3,883 matches
-
naratologia clasică. Limbajul său tinde spre transparența clinică, aceea care arată tot, limpede, senzațional și epidermic, Într-un gest care nu poate fi apreciat decât privit În Întregime. “Soyez abjects, vous serez vrais” (“Fiți abjecți și veți fi adevărați” ) este deviza viziunii scriitorului asupra literaturii, slogan, de fapt, foarte zolian. De la Mersault, protagonistul lui Camus din Străinul, este puțin probabil ca literatura franceză să fi cunoscut un personaj mai pregnant ca Bruno, profesorul de franceză ratat din Particulele elementare, un “erou
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este rețeta succesului sigur. Într-adevăr, ceea ce foarte inspirat Marie Darrieussecq numește “efecte de viață” și nu de realitate pare a fi una dintre maniile autorilor de autoficțiune. Viața bate filmul, suna titlul unei emisiuni TV, și nu alta este deviza multor scriitori contemporani În cărțile cărora adesea “viața” bate literatura. IV.3.2. Limitele autoficțiunii. Două exemple. Viața este tot mai mult alcătuită din aceste conținuturi impersonale și reprezentări care vor să elimine colorația cu adevărat personală și incomparabilă ; așa
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai insignifiant, a Sistemului (scrierea codului localității În afara căsuțelor destinate acestui scop, pe plicurile poștale). “Cea mai bună cale de a rezista unei tentații este să-i cedezi”, spune Irène la un moment dat, și se pare că aceasta este deviza carpe diem-ului ilustrat de romanul Lorettei Nobécourt. Provocarea scriitoarei este următoarea: ființa umană nu poate fi redusă la dogmatica creaționismului creștin, dar nici nu-și poate transcende dualitatea constitutivă: conștiința - martorul și corpul - actorul. Mersault, K sau numeroasele personaje “minimaliste
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care le mobilizează familia burgheză. Ghinionista întâmplare ar fi putut să o distrugă, dar nu, ea neagă cu îndârjire că s-ar fi petrecut ceva necuviincios, contestă ceea ce supravegherea improvizată lasă să se presupună sau chiar susține că a descoperit. Deviza ei, refractară informațiilor furnizate de supravegherea accidentală, va fi veșnic aceeași: „Liniște, aici se minte!”. Ambivalența informațiilortc "Ambivalența informațiilor" Supravegherea se sprijină pe o convingere fără de care n-ar avea nici un temei și nici o îndreptățire: deoarece individul este, prin definiție
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime refugii, „despuiat” sistematic de tot ceea ce îi aparține, și asta prin orice mijloace. Ia-o pe drumuri lăturalnice ca să ajungi în centru: deviza oricărei supravegheri! Politica, aidoma teatrului - unde regăsim mecanisme asemănătoare -, se bazează în esența ei pe această convingere. Informațiile obținute prin șiretlicuri sunt, indiscutabil, cele mai credibile și, în consecință, cele mai utile în luarea deciziilor. Iată însă că unii agenți
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a parveni, de a ajunge în fruntea județului: "vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme, vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani unde sunt cel dintâi ... între fruntașii politici". Parvenit, șantajist, grosolan, impostor, are ca deviză "scopul scuză mijloacele", pusă însă, din pricina inculturii, pe seama nemuritorului Gambeta, confundându-1 cu celebrul Machiavelli. Este înfumurat și impertinent atunci când stăpânește arma șantajului, dar devine umil, slugarnic și lingușitor atunci când pierde scrisoarea: "în sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Ștefan Amariței, intitulată simplu Psalmi (Editura Cronica, Iași, 2004). Doar că unghiul percepției care dictează aceste exerciții psalmice suferă o mutație decisivă: tentativa dedublării malefice dispare cu totul, lăsând locul unei curate conștiințe religioase. În întregime, cartea așezată sub emblema devizei Ordinului Iezuit, ad maiorem Dei gloriam transcrie exclusiv întâlnirile cu alteritatea radicală care este Dumnezeu "Cel Prea Înalt și puternic, Cel tare/ Creatorul și Arhitectul universului!". Tematica, desigur, impune o ideație, o tonalitate și o topică, adică un teritoriu poetic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care a scăpat de spînzurătoare. Așa că familia Mortsauf are pe blazon, pe fond aurit, în mijloc, crucea neagră cu brațele de două ori îndoite la capete, iar în plin centru o floare de crin din aur, cu tulpină retezată și deviza: Domnul mîntuiască-l pe rege, stăpînul nostru" (n.t.). În varianta franceză secvențialitatea instrucțională este redată prin utilizarea verbelor la infinitiv: traverser, prendre, continuer etc. care, în limba română, au fost traduse la imperativ (n.t.). * Roland Barthes, Plăcerea textului, traducere
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un mugure și nu o frunză moartă. Altfel vei rămîne, precum călătorul lui Montaigne, pe malul rîului, unde ești acum, căci dacă aștepți să se termine apa nu-l vei traversa niciodată ca să te întîlnești cu tine, cel de dincolo. Deviza ta să fie "Plus ultra!", pentru că doar așa, cum ne arăta un poet, nu vei rămîne o lespede căreia i s-a luat fîntîna. "Înfrînt nu ești atunci cînd sîngeri/ Nici ochii cînd în lacrimi ți-s./ Adevăratele înfrîngeri/ Sînt
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
față de o instrucție separată de acțiune. Însăși natura copilului cere ca instrucția să se realizeze prin activitatea manuală. Calea educației funcționale o arată copilul; de aici necesitatea unei cît mai bune cunoașteri a lui. Această cerință era exprimată de însăși deviza Institutului "J.-J. Rousseau" Discat a puero magister (Educatorul să învețe de la copil). Actul instruirii se va întemeia pe satisfacerea directă sau indirectă a intereselor naturale ale copilului. Modalitatea prin care acesta este pus în contact cu lumea, pentru dobîndirea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
103-110; 3, p. 499). Nu tot ceea ce a propus Wyneken putea fi reținut; ideea comunităților educative a fost reluată, în 1919, de mai multe școli din Hamburg. Exista aici o tradiție mai veche, în spiritul unei educații libere, exprimată prin deviza Vom Kinde aus! (Să pornim de la copii!). Acum, îndată după război, a fost adoptat sistemul comunității școlare (Gemeinschaftsschule). Elevii erau constituiți în grupe (după preferințele lor spontane) care se destrămau ori de cîte ori apăreau noi interese și noi motive
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
raport ce nu poate scăpa atenției analistului interesat a lămuri un anumit mod de comportament în istorie. Înseamnă tăcerea indiferență, supunere "sub vremi", poate chiar slujirea răului. S-a pus demult un semn de egalitate între tăcere și consimțire, ca deviza cutărui papă din secolul XIII: "Qui tacet, consentire videtur". Pare a consimți cine tace, dar consimte în adevăr? Azi știm că tăcerea e un alt fel de discurs, care de-alungul istoriei și-a dobândit o anume elocvență. Există o retorică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prin ideile, principiile puse la lucru în mai toată lumea. Într-un moment când Imperiul otoman dădea semne de oboseală, iar puterile de pe continent se străduiau să asigure un nou echilibru geopolitic, explozia revoluționară de la Paris a pus în mișcare tripla deviză ce avea să se impună peste tot ca program ideologic. Câteva texte de caracter mai general (V. N. Vinogradov, G.L. Arch) se adăugau celui subscris de coordonator pentru a defini impactul respectiv în acel spațiu. Un altul căuta să circumscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Alison Browning în L'Europe et les intellectuels (1984). Pentru istoricul Philippe Aries, această realitate comportă o determinare spațială mai precisă, fiind vorba de occidentul "latin", în sens larg, adică apartenent la juridicitatea romană. "refaire la Renaissance" e de altfel deviza lansată de protagonistul cel mai fervent al ideii europene, Emmanuel Mounier. Acesta nu vrea să însemne că se poate identifica amintita "Europă" cu "piața comună". Cândva Hugh Seton-Watson a și atras atenția asupra erorii de a se exclude din Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și morale Din cînd în cînd, dai peste cîte un șef care e pur și simplu alunecos. L-ai văzut mințindu-i de sute de ori pe clienți, colegi sau angajați; falsifică informațiile și trișează de căte ori are ocazia. Deviza lui este: „Ai greșit doar atunci cînd ai fost prins". Un astfel de șef implică o serie de probleme. în primul rînd, riști să devii complice la acțiunile lui, compromițind astfel propriile tale valori. în al doilea rînd, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
dai impresia că îl condamni sau că îl ameninți. Nu te obosi să-i arăți că greșește sau să-l determini să se îndrepte - nu are nici un rost. în schimb, ai grijă ca purtarea ta să fie absolut ireproșabilă. Acuzatorul Deviza Acuzatorului este „Nu contează dacă pierzi sau cîștigi; important e pe cine dai vina”. Ori de cîte ori ceva merge prost, prioritatea sa numărul unu este căutarea unui țap ispășitor. Se înțelege, vina nu cade niciodată asupra lui. E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Abandonează mentalitatea de victimă. Nu renunța la puterea pe care o deții. Nu lăsa pe nimeni și nimic să stea în calea destinului tău. Cineva a spus cîndva: „Viața nu e o repetiție cu costume”. Nu cred că există o deviză mai bună pentru propria existență. Fiecare clipă dintr-o zi infernală de serviciu e pierdută pentru totdeauna, dacă nu iei măsuri pentru ameliorarea situației. Ultimul lucru pe care nu vrei să ți-l răpească șeful tău dificil este chiar viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Dacă se înscrie într-o perspectivă marxistă sau materialistă, sociologul pornește de la clasele sociale ("muncitorii", "burghezia", "funcționarii", "clasele mijlocii", grupurile statistice de PCS), care sunt colective pe care el le consideră confirmate, în scopul de a "explica" practicile membrilor acestora. Deviza care îl ghidează este atunci: "Spune-mi cine ești ca să-ți spun ce-ți place și ce faci". Clasa este variabila explicativă, iar practicile reprezintă variabila de explicat. Pornind de aici, se prezintă patru posibilități. • Cazul 1: anchetele confirmă implicit
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o "cultură de masă" și de indivizi atomizați. Fiecare încearcă să-și fabrice sau să-și "bricoleze" identitatea fără ca aceasta să fie determinată de clasă. De la practici la clase Există totuși un alt mod de a aborda problema, inversând perspectiva. Deviza devine: "Spune-mi ce-ți place și ce faci, ca să-ți spun cine ești". Demersul este mai inductiv, în măsura în care se pornește de la fapte sociale observabile pentru a se ajunge la fapte sociale prezumate (clasele), dar care trebuie verificate. Intrăm într-
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
3.1.1.6. Morfoscopia Practica presupune prezicerea după formele corpului uman. La greci, aceasta se numea fiziognomonie și era una dintre științele care l-au preocupat mult pe Aristotel. Parafrazând o străveche zicere românească, am putea pune morfoscopia sub deviza: "Spune-mi cum arăți ca să-ți spun cine ești și ce te așteaptă". De la chip, unghii, pete sau semne din naștere ale trupului și până la forma trupului și temperament, toate contribuie la decriptarea gândului divin încifrat în însăși ființa noastră
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
VII din seria Opere de Mihai Eminescu. Personalitate care s-a ilustrat, cu rezultate excepționale, în mai multe domenii ale spiritului, C. este greu de receptat de exegeza românească, orientată îndeosebi doar spre una sau alta dintre direcțiile preocupărilor sale. Deviza sub care s-ar putea reuni toate scrierile sale originale, fie ele beletristice, fie de exegeză critică sau eseuri morale, este enunțată în Norii: „Homo sum: caelestium nihil a me alienum puto”. Ca scriitor, C. a cultivat un tip de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
artistului și demersul publicului s-au integrat perfect. Expoziția a reprezentat momentul acceptării a două prezențe pe simeză: producțiile artistului și producțiile-reacții ale publicului în raport cu o tematică de strictă actualitate. Activitățile cu acest specific au generat un public activ participativ, deviza "a învăța prin practică" consolidînd relațiile între indivizi, grupuri sau comunități, dezvoltînd dimensiunea formală și informală a educației. În continuitatea dinamicii stabilite între obiect și vizitator, comunicarea de ordin vizual determină și o apropiere de ordin psihologic în care imaginația
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
în acțiuni de voluntariat. Scopul acestor concursuri constă în dezvoltarea abilităților de comunicare, a percepției și sensibilității artistice, gustului estetic, a spiritului de echipă și a celui de convivialitate. Rezultate performante au fost obținute în activitățile de atelier desfășurate sub deviza: "Școli și muzee către Europa", "Împreună pentru natură și cultură". Au fost anternați copii din diferite instituții de învățămînt bucureștene, copii cu dizabilități, cu sprijinul Inspectoratului Școlar al municipiului București, a unor organizații nonguvernamentale, asociații și fundații. De același succes
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
a separat Spitalul de locuințele personalului căruia i s-a destinat un pavilion separat. O viziune aparte în concepția de construcție a Spitalului o reprezintă îngrijirea post-operatorie. Bolnavii, în perioada acută post operatorie erau îngrijiți în saloane speciale. Pornind de la deviza întregului personal: „Bunătatea trebuie să domine toate actele noastre față de bolnavi” și adevărul că pacientul care va trebui operat este într-o stare de mare tensiune sufletească, prin tot ceea ce se acționa, se urmărea ca bolnavul să simtă cât mai
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
prima culegere de proze a lui L. a reținut atenția îndeosebi prin secțiunea intitulată revelator, La ușa domnului Caragiale. Formula a căpătat circulație datorită cronicii cu același titlu semnată în „România literară” de Mircea Iorgulescu, devenind în scurt timp o deviză sui-generis a generației optzeciste. Ea racorda în mod surprinzător producția tinerilor iconoclaști la un filon autohton de creație, în condițiile în care autorii înșiși exploatau, declarativ, la maxim retorica rupturii, în timp ce puterea se străduia să-i compromită, denunțându-i drept
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]