6,333 matches
-
În sfârșit se deschide poarta, văd atitudinea înviorată a copilului, care gustă din înghețată, dar maică sa îl oprește: -Lasă că o mănânci mai târziu și o pune la bagaje, în schimb îi dă niște prune. Copilul nu protestează, ascultă cuminte indicațiile mamei. Când mă observă în balcon, o întreb: -Câți ani are copilul? -Opt. -Și cum îl cheamă? -Spune Marine cum te cheamă! Spune mă, săru` măna. -Săru` mâna, îmi zice, în timp ce trage rucsacul în spinare, unul voluminos, dar când
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
te speria, e rățușca cea urâtă, s-a pierdut de familia ei, dar e bine venită în familia lebedelor. -Mă pui, te rog, pe o lebădă albă, cu ochi negri și cioc roșu aprins? Te-am așezat, dar să stai cuminte și vei avea un peisaj deosebit în față. -Șirul lebedelor despică apa în două și noi înotăm în VE, ca și păsările pe cer! Ce frumos! -Acum o duc pe soră ta, pe Cris, la papagali. -Ce bine! -Ascultă numai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în câmp, e casa lor. Da, ‘tălica cine ești? - Sunt nora lor, soția lui Bradu. - Aaa!... s-a auzit și pe la noi că a avut ceva probleme, acolo pe unde era plecat... nu știu cum s-a întâmplat, muică, fiindcă era băiat cuminte când a plecat de la noi din sat, la școală, la București. - Mulțumesc, mamaie! îi zise Frosa, care nu vroia să se întindă prea mult la taină cu bătrâna. Și ea și copiii erau obosiți și se grăbea să vadă unde
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
capetele plecate, cu gurile ținând eventaie de ace cu gămălie, cu pantofii de piele acoperiți de tiv apăsând pedale nevăzute, acestea continuau producția. ― Asta ar fi Grupa noastră de Instruire și Cultură Generală pentru Fetele Musulmane. Vezi cât sunt de cuminți și de respectuoase? Nu scot o vorbă neîntrebate. „Islam“ Înseamnă supunere. Știai? Dar să Întors la motivul pentru care dat anunțul. Ni se termină materialele. Toată lumea a Închis afacerea, pare. O conduse pe Desdemona În celălalt capăt al camerei. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din copilărie, așa-i? Nudurile sunt Îmbrăcate. Sunt Îmbrăcate cu sentimente nobile. Fiind cu șase ani mai mare, fratele meu nu făcuse niciodată baie Împreună cu mine. Îi zărisem organele genitale de-a lungul anilor, dar cu totul accidental. Mă uitasem cuminte În altă parte. Chiar și Jerome mă penetrase fără ca eu să văd ce se petrece. Un lucru care-mi fusese ascuns atâta vreme n-avea cum să nu-mi ațâțe curiozitatea. Dar În general ceea ce zărisem În acele toalete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femeile mai bătrâne au Început să bată mătănii. Toată lumea știa că fugisem, dar nimeni nu știa de ce. În particular, se Întrebau unii pe alții: ― Crezi că e Însărcinată? Sau: ― Callie avea un prieten? Sau: ― Întotdeauna a părut un copil așa cuminte. N-aș fi crezut-o niciodată În stare de una ca asta. Sau: ― Întotdeauna s-au fălit cu fata lor, care are numai note bune la școala aia nemaipomenită. Ei, acum se mai fălesc? Părintele Mike o ținea pe Tessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe la colțuri și se uitau pieziș la noi și știam că ne bârfesc. Într-atât de bine jucam teatru! Ne-am jucat cu creierii lor până când le-am schimbat ideile despre noi. Ne-am transformat, în ochii lor, din fete cuminți în două târfe fără morală și etică. Și adevărul e că noi nu ne-am schimbat deloc. Tot timpul ne temeam să nu fim aflate. Tot timpul! Săracele de voi! Da... ce n-am luat în calcul a fost pornirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ea. Fetele vor fi cu siguranță impresionate. Copacul în sine, fără nici un dubiu, este chiar mai vârstnic decât templul, de vreme ce de la dumbravă și-a luat lăcașul numele. Oare câți ani o avea? Vreo patru sute... Nu, ceva mai puțini. Asinia stă cuminte. Cu sufletul împăcat, Occia își lasă gându rile să umble în voie. E totuși hazliu rolul jucat de rex. Un rege de carton! Încetul cu încetul, chipul i se întunecă la loc. În realitate, lu crurile sunt mult mai complicate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
singură în camera ei până la cină. Alte urlete demente. Ridică agasată din umeri. Toată lumea e obișnuită cu acce sele astea de furie. Numai nou-venita pare impresionată. O mângâie reconfortant pe creștet și zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema a avut efect. Îi prinde bine și fetei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e vorba de mai marii zilei, văd că-ți țâțâie curul de frică, îl ia peste picior. — Nu-i adevărat! se apără tânărul, roșu la față. Rufus îl bate liniștitor pe spate. — Am să te învăț o regulă sănătoasă și cuminte, pe care, dacă ai s-o urmezi, n-o să te mai temi că soarta va da cu tine de pământ și te va zdrobi. — Ce regulă? se arată celălalt interesat. Dă trupului atât cât îi trebuie spre a fi sănătos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
15. În fiecare seară pe la 9, ies pe ușă dichisite la greu. Legănându-se pe cele mai înalte tocuri, se clatină spre ieșire, chicotind, și îmi spun - eu sunt de obicei ori în camera mea, ori la televizor - să fiu cuminte. De fiecare dată, chestia asta li se pare tare amuzantă, și tot de fiecare dată, mie îmi vine să le plesnesc. Nu e că nu le plac, sunt pur și simplu lipsite de importanță, un cuplu de papagali care pălăvrăgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
foarfeca și să adăug ultimele modele la colecția mea. După ce pun foarfeca înapoi, observ un pachet de biscuiți chiar în fundul sertarului. Doamne! Chiar uitasem de el, uitasem de mâncarea de-acasă. Nu, n-am s-o fac, de-acum stau cuminte. Pe de altă parte însă, e mai bine să-i mănânc, să fiu sigură că or să dispară, ca să nu mai rămână pic de mâncare proastă în casă. Da, firește că e mai bine să-i termin dintr-odată, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-o introduci în calculator, dar sunt sigur că te descurci tu. Dacă poți, hai să ne vedem vineri la aceeași oră să-mi spui ce crezi! Sper că ai avut o seară frumoasă ieri, și sper că ai fost cuminte, trebuie să te păstrezi pentru mine <g>. Te îmbrățișez, Brad. xxx Ei bine, asta ar trebui să fie interesant. Îmi mut cursorul pe VIEW și apăs o dată. Mailul lui Brad dispare și îmi apare cadrul unei poze. Doar cadrul deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din cuțite și pahară, Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic. Liră de argint, Sihleanu, - Donici cuib de-nțelepciune, Care, cum rar se întîmplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
110} O RAMÎI O rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adînc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi; Eu te văd răpit de farmec Cum îngîni cu glas domol, În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Și privind
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de-un farmec sfânt Ce nu-l mai pot pricepe". {EminescuOpI 176} - " Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi". * * * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele de desupt, Deasupra
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din care șaizeci de pe câmpurile de orez și cinci de pe celelalte câmpuri cultivate. Când și când, zăpada era spulberată de vânt. Pașii samuraiului și ai oamenilor săi lăsau pe drumul lung o linie punctată de urme. Mergeau ca niște vite cuminți, fără cuvinte de prisos. Când ajunseră la podețul numit Doi cedri, samuraiul îl văzu pe Yozō cu părul albit de zăpadă stând neclintit ca o statuie a lui Budha în mijlocul sălbăticiei. Și el avea părul albit de zăpadă. A sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avea să le prindă bine în negoțul lor din Nueva España. Velasco închise Biblia și, arborând din nou același zâmbet de mai înainte, își trecu roată privirea peste negustori ca să vadă ce sentimente le stârnise povestirea lui. Printre chipurile lor cuminți, găsi unul care-l privea parcă înfuriat. Era Yozō, servitorul samuraiului. După ce Velasco ieși din cabina cea mare, negustorii își puseră pensulele la loc în cutii căscând și lovindu-și cu pumnii umerii înțepeniți. Expresiile sârguicioase depână atunci le dispărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fără îndoială că taina botezului, de necuprins pentru mintea omului, avea să-i călăuzească. Unul câte unul, japonezii îngenuncheară în fața starețului, iar acesta le stropi frunțile cu apă sfințită, după care japonezii se întoarseră la locurile lor cu niște fețe cuminți. M-am rugat pentru ei din tot sufletul. Starețul Guadalcázar le ținu următoarea predică. Aici, în Nueva España, numeroși indieni aflați acum sub oblăduire spaniolă se lepădau de obiceiurile lor barbare și de credințele lor eretice apucând calea Domnului. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
una pentru unchiul și alta pentru fiul cel mare. „Îți scriu numai câteva rânduri. Mai întâi de toate, aici totul e bine, Yozō, Ichisuke și Daisuke n-au pățit nimic. Doar Seihachi, din păcate, a murit pe vas. Să fii cuminte și să o asculți pe mama. Aș mai avea încă multe să-ți povestesc, dar îți scriu în grabă.” Nu-i plăcea deloc această scrisoare pentru că nu fusese în stare să scrie nici măcar a mia parte din simțămintele ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ce, ideea nu mă atrăgea deloc. Pesemne că era din pricina firii moștenite de la neamul meu. Mi se părea că firea mea nu era înclinată către o muncă de propovăduire într-o țară deja liniștită cum era Nueva España, cu indieni cuminți și blânzi. Întotdeauna în adâncul inimii mele a vibrat năzuința de a merge într-o țară a asupririi și a prigoanei și de a lupta ca un ostaș al Domnului. Superiorii mei îmi atrăgeau mereu atenția că firea mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o putere tainică dincolo de voința omenească. Văzându-mă că tac, slujbașul a scris ceva pe o foaie. — Ascultă... nu ți se pare o neghiobie? zise slujbașul în drum spre ieșire iscodindu-mă cu o privire compătimitoare. Dacă ai fi rămas cuminte la Luzon, poate că ai fi fost mai de folos creștinilor sau oamenilor... Dar să vii în Japonia ca să fi prins și omorât fără rost... Asta e nebunie curată! — Nu e deloc nebunie, am răspuns eu cu un surâs. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de Tine-n tăcere, iertare și pace să-mi dai. Aș vrea să adorm printre astre, s-ating cu gândul Iubirea, Dar ceața acoperă drumul și noaptea își pleacă privirea. Genunchii ce vor să asculte se pleacă mai des, mai cuminți, În grabă ating pietrele reci, cu șoapte de taină fierbinți. Pe buzele mele, Isuse, e jale cât nu pot să spun, Suspinele grele aleargă și-n suflet cu greu le adun. Din șalul tristeții, uitarea croiește speranțe ce mor, Pe
Trepte spre cer by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83221_a_84546]
-
stetoscopul meu și ar vrea să se joace cu el. Poftim! Vrei să știi ce fac eu cu acest aparat? Ascult plămânii bolnavilor. Cum adică? Vrei să-ți arăt? Ridică maioul. Mai bine dă-l jos. Așa! Acum, să stai cuminte și să respiri. Buuun! Adânc, cât mai adânc, fără teamă. Mă lași să-l pun și eu la ureche? îndrăznește Sorina. Cum să nu? Uite, acum eu am să fiu bolnavul, iar tu, doctorița. Acum, ascultă aici, și aici, și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ureche? îndrăznește Sorina. Cum să nu? Uite, acum eu am să fiu bolnavul, iar tu, doctorița. Acum, ascultă aici, și aici, și aici. Îi arată cu degetul locul unde fetița ar trebui să-l „consulte”. Iar el, ca un bolnav cuminte și ascultător, respiră adânc și stă liniștit, nu plânge, nu se zvârcolește, nu încearcă să fugă, așa cum fac unii copii bolnavi. Vai, ce frumos! spune Sorina. Dar doctorul scoate din trusă o oglinjoară rotundă, pe care, cu ajutorul unui fel de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]