4,111 matches
-
reproduce zămislirea lui Hristos: 'Tu ești Fecioara Prea , iar tu [și se indica spre altul] ești preasfântul Iosif. [ ] Deci, fă, Mărie, pune fundul la bătaie! Așa, așa ', în timp ce scena nașterii lui Hristos a îmbinat mimarea orgiilor sexuale zoofile (deținuții fiind dezbrăcați la piele) cu scene de coprofagie. Asemenea momente aveau un efect teribil asupra victimelor, care găseau, de regulă, singurul sprijin în credință. Or, după participarea la liturghiile negre, întreaga lor credință era zguduită din temelii, nu pentru că ar fi participat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. Prin vara lui 1951, un țăran a fost obligat să își lovească fiul, F.M., care avea în jur de 18-20
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
erau și ele înfiorătoare: te băteau la palme pînă se învinețeau; te puneau să te bați unul cu altul; se urcau și jucau cu picioarele pe tine, te loveau cu bocancii sau cu ciomege, în cap și în coaste; te dezbrăcau complet, după care erai obligat să alergi printre "furcile caudine", adică, torționarii așezați pe margini, în cerc, te loveau unde te nimereau, cu bețe și curele, pînă ce cădeai jos în nesimțire sau, în altă variantă, te învîrteai în jurul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe margini, în cerc, te loveau unde te nimereau, cu bețe și curele, pînă ce cădeai jos în nesimțire sau, în altă variantă, te învîrteai în jurul unei cozi de mătură, în timp ce ei te loveau (metoda Romanescu); te "crucificau", adică, urcat dezbrăcat pe o masă, un șervet sau ciorap în gură, erai ținut de mîini și de picioare și bătut peste spate, fese și la tălpi de către doi dintre ei, care se schimbau, cînd oboseau, cu alții doi, așezați de o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la 3 ani și 6 luni. "Am trecut prin închisorile de la Jilava, Gherla, Aiud și Cluj. În timpul detenției, nu am beneficiat de nici o asistență medicală, iar la Jilava am fost pedepsit pentru vini imaginare cu izolarea în celule neîncălzite, complet dezbrăcat și fără hrană. După ieșirea din închisoare, la 16 octombrie 1962, autoritățile comuniste au refuzat să-mi acorde pensia legală, pentru că, așa cum afirmau ei, "uneltisem" împotriva ordinii sociale, deși fusesem eliberat înainte de termen și fiind complet nevinovat. Așa cum eram, lipsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
torturat trei luni zi și noapte cu călăii lîngă mine și am făcut păcate grave datorită incapacității mele de a rezista. Ce ai făcut, părinte, chiar așa de grav? Las la o parte bătăile la tălpi și pe tot corpul dezbrăcat la pielea goală și umilit alături de ceilalți 60 de oameni din cameră. Pînă aici, n-a fost nimic. Eram și eu umilit ca și ceilalți. Dar iată că mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură specială: sub lovituri amarnice de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dar ce se întîmpla, cînd murea? Dacă cădea azi unu, nu-l lua. Aștepta să cadă mîine, doi-trei, ca să vină să-l ia și pe ăla. Care sta într-o cameră în fund, aruncat acolo. Noi aveam grijă să-l dezbrăcăm de haine, făceam pachet, chiar eu le făceam pachet, nu scriam nimic pe el. Iar pachetu se punea în cabinetu lui Tomorug, că iar revin la el, pachetu, stătea acolo la el, și el nu se întreba al cui e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aplicat comunismul de război, comunismul care opera cu tancuri și tunuri pentru a convinge țăranii. Țăranii se revoltă la Podul Putnei, devastează primăria, ard cererile de înscriere în colectiv, portretele conducătorilor comuniști. Douăzeci vor fi duși cu dubele la Galați, dezbrăcați sumar și băgați în celule, cîte unul sau doi. Două luni vor fi torturați. Unul dintre arestați, Chițu M. Ilie, povestește: "Ne băga sub pat, ne punea să ne facem excrementele în castroane, și ne chema de pe dedesubt: cuțu, cuțu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de doi deținuți de drept comun instrumentați de Securitate. Cum își amintește un subofițer din arestul I.G.M. din calea Rahovei, Dan Popa, care sesizat de zgomote, vede prin vizetă o scenă de coșmar: "Înăuntru se afla domnul Ursu, care era dezbrăcat, răstignit de paturi precum Iisus Cristos și bătut peste testicule cu un creion sau o bucată de lemn. În acel moment se afla în niște chinuri groaznice. Era în acea celulă de arest cu încă două persoane care erau arestați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unde este transportat. Ajuns la destinație, este condus în camera de primire, abia aici i se permite să scoată aparatul. Este luat în primire de un plutonier, chestionat, percheziționat, așa cum bine știm toți cei care am trecut prin această bolgie: "Dezbracă-te și descalță-te, a zis. Am rămas în chiloți. Dă-i jos! Ce-o fi crezut că ascund, nu înțelegeam. I-am dat jos. A urmat un șir de comenzi, pe care le-am executat cu stîngăcie și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
curate și abia așteptam să vină amiaza. Cînd au sosit butoaiele cu mîncare și s-a ordonat încetarea lucrului, eu eram gata pregătit. Curățasem bine roaba de țărînă, iar acum am deșertat în ea cîteva gamele cu apă, m-am dezbrăcat pînă la brîu și m-am pus pe treabă. A trecut ceva timp pînă am început să năpîrlesc. Straturile de murdărie se desprindeau de piele ca resturile de aluat de pe masa unei bucătărese, iar jegul, acest sigiliu al statutului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
atunci scandal primești, nu știi cu cine te pui, și o împinge, mai că n-a dărâmat-o. Cristian ! țipă ea, în drum spre camera lui. Nici nu stă pe gânduri și intră fără să bată la ușă, prin- zându-l dezbrăcat cu o muiere frumoasă. — Cristian ! țipă din nou, de data aceasta șocată, și își pune mâinile la ochi. Iar Cristi trage repede cearșaful pe el și începe să râdă cu poftă. — Mii de scuze, Cristian, se aude vocea doamnei Apostolescu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
des alăturată celorlalte mari centre ale lumii, mai ales prin efervescența sa culturală, prin valul noii generații de scriitori care umplu librăriile, prin teatrele arhipline, cu piese tot mai îndrăznețe, cu viziuni noi ale tinerilor regizori și actori, care se dezbracă de tradițio- nalism și mentalități învechite, prin muzicienii cu voci fer- mecătoare, prin sculptori și pictori care încep să colinde și să cucerească cu operele lor Europa. Aproape pe fiecare stradă o vitrină cu delicatese îți ia ochii, fie că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fără ele eram pierdut.) Între timp dr. Kim începea să se prindă - devenind tot mai suspicioasă cu fiecare nou vis inventat - dar datoria mea era să-i duc unul astăzi, așa că în timp ce o așteptam pe Aimee (preferabil să se și dezbrace), m-am concentrat asupra unui vis care ar fi putut dospi în inconștientul meu. Uitându-mă la ceas, mi-am dat seama că trebuia să lucrez rapid. Trebuia să inventez visul, să-l scriu și să-l listez, apoi - după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o Victoria Bell în American Psycho... - O clipă, o clipă, o clipă... însă cea în cauză a fost găsită într-un motel din apropiere de Route 50, chiar la marginea orașului Coleman, cu aproximativ un an în urmă. A fost dezbrăcată și băgată într-o cadă de baie, înmuiată în clor. - Poftim - era înmuită în glorie? am exclamat, confuz. - Nu, clor. Acid clorhidric, domnule Ellis. Am închis din nou ochii. Nu voiam să mă mai gândesc la cartea aceea. Avusese de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai știut cine eram și unde trăiam și cum de ajunsesem pe Elsinore Lane, apoi am căutat în haină flaconul de Xanax care era întotdeauna acolo și am înghițit două capsule, după care, foarte bine intenționat, am început să mă dezbrac. Am tras un halat peste tricou și boxeri, am intrat în baie, am închis ușa și am început să plâng din cauza celor spuse de Robby. După vreo treizeci de minute am ieșit din baie și i-am spus simplu lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu știu de ce, mă gândesc la Casablanca. Alături, o casă împrejmuită cu un gard, aparent părăsită și ea. Lumea s-a împrăștiat pe plajă, bucurându-se de vecinătatea spectaculoasă a stihiei marine. Doi colegi de-ai noștri, lituanieni, s-au dezbrăcat în pielea goală și au intrat în apă, hotărâți, probabil, să „bifeze” un punct din agenda personală: o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism decât o dorință reală de a te răcori. Imaginea corpurilor lor despuiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
târziu, și ca o pură coincidență, teritoriul palestinain a fost invadat de elicoptere și tancuri israeliene. După câteva tiruri de rachete, cei șase, în legătură cu care Mahmoud Hussein evocase o eventuală punere în libertate, au fost răpiți în mare viteză, legați, dezbrăcați în fața camerelor de luat vederi și duși, pentru mai multă siguranță în Israel. Închisoarea n-a mai fost reconstruită. Ruinele ei au devenit un fel de adăpost social gratuit. Represaliile și contrarepresaliile mai continuă și acum. Poți împărți cu alții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Tatăl ei era și el rănit. Au venit niște soldați care au coborât-o din mașină. A trebuit ca ea să-și ridice din nou rochia pentru a arăta că este însărcinată, numai că soldatul i-a cerut să se dezbrace de tot. Au pus-o pe o targă într-o mașină militară, alături de tatăl ei rănit, apoi au fost lăsați să aștepte sosirea unei ambulanțe palestiniene. Ea a cerut permisiunea de a se acoperi, dar nu i s-a permis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
am zilnic pe cap. Și atunci mă deconectez și-mi mai și dau drumul la fantezie, pentru a face din toate acestea un joc. La aeroport, ultima dată, mi s-a cerut să-mi dau jos pantalonii. Atunci m-am dezbrăcat de tot și am rămas gol-goluț în fața tuturor, de nu mai știau polițiștii unde să se mai ascundă. Nu mie îmi era rușine, ci lor. Tot ce fac ei pentru a aduce atingeri demnității mele, eu încerc să fac să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se mai ascundă. Nu mie îmi era rușine, ci lor. Tot ce fac ei pentru a aduce atingeri demnității mele, eu încerc să fac să se întoarcă împotriva lor. De exemplu, dacă, în închisoare fiind, ei te obligă să te dezbraci complet, ei bine, tu nu te mai îmbaci la loc și rămâi gol și în zilele următoare. Supralicitezi și anulezi loviturile lor prin deriziune. Un exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nainte, când țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus să vie să trăească cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
într-o irumpere a fantasticului în real, a sacrului în profan. Accentul care cade în baladă pe înghițirea cu totul, fără distrugerea trupului, oferă un alt indiciu al sensului ei ritual: „Ăl mai mare ce-mi făcea?/ De haine se dezbrăca/ Și-n găleată s-așeza,/ Drumu-n puț frate că-ș da,/ Și Scorpia l-nghițea/ Nevătămat, cum era!”. Apariția lui Mircea, ciobănaș, imediat după ce mezinul își face cruce și vrea să meargă după frații cei mari, este ca și în Șarpele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zânelor” este un loc cunoscut de Pătru din copilărie, „unde maică-sa îl ducea”. Știința sacrului preluată de la mama prefigurează gestul următor, parcă sugerat de aducerea la această apă: „Iacă zânele-mi venea;/ La baltă când ajungea,/ De cămăși se dezbrăca/ Șincepu a se scălda./ Da’ Pătruță ce-mi făcea?/ Cămășile la zâne-mi lua/ Și pe fugă se punea”. Urmează episodul făgăduinței că zâna mică, „Inelușa”, va fi dată lui de nevastă în schimbul cămășilor, promisiune reînnoită de „a mai mică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
județul Tutova. Și m-am dus la Bârlad la doctor. Doctorul era la spitalul de exantematici și-l chema colonelul Brüchner, va fi fost neamț. Și i-am spus că-s bolnav de stomac. Și el a zis să mă dezbrac, și eu am lepădat bluza și mă boldeam pe pereți să văd un cui s-o atârn și el m-a întrebat: "Ce te boldești?"și eu i-am spus că caut un cui s-atârn bluza. Și el m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]