3,849 matches
-
sale descoperiri), dincolo de probele convingătoare ale unei profunde și sistematice familiarizări cu faptele analizate, dincolo de foarte sistematica metodă de a privi „mersul” unui scriitor în strânsă relație cu „mersul” vremii respective, această carte comunică lectorilor rodul unei lungi și fructuoase cugetări asupra destinului, țesut în multe veacuri, al literaturii române. În toate opiniile (dintre care unele, sigur, au suferit în timp corectări), se vede circumspecția savantului dispus mereu să caute adevărul și nu să absolutizeze o părere, grija de a examina
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
II” pentru Polca pe furate (1934), cel dintâi roman al său, urmat în timp de alte două, Femeia sângelui meu (1936), Diamant verde (1940), și de o culegere de proză umoristică, Noaptea de fericire (1944; Premiul pentru proză al Editurii Cugetarea). Scriitorul, funcționar la Ministerul Artelor și Cultelor (1923-1929), bibliotecar și referent la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale (1929-1944) și secretar general al Uniunii Scriitorilor Democrați (1944-1949), a publicat sporadic în „Tiparnița literară”, „Cuvântul”, „Universul”, „Caietul de poezie al «Revistei Fundațiilor
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
îndemnul și preocuparea episcopului pentru educarea celor mulți, scotea și Cuvântul contra nicotinii de N.Mavrocordat) o serie de sentințe din Pildele filosofești, tipărite de Antim Ivireanul în 1700. Pe linia acelorași preocupări se înscriu și proiectele de a tipări Cugetările lui Oxenstiern, Aventurile lui Telemah de Fénelon în 1783 și scrierea Teatrul politic a lui Ambrosius Marlianus. Lui G. i se atribuie traducerea unei culegeri de texte iluministe cu titlul Despre știința stihiilor (1780), deși nu este exclus ca ea
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
al XVIII-lea, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. VIII, 1927-1928; Al. I. Ciurea, Leon Gheucă, Chișinău, 1942; Duțu, Coordonate, 215-258; Dicț. lit. 1900, 394-395; Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, București, 1984, 185-186; Adriana Mitu, Din vechile cărți de înțelepciune la români. Cugetările lui Oxenstiern (sec. XVIII), București, 1996, 82-93. A.Sm.
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
învățământul public, dreptul public ori cu privire la chestiunile ortografice controversate. A semnat și Tapazin, Ghaki, G. Paisiu, Paisiu Gâscă. A lucrat ca redactor la „Independința română” (1863), „Scrânciobul” (1868-1869), „Opiniunea constituțională” (1869-1870). A scos ziare și reviste: „Păcală” (1860), „Actualitatea” (1865), „Cugetarea” (1865), „Stindardul” (1876), redactat împreună cu Al. Macedonski Bonifaciu, Florescu și G. Fălcoianu, „Nuvelistul” (1877), oferind colaborări și altor publicații, cum ar fi „Naționalul”, „Românul”, „La Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D.
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
lui E. G. Craig, amintiri despre Anatole France, consemnate într-un volum de un prieten al scriitorului, Paul Gsell. Sub genericul Cum au debutat. Câteva contribuții la istoria teatrului românesc, sunt inserate mărturisirile câtorva personalități marcante ale scenei românești. Maxime și cugetări din Rabindranath Tagore sunt grupate sub titlul Păsări rătăcite. D.B.
ALMANAHUL „RAMPA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285277_a_286606]
-
a vieții și activității lui Daniil P. Barcianu, redactorul „Foii pedagogice” din Sibiu; un grupaj de Sentențe pedagogice, urmat de articolul lui George Cătană despre personalitatea lui Ioan Pop-Reteganul; un alt articol, semnat de Iosif Velcean (Școala și Biserica), opt cugetări de Ioan Scurtu, câteva însemnări memorialistice ale preotului Alex. Muntean al lui Vasile și un fragment extras din piesa-revistă 100 de ani de I. L. Caragiale, prezentată pe scena Naționalului bucureștean în februarie 1899. Alți colaboratori: C. Teodoru, Adrian Ungurian. D.B.
ALMANAHUL INVAŢATORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285284_a_286613]
-
mod de a privi lumea ca pe o permanentă rețea de semne și simboluri care mărturisesc nu doar intenția divinității, ci și măreția lui Dumnezeu: Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui adică veșnica Sa putere și dumnezeirea prin cugetare se văd din făpturi"12. Această perspectivă a devenit, pentru o perioadă îndelungată, care ține cel puțin cât Evul Mediu, normativă. Teologii, cărturarii creștini, autorii bestiarelor, sculptorii, pictorii, miniaturiștii, în fine, întregul sistem de perpetuare a învățăturii creștine nu au
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
astfel: Cred că, dacă mintea noastră a fost luminată de către singurul nostru soare, Hristos, se dă poruncă pe urmă ca din acele ape care sunt în ea să se ivească târâtoare și zburătoare ce zboară, adică să dea la iveală cugetările bune sau rele, care, ambele, vin de fiecare dată din inimă. Căci, din inima noastră, ca din ape, se ivesc atât gândurile bune, cât și cele rele"14. Și, încă mai explicit: "Pe cele care sunt însă mai bune, pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă în neant, ci să închege o tradiție". 14 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 271. Cărturarul își duce mai departe ipoteza, exemplificând-o și prin câteva cugetări ale lui Alexandru Mavrocordat, dintre care următoarea trebuie să îi fi fost cunoscută, dacă nu în litera, măcar în spiritul ei, și lui Cantemir: Nu faceți ce vreți, nici ce puteți, ci ceea ce vă servește interesele". (p. 279). 15 Virgil
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
știutori de slovă, suficient pentru ca reverberațiile evenimentului extraordinar al nașterii cărților să nu se piardă în neant, ci să închege o tradiție". 50 Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, p. 271. Cărturarul își duce mai departe ipoteza, exemplificând-o și prin câteva cugetări ale lui Alexandru Mavrocordat, dintre care următoarea trebuie să îi fi fost cunoscută, dacă nu în litera, măcar în spiritul ei, și lui Cantemir: Nu faceți ce vreți, nici ce puteți, ci ceea ce vă servește interesele". (p. 279). 51 Virgil
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Science and fantasy", în Extrapolation, vol, XXIII, nr. 4, iarnă, 1982, p. 326: Atunci când o ipoteză științifică se îmbină cu speculația filozofică, ia naștere un gen literar unic și pertinent". 89 Traducere de George Rareș cu titlul Împrejurul Lunei, Ed. Cugetarea, f. a. (LT). 90 "Există o perioadă a civilizației occidentale când gândirea mitică își pierde din forță și dispare în favoarea, pe de o parte, a reflecției științifice, iar pe de altă parte, în favoarea expresiei romanești. Această sciziune se petrece în secolul
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de știință își dezvăluie semnificația socială ca să redevină valori în viața prezentă. Mai clar: reconstituind estetica vestigiilor, arheologul urmărește să populeze orizontul societății contemporane cu obiecte frumoase: "a răspândi în societatea română acel cult al frumosului, acea spornică varietate de cugetări și de adevăruri filosofice, ce nasc din studiul adâncit al treptatei și multiplei activități omenești"73. Odobescu își imaginează un fel de școală a cultivării gustului public, al cărei obiectiv principal îl constituie educarea estetică a națiunii: "a deștepta în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
e aceea a varietății. Bolintineanu se confruntă cu diversitatea de forme și de teme pe care o prezintă colecția Alecsandri și caută de-a lungul întregului text soluții de metaforizare: "o infinitate de frumuseți răpitoare, cum are soarele razele sale; cugetarea, simțământul, forma au fiecare frumusețile lor dintr-o altă lume"105. Scriitorul își închipuie varietatea ansamblului sub forma unui dispozitiv ce ține de tehnica imaginii, caleidoscopul, un fel de substitut mai modern al mozaicului: "daleoscop ce se înturnă neîncetat"106
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ceea ce transmite această figură e experiența unei catastrofe: parfumul e cel care persistă după o dispariție. Într-un text din 1868, vorbind despre un poet care și-a încheiat cariera prematur, Bolintineanu notează astfel calitatea poeziilor: "nu vom vorbi de cugetări adânci, de simțiminte puternice, ce nu veți găsi în poeziile unui talent june și născând; vom vorbi de profumul ce lasă murind această floare"111. Despre ce "dispariție" e vorba? Ce pierdere încearcă să descrie acest efort de metaforizare? Există
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ordinea specifică a spiritualității românești: După ce în Evanghelie Mântuitorul ne arată legea morală, absolută, nemărginită, legea dreptății și aruncă omenirea pe calea nemărginită a unei dezvoltări regulate, progresivă, supuind natura, sila, lumea dinafară supt preponderența absolută a minții și a cugetării, prin sângele său vărsat, prin moartea sa, el ne arată legea practică, legea lucrării, legea jertfirei, a iubirei și a frăției, chipul cu care ne putem mântui, putem învinge răul și îndeplini menirea morală a omenirei, adecă mai întâi prin
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
esențial privată și o alta publică - ci de conflictul temporar cu autoritatea care îl silește să se refugieze și să își realizeze vocația în domeniul privat "cât timp va ține domnia nedreaptă, neconstituțională": Fiind el drept și liberal în toate cugetările și simțămintele sale, nu se putea apropia nicidecum de lumea birocratică - de dregătorii statului; dar lui îi era și mai plăcută viața retrasă de zgomotul cel deșert și ruinător al viețuirii publice de atunci lipsită de orice scop comun și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fusese Bolintineanu: Dimitrie Bolintineanu, poet în toată puterea cuvântului [...] realitatea, pozitivul, lumea așa precum este nu intră cu nimic în inspirațiunele lui; - lumea lui e o lume ideală, măreață, dar pe care o putem numi imposibilă, lume iluzorie, bogată de cugetări răpitoare și nalte [...] poeții nu scriu ceia ce simt, ei scriu mai totdeauna ceia ce-și închipuiesc, - imaginațiunea la dânșii este mai tare decât inima, mai fertilă decât senzațiunele 142. Pantazi Ghica distinge trei autori prin calificarea lor ca genii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reîntoarcerea formelor, cuvintelor și espresiunilor învechite" (Aron Densușianu, "Starea criticei literarie la români" (1868), în Cercetări literare, ediție îngrijită de Georgeta Antonescu, Dacia, Cluj-Napoca, 1983, p. 44). 104 Cum e de pildă cartea lui V.A. Urechia, Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii, Iași, 1854. 105 D. Bolintineanu, "Prefață la Cântecele poporane ale d. V. Alecsandri", în Opere, X, Publicistică, ediție îngrijită de Teodor Vârgolici, Minerva, București, 1988, p. 160. 106 Ibidem, p. 161. 107 Ibidem. 108 Ibidem, p. 169
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
logos exterior, rostirea. Mai nuanțat, distincția se face aici între un limbaj interior, "al inimii", și unul exterior: încarnarea spiritualului în corporal este, ca întotdeauna, imperfectă. înțelesul este mijlocit de cuvinte vorbite sau scrise. Pentru hermeneutica biblică înțelesul adevărat revine cugetării, expresia putând fi variabilă. Creștinii sunt cei care introduc privilegiul cugetării în raport cu expresia: punctul de plecare al definirii omului ca ființă rațională este de proveniență creștină; vechii greci defineau omul ca pe un animal locvace. Pentru hermeneutica biblică, înțelesul adevărat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
limbaj interior, "al inimii", și unul exterior: încarnarea spiritualului în corporal este, ca întotdeauna, imperfectă. înțelesul este mijlocit de cuvinte vorbite sau scrise. Pentru hermeneutica biblică înțelesul adevărat revine cugetării, expresia putând fi variabilă. Creștinii sunt cei care introduc privilegiul cugetării în raport cu expresia: punctul de plecare al definirii omului ca ființă rațională este de proveniență creștină; vechii greci defineau omul ca pe un animal locvace. Pentru hermeneutica biblică, înțelesul adevărat e gândul, cugetarea, nu vorbele. De aceea, "a cerceta și a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fi variabilă. Creștinii sunt cei care introduc privilegiul cugetării în raport cu expresia: punctul de plecare al definirii omului ca ființă rațională este de proveniență creștină; vechii greci defineau omul ca pe un animal locvace. Pentru hermeneutica biblică, înțelesul adevărat e gândul, cugetarea, nu vorbele. De aceea, "a cerceta și a cerne materialul verbal" al textului pentru "a scoate cugetarea limpede" este sarcina hermeneutului creștin. Aici avem de a face cu subevaluarea limbii în beneficiul gândirii, caracteristică diferențiatoare principială a hermeneuticii față de semiologie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ca ființă rațională este de proveniență creștină; vechii greci defineau omul ca pe un animal locvace. Pentru hermeneutica biblică, înțelesul adevărat e gândul, cugetarea, nu vorbele. De aceea, "a cerceta și a cerne materialul verbal" al textului pentru "a scoate cugetarea limpede" este sarcina hermeneutului creștin. Aici avem de a face cu subevaluarea limbii în beneficiul gândirii, caracteristică diferențiatoare principială a hermeneuticii față de semiologie. De la sensul dublu al lui Philon din Alexandria, literal și spiritual, hermeneutica biblică trece, prin celălalt alexandrin
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un spațiu de (re)întâlnire a omului cu divinitatea, cu Dumnezeu. Acum 150 de ani, marele om politic, gânditor și pedagog al neamului, Mihail Kogălniceanu, sublinia că trebuie „să ne ținem de obiceiurile strămoșești atât cât nu sunt împotriva dreptei cugetări, să ne ținem de limba, de istoria noastră, cum se ține un om în primejdie de a se îneca de prăjina ce i se aruncă spre scăpare". Atunci când Kogălniceanu susținea acest lucru, în capitala Moldovei, în bătrâna cetate a Ieșilor
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
cotidian nervos, pe prima pagină, sus de tot, dăm de... cum să-i spun... de acest acțibild hipo... ieslea... unde, contrar cabalinelor, consumând fân, cititorii sunt invitați să ronțăie... gânduri. Mai ai de a face și cu un articol conținând cugetările de mai jos, ce trebuie neapărat supuse atenției... Dintre toate, aleg două, trei, rupte din contest,... - dar ce contest! întâi că, articolul, timpul trecând, din ciosvârta de carne din care s-ar fi preparat niște splendizi mititei, se făcu un
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]