6,583 matches
-
serviciu? am întrebat-o pe Nola a doua zi când a venit să mă ia la o nouă ședință. —Sunt propriul meu șef, m-a liniștit ea. Nu-ți face griji pentru mine. —Cu ce te ocupi? am întrebat-o curioasă. S-a dovedit că Nola avea o agenție de modele. Una dintre cele mai faimoase din Irlanda. Și că și ea fusese manechin. Chestia asta m-a înveselit. îmi plăcea ideea că era dependentă de droguri, dar, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pentru câteva clipe, m-am simțit învăluită de sentimentul dureros al unei pierderi ireparabile. Nu mă așteptam să fiu așa de tristă, am spus. — Eu mă așteptam. — Da? Eram foarte surprinsă. —De curiozitate: de ce ai acceptat să ne întâlnim? —Eram curios. Am vrut să văd dacă te-ai schimbat. Și mi-a fost dor de tine, a adăugat Luke pe un ton glumeț. Se pare că te-ai schimbat, a continuat el clătinând din cap. Ar trebui să te duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am promis să nu las să se așeze pe manuscris nici măcar o particulă de praf. Indiferent cât de mult aveam să am de lucru, eram decisă să-mi fac timp să citesc imediat măcar un capitol sau două. Eram sincer curioasă să-l citesc. Jackson se lăudase întotdeauna că nepotul lui e foarte inteligent. După ce am întors prima pagină, mi-am aruncat ochii pe primele rânduri - după care am ridicat privirea, dându-mi dintr-o dată seama că, citind în fața lui, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
i-a spus Luke mamei. Ăsta este unul dintre motivele pentru care am fost așa de încântat, când Claire m-a invitat să merg cu ea week-end-ul ăsta. Unul dintre motivele. Bea s-a uitat la mine cu o expresie curioasă. — Mulțumesc, Luke. E minunat când afli cât de mulți oameni a emoționat Charles prin opera lui, a zis mama, luându-l de braț. și, te rog, spune-mi Trish. În cazul meu, i-au trebuit trei ani până când mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am întrebat pe un ton scăzut, de ce te-ai despărțit de Coral? — Cum? Ce legătură are Coral cu noi? Asta e o poveste veche, Claire. Chiar nu cred... — Randall, când Coral a intrat în restaurant, ți-am văzut fața. Eram curioasă de ce te-ai decis să pui punct relației cu ea. Randall s-a făcut roșu ca racul. — Claire, ți-am spus! Nu s-a întâmplat nimic între noi! N-a fost nici o scofală! Am vrut doar s-o anunț personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care nu mai e acolo? Am aflat cu întârziere și de la a patra mână, așa că nu sunt sigur. S-a vorbit de un pretext moral. Cum știi, în ultima vreme, ăsta e un pretext frecvent. — Acceptați să insistăm? a îndrăznit curiosul. — Accept, accept, copilule. Aștepți, probabil din gura zaharisitului, care sunt verdicte de procuror. Ne consideri, probabil, pe toți cei din generația erorilor, cum spuneți voi, niște bastarzi. Visători manipulabili, incurabili, schizoizi. Ei bine, ascultă: Emilia a fost un adevărat noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a avansa plictisiți până la marginea neantului, de a deveni neant. Aici, florăria. Aici, magazinul SCAMPOLO, în inventar. O bătrână, în fața vitrinei, se încordează să citească reclama. Atârnă, obosită, ca o găină, într-un sac cenușiu, cu pliuri. E veștedă, curbă, curioasă, moartă, învelită, caritabil, în punga standard. Strângem pungile, balansăm ușor cadavrul, în aerul dospit, roz al zilei otrăvite. Primejdia pândește, privirea e tulbure, amețită de toxinele zilei. Gheara nevăzută e aproape, gata să înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orice caz, la început îl găsim pe Tolea lucrând la un hotel prăpădit dintr-un București la fel de prăpădit. După o serie deconversații (cu proprietarul său, Gafton, cu medicul psihiatru Dr. Marga), după descrierea unui vis și după o serie de curioase răsuciri mentale, rezultă că Tolea ar putea să se afle în pragul unei prăbușiri nervoase. Simțul identității devine la el neclar și instabil. Și cum mintea lui este aceea care controlează câmpul conștiinței narative, linia despărțitoare dintre vis și realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unde te retragi când viața în lumea reală nu mai e posibilă. — Imaginația. — Exact. Mai întâi Poe și analiza a trei dintre lucrările lui trecute cu vederea, Filozofia mobilării, Cabana lui Landor și Domeniul Arnheim. Luate separat, nu sunt decât curioase sau excentrice. Dacă le aduni laolaltă, obții un sistem perfect închegat al aspirațiilor umane. — N-am citit niciodată bucățile astea. Nici nu cred că am auzit de ele. — Ele fac o descriere a încăperii ideale, a casei ideale și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără păr, și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nimeni nu doarme mai profund decât un copil, și mai ales un copil obosit. Nici măcar când am lăsat-o jos, pe saltea, și am acoperit-o cu pătura, nu a deschis ochii deloc. Ziua următoare a început cu o întâmplare curioasă și neliniștitoare. La ora șapte, am intrat în camera unde dormea Lucy cu un pahar cu suc de portocale, o farfurie cu ouă jumări și două felii de pâine cu unt. Am așezat mâncarea pe podea și am întins mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Riders of the Purple Sage, de Zane Grey. O întreb dacă e bună și dă viguros din cap, în semn de aprobare. Nu doar bună, pare a-mi spune, ci o capodoperă a tuturor timpurilor. Mi se pare o opțiune curioasă pentru o fetiță de nouă ani, dar cine sunt eu să obiectez? Copilului îi place să citească, îmi spun, ceea ce e un lucru pozitiv, dovadă că mica noastră fugară nu e deloc înceată la minte. În timp ce Lucy se întinde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fiind că îi adoram pe toți cei care locuiau în casă, era locul pe care îl preferam oricărui altuia de pe pământ. În lunile care au urmat evadării Aurorei din Carolina de Nord, chez Joyce s-au petrecut mai multe lucruri curioase. Pentru că ușa îmi era mereu deschisă, puteam urmări aceste întâmplări îndeaproape, pe care le observam într-o stare de perpetuă surpriză și mirare. Cu Lucy, de exemplu, totul s-a întors pe dos, pe neașteptate. În perioada petrecută cu Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un actor irlandez să apară într-o revistă americană de succes ca asta. Deodată mă simt foarte nesigură. Până la urmă, ce să caute un megastar ca el cu cineva ca mine? Dacă mă consideră o jucărie nouă, ca un copil curios într-un magazin? Același tip ar putea foarte ușor să pocnească din degete și să aleagă la discreție din întreaga populație feminină a globului. Poate mă bag într-o situație care mă depășește. Poate ar trebui să plec cât încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de la tata, și cel cu portofelul de la bunicul, sunt surescitată la maximum. Sper din suflet ca mamei să-i placă darul meu. Nu arată cine știe ce, spun Întinzându-i plicul roz. Dar, atunci când Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată și rămâne cu ochii la ea. Vai, Emma ! — Ce e ? spune tata. — O zi la spa ! spune mama Încântată. O zi Întreagă, În care să fiu răsfățată. — O idee foarte bună, spune bunicul și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
văd dându-și ochii peste cap și notând Încă ceva pe formularul meu. Bravo. Probabil că tocmai scrie „Complet sărită de pe fix, necesită ajutor medical de urgență.“ În timp ce mă apropii neagră la față de biroul meu, Artemis ridică ochii spre mine, curioasă ca o nevăstuică. — A, Emma, zice, vezi că te-a sunat verișoara ta, Kerry. — Serios ? spun surprinsă. Kerry nu mă sună niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
săptămâna, zic disperată. Toată săptămâna. Iau telecomanda, dau drumul la televizor și câteva clipe ne uităm În tăcere la niște modele care dansează, Îmbrăcate În blugi Gap. Când se termină reclama ridic privirea și o văd pe Lissy fixându-mă curioasă. — Ce ? zic. Ce e ? — Emma... Își drege glasul jenată. Sper că n-ai secrete și față de mine, nu ? Față de tine ? spun, ușor luată prin suprindere. Prin minte mi se derulează pe repede Înainte o serie de imagini. Visul ăla ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
superluxoasă absolut uriașă. Vreau să spun de-a dreptul uriașă. E argintie și strălucitoare și Îți sare foarte tare În ochii pe străduța noastră. Adevărul e că cei din casele de peste drum au Început deja să se uite la ea curioși. Și, fără veste, mi se face extrem de frică. Ce fac ? E o lume despre care nu știu absolut nimic. Când stăteam pe scaune alăturate În avion, Jack și cu mine eram doar doi oameni aflați la același nivel. Dar uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mormântală. Toată lumea se uită la mine cu ochii cât cepele, de parcă s-ar aștepta să Încep să țin vreun discurs, să fac câteva piruete sau altceva de genul ăsta. Unele chipuri mă privesc cu simpatie, altele sunt pur și simplu curioase, altele sunt supervesele, iar altele spun măiculiță-ce-bine-Îmi-pare-că-nu-sunt-În-locul-tău. Acum știu exact cum se simt animalele de la grădina zoologică. — Dar... nu Înțeleg, se aude o voce din partea opusă a camerei și toate capetele se Întorc simultan spre Connor, ca la un meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
răspundă. — Oricum, nu-mi pasă, adaug categoric, Înainte ca ea să apuce să zică ceva. Nu-mi pasă despre ce e vorba. Sigur, spune Lissy și-mi zâmbește cu Înțelegere. Când ajung la birou, Artemis ridică repede ochii spre mine, curioasă. — Bună dimineața, Emma ! Rânjește spre Catherine. Ai mai citit vreo carte de-aia grea de curând ? Ha ha. Vai, ce amuzant ! Colegii de serviciu s-au plictisit să mai facă mișto de mine. Singura care continuă să se distreze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dacă aș fi vorbit mai repede atunci când a apărut Jack... Dar n-am făcut-o. Iar acum e prea târziu. Un grup de invitați de la petrecere ies din curte, râzând și discutând despre taxiuri. — Ați pățit ceva ? spune un tip curios și tresar. — Nu, zic. Mulțumesc. Mă mai uit o dată În direcția În care a dispărut mașina lui Jack, apoi fac un efort să mă Întorc și să pornesc spre petrecere. Le găsesc pe Lissy și pe Jemima Încă În micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu te-mpiedici, nici de pizdă nu ți-i dor. Tanger începe să râdă cu tot corpul lui uscat, chiar de mâncător de pește oceanic, cu firele de păr nerase din barbă, cu șireturile de la adidași, atrăgând abia acum priviri curioase spre masa noastră - am început să-i zic masa noastră fiindcă Tanger se lipise efectiv de mine în zilele astea, când venea, mă căuta, iar dacă nu dădea de mine, stătea la o masă și-mi ținea loc. Pe Nic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și veselele imagini cu mine râzând împreună cu Michael și Catherine se evaporă, iar creierul nu se concentreaza asupra clipei de față. Colega mea de apartament Suze se plimbă prin cameră, într‑o pijama antică, în pătrățele. — Ce faci? mă întreabă, curioasă. — Nimic, zic, punând repede floreta înapoi. Doar... știi și tu. Mă mențin în formă. — Aha, zice, neconvinsă. Deci, cum merge împachetatul? Se duce la polița de deasupra căminului, ia un ruj și începe să‑și dea cu el. Așa face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
poate, două... și niște papuci de plajă noi... — St. Winifred, spune taximetristul, și tresar. Nu sunt în Barbados, nu? Sunt la dracu’ în praznic, în Somerset. Am oprit în fața unei clădiri vechi de culoarea mierii și mă uit pe geam curioasă. Deci așa arată o mânăstire. Nu mi se pare că arată în nici un fel - arată ca o școală sau un conac uriaș. Mă întreb dacă merită să mă dau jos din taxi, când văd ceva care mă lasă mască. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
domn Wunsch și unei domnișoare Kutomi, apoi se îndepărtează, iar eu conversez cum mă pricep mai bine, deși se pare că toată lume pare să creadă că sunt o prietenă apropiată de‑a prințului William. — Spuneți‑mi, zice doamna Parker curioasă, cum se simte bietul băiat după... marea pierdere pe care a suferit‑o? mă întreabă, în șoaptă. — Băiatul ăsta are noblețea în sânge, spune domnul Wunsch cu înfocare. Tinerii de azi au multe de învățat de la el. Spuneți‑mi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]