scrise de I. Ianov, junimist declarat, sau chiar de V. Alecsandri. În concepția cronicarului dramatic de aici, teatrul nu trebuie să fie o instituție pasivă, ci să acționeze în sensul selectării unui repertoriu de valoare. Câteva foiletoane literare, nesemnate, atacă diverse tare sociale, într-un stil vioi, cu o bună mânuire a ironiei. Unele
GAZETA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287202_a_288531]
-
alte periodice. În 1914 îi apare cea dintâi culegere de nuvele, Bisericuța din Răzoare. Obține Premiul pentru literatură „I. Heliade-Rădulescu” al Academiei Române. În 1915-1916 îl secondează pe Arghezi la conducerea săptămânalului „Cronica”. În timpul primului război mondial publică la „Scena”, „Renașterea”, „Cronicarul”, „Lumina”, „Biblioteca copiilor și a tinerimei”, în 1918 conduce revista „Spicul”, iar în anii imediat următori devine unul dintre cei mai activi colaboratori la presa socialistă („Chemarea”, „Socialismul”, „Lumea nouă”), la cea de orientare democratică („Cuvântul liber”, „Viața românească”, „Adevărul
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
intenția editorilor de a face din G. de V. o tribuna de afirmare a romanismului la granița de Apus a țarii. Direcția culturală se manifestă cu precădere în interiorul rubricilor specializate, care se diversifica treptat, de la „Gazeta de Vest culturală” la „Cronicar”, unde apar cronici plastice, si de aici la „Curier literar” și la „Cronică teatrală”, unde sunt comentate spectacolele montate la Teatrul de Vest din Oradea, până la „Săptămâna cărții”, „Figuri românești”, „Figuri mondiale”, „Cultură, arta, teatru”, „Cultură, arta, literatura”. Printre poeții
GAZETA DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
a revistei „Vieața nouă”, la care va publica numeroase versuri între 1905 și 1918. Numele său mai apare și în „Luceafărul” (Sibiu), „Convorbiri literare”, „Farul”, „Epoca”, „Pagini literare”, „Paloda literară”, „Cuvântul”, „Dobrogea jună”, „Dobrogea literară”, „Analele Dobrogei”, „România de la Mare” „Cronicarul” ș.a. Cântece în amurg, carte apărută în 1906, pare să dea expresie unui temperament romantic, bântuit de nostalgia amintirilor erotice, retrăite monocord și obsesiv, într-un cadru și o atmosferă impregnate, pe alocuri, de accente eminesciene. Treptat, sub influența cenaclului
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
dar abia în 1934 i se va juca pe o scenă bucureșteană comedia O crimă pasională (publicată în 1941), o șarjă prea dezlănțuită, ce viza moravuri sociale capabile să întoarcă lumea pe dos. Lăudată pentru inventivitate și curaj de unii cronicari, piesa (montată și la Cluj) i-a scandalizat pe alții. O altă satiră - Codrul Vlăsiei, refuzată cam în același timp de Teatrul Național din București - a fost pusă în scenă la Galați abia în 1966. Ioana d’Arc (1937), Năluca
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
, Emil D. (pseudonim al lui Samuel Honigman; 7.IV.1873, Iași - 16.III.1948, București), gazetar, cronicar teatral, prozator și traducător. Fiu al unui cantor și profesor de pian, F. a căpătat de mic o bună educație muzicală și a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Absolvent al Facultății de Drept din București, va face o carieră
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
1916), împotrivirea la ascensiunea tot mai nocivă a extremei drepte și la aservirea țării intereselor Germaniei hitleriste (motiv care l-a determinat să părăsească România în perioada 1938-1945). În calitate de comentator teatral, a debutat la „Evenimentul” (Iași, 1890), dar a devenit cronicar oficial al „Adevărului” în 1896. Pornind la o acțiune care avea să dureze patru decenii, F. se declara „un spirit liber, gata de a aplauda arta”, iar principalul lui mobil era pasiunea pentru scenă, evidentă în modul cum se implica
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
de a-i atrage, ceea ce implică alternarea pieselor serioase, cu valoare intrinsecă, cu piese mai ușoare, de agrement. Un alt deziderat se referă la introducerea treptată a creațiilor moderne, pentru a-i obișnui pe spectatori cu noile modalități de expresie. Cronicarul este însă categoric împotriva importului fără discernământ de literatură dramatică și încearcă să impună ca datorie a teatrelor promovarea dramaturgiei românești. Cu o perspectivă teoretică largă asupra domeniului, face aprecieri cu privire la direcțiile în care evoluează teatrul european și încearcă încadrări
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
trăiește cu adevărat magia scenei, participând intens la spectacol și relatând cu delicii circumstanțele marilor reușite, fie că acestea privesc în totalitate o reprezentație, fie că e vorba de partituri actoricești care îl entuziasmează. Comentatorii au subliniat, de altfel, rolul cronicarului în orientarea activității dramatice a epocii atât prin competența și echilibrul judecăților, cât și prin cultura de specialitate, utilizată în fixarea corectă a unor criterii de valoare. Nu mai puțin avizat s-a dovedit a fi F. în aprecierea evenimentelor
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
P. Coroiu), o frecvență mai mare având rubrica „Cronica literară”, susținută de George A. Petre (semnează cu pseudonimul Emin Asan) și G. M. Samarineanu (sub pseudonimele Misa și M. San-Marino). Aici nu se afirmă un spirit critic bine individualizat, părerile cronicarilor fiind, de regulă, racordate la opiniile consacrate sau reducându-se la scurte rezumate ale cărților în discuție. Se recenzează Istoria literaturii române contemporane de E. Lovinescu, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, Liniști de schituri de Radu Gyr
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
cuplul dilematic și predestinat, asociat misterului creației, revine într-un poem dramatic ce improviza pe tema jocului himeric al artistului (Natură moartă, 1941). Atașamentul pentru teatru o face a se regăsi din când în când pe F. și în postura cronicarului dramatic (a comentat spectacole de Victor Ion Popa, Ion Sava, în publicații ca „Jurnalul” craiovean, „Falanga” ș.a.). La rândul său, avea să intre în vizorul criticii prin cărțile de proză mai cu seamă. Imaginând o spovedanie a eroinei (Gelia) către
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
putea bănui ca aparținând temperamentului său, mitropolitul se stingea curând, la Zolkiew. Ctitor al tiparului, înnoitor al cultului, promotor al culturii și literaturii în limba națională, D. reprezintă în Moldova, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, asemenea cronicarului Miron Costin, o conștiință umanistă. Teologia (patristica și dogmatica), istoria, filologia și poezia sunt discipline pe care le slujește statornic - ca om de Renaștere - cu voință de a cunoaște și dor de perfecțiune. Citise pe Grigore Ureche și analele în
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
vieții canonice și ritualice de sub jurisdicția episcopiei și cultivarea tradiției ortodoxe, înveșmântată în graiul românesc al tipăriturilor. Impus de o bogată activitate cultural-religioasă (va fi, la rândul său, protectorul lui Grigorie Râmniceanu și al lui Ilarion, episcop al Argeșului, al cronicarilor Dionisie Eclesiarhul și Naum Râmniceanu), aflat în grația domnitorului Mihail Suțu, F. ajunge, la 23 septembrie 1792, mitropolit al Țării Românești. Aduce cu sine tipografia episcopiei pentru a o întări pe cea mitropolitană. Întreține viața pastorală și relații epistolare cu
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
București, 1995 (în colaborare cu Aurel Rău, Virgil Mazilescu și Dumitru Țepeneag); Antologie de poezie universală, București, 1997. Repere bibliografice: Felea, Dialoguri, 135-138; Căprariu, Jurnal, 188-192; Regman, Cărți, 13-18; Martin, Poeți, I, 134-147, II, 104-109; Mincu, Critice, I, 178-180; Regman, Cronicari, 82-95; Felea, Poezie, 61-71, 199-203; Bugariu, Incursiuni, 154-159; Nițescu, Scylla, 149-171; Constantin, Despre poeți, 57-61; Grigurcu, Teritoriu, 47-62; Stănescu, Poeți și critici, 193-198; Poantă, Modalități, 85-90; Andriescu, Disocieri, 165-169; George, Sfârșitul, I, 309-323; Grigurcu, Idei, 103-107; Raicu, Structuri, 228-232; Andriescu
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Dragoș Vrânceanu, Vladimir Cavarnali, D.V. Barnoschi, C. Stere, Lucian Boz, H. Bonciu, si de Tiberiu Iliescu, acesta recenzând, la rândul lui, cărți ale lui Virgil Gheorghiu, Virgil Carianopol, Eugen Jebeleanu, F. Aderca, Anton Holban, M. Blecher, Dan Botta. Cei doi cronicari sunt secondați de Eugen Ionescu, M.D. Ioanid, M. Mihăescu și, spre final, de Ion Schinteie. Horia Lovinescu se ocupă de criză spiritualității contemporane (Considerații pentru ceasul prezent), Virgil Ierunca elogiază monumentala opera a lui G. Călinescu (O istorie literară), V.G.
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
După debutul în „Argeș” (1969), colaborează la publicații de specialitate sau literare, între care „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „România literară”, „Argeș”. Cărțile sale - Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), Cronicari munteni (1978), Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți (1981), Literatura română în epoca Renașterii (1984), Proza oratorică în literatura română veche (I-II, 1986-1987), Vocația europeană a literaturii române vechi (1991), Recitind literatura română veche (I-II, 1994-2000; Premiul „Titu
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
cu literaturile vecine, ca și în analiza mișcărilor de idei și a curentelor literare, istoricul literar dovedește o intuiție sigură și o documentare exhaustivă, cu formularea unor puncte de vedere noi, ce reprezintă tot atâtea câștiguri importante. În amplul studiu Cronicari munteni, își propune să adopte un unghi de vedere favorabil unei mai bune integrări a cronicarilor munteni în ansamblul scrisului literar românesc. Cu argumente convingătoare, M. îl indică pe Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat Cronica Bălenilor
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
dovedește o intuiție sigură și o documentare exhaustivă, cu formularea unor puncte de vedere noi, ce reprezintă tot atâtea câștiguri importante. În amplul studiu Cronicari munteni, își propune să adopte un unghi de vedere favorabil unei mai bune integrări a cronicarilor munteni în ansamblul scrisului literar românesc. Cu argumente convingătoare, M. îl indică pe Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat Cronica Bălenilor, Anonimul brâncovenesc și cronica lui Radu Popescu și nu include în cercetarea sa Istoria Valahiei a
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat Cronica Bălenilor, Anonimul brâncovenesc și cronica lui Radu Popescu și nu include în cercetarea sa Istoria Valahiei a stolnicului Constantin Cantacuzino, deoarece, fiind în dezacord cu cei care îl plasează între cronicari, susține că umanistul este un istoric, ca și Dimitrie Cantemir. Printr-o investigare modernă a textului, cercetătorul redescoperă cronicile muntene ca scrieri literare de mare expresivitate. Reluând unele probleme controversate sau insuficient abordate ale literaturii române, el amplifică aria de
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
coerentă asupra obiectului de studiu, are un ritm al său și pune în lumină valori certe, descoperite cu instrumente adecvate unei înnoiri a domeniului. SCRIERI: Udriște Năsturel, București, 1974; Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Cronicari munteni, București, 1978; Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți, București, 1981; Literatura română în epoca Renașterii, București, 1984; Proza oratorică în literatura română veche, București, I-II, 1986-1987; Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991; Recitind literatura română veche
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
română în epoca Renașterii, București, 1984; Proza oratorică în literatura română veche, București, I-II, 1986-1987; Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991; Recitind literatura română veche, I-III, București, 1994-2000; Literatura română barocă în context european, București, 1996; Cronicari moldoveni, București, 1996; Petru Movilă. Un reper românesc pentru europenizarea Estului, București, 1996; Introducere în opera lui Dosoftei, București, 1997; Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie, Iași, 1999; Introducere în opera lui Antim Ivireanul, București, 1999; O istorie a
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
O istorie a blestemului, Iași, 2001; Dimitrie Cantemir, un prinț al literelor, București, 2001; Un „Dracula” pe care Occidentul l-a ratat, București, 2001; Voievodul dincolo de sala tronului, Iași, 2003; Noi printre ceilalți sau Despre literatura peregrinilor, București, 2003. Ediții: Cronicari munteni, introd. edit., București, 1988; Cronici brâncovenești, postfața edit., București, 1988; Ștefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, pref. edit., București, 1989, Dimitrie Cantemir în Rusia, pref. edit., București, 2000; Gheorghe Asachi, Ruxandra Doamna, postfață edit., București, 1992; Traduceri: Evhen Huțalo
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Facultății de Filologie a Universității din București (1974), a funcționat ca profesor de română și franceză la Fetești (1974-1977). Debutează în „Luceafărul” (1975), cu un eseu despre poezia lui Gellu Naum. În 1978 intră în redacția revistei, devenind unul dintre cronicarii ei literari. După 1989 lucrează la revistele pentru străinătate ale Ministerului Culturii. Mai publică în „Convorbiri literare”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Revista română” ș.a. Editorial, M. debutează cu Timp și mod (1983; Premiul revistei „Luceafărul”), volum compus dintr-o
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]