3,808 matches
-
golirea și curățarea unui recipient”, sens recent „schimb de ulei” de motor, din neerlandeză), "échantillon" „eșantion” (din francoprovensală), "barrique" „butoi” (dintr-un dialect al limbii occitane vorbit în Gasconia), "béret" „beretă” (din dialectul occitan vorbit în Béarn), "airelle" „merișor” (din dialectul occitan vorbit în Cévennes), "cadenas" „lacăt” (din dialectul occitan vorbit în Provence), "bizarre" „bizar” (din limba bască), "bijou" „bijuterie” (din limba bretonă). Încă din secolele al VIII-lea și al IX-lea, numită perioada „renașterii carolingiene”, deci de la începuturile limbii
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
de ulei” de motor, din neerlandeză), "échantillon" „eșantion” (din francoprovensală), "barrique" „butoi” (dintr-un dialect al limbii occitane vorbit în Gasconia), "béret" „beretă” (din dialectul occitan vorbit în Béarn), "airelle" „merișor” (din dialectul occitan vorbit în Cévennes), "cadenas" „lacăt” (din dialectul occitan vorbit în Provence), "bizarre" „bizar” (din limba bască), "bijou" „bijuterie” (din limba bretonă). Încă din secolele al VIII-lea și al IX-lea, numită perioada „renașterii carolingiene”, deci de la începuturile limbii franceze, aceasta începe să se îmbogățească cu cuvinte
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
după el și îi poartă numele și astăzi. Baia, cunoscută ca Cağaloğlu Hamam după numele pașei, a fost reconstruită în 1741. Cântecul ""Sinàn Capudàn Pascià"" al cantautorului genovez Fabrizio De André spune povestea lui Sinan Pașa. El este cântat în dialectul genovez și se află pe albumul "Crêuza de mä".
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea perioadă răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea perioadă răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la dispariția totală, suferit de consoanele finale (proces asemanător cu procesul suferit de alte limbi romanice, printre care și româna
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
ale infinitivelor verbale din limba latină s-au pierdut astăzi). Se crede că în catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în majoritatea dialectelor de astăzi. Cel de/al doilea, reconstruit ca /*jl/, provine din grupurile de litere din limba latină C'L, G'L, LI, LI, și se scria ca <"yl"> sau <"il">. Ultimul dintre aceste două sunete nu apărea niciodată în poziție
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
C'L, G'L, LI, LI, și se scria ca <"yl"> sau <"il">. Ultimul dintre aceste două sunete nu apărea niciodată în poziție inițială și a fost transformat în rezultatul dat de fonemul /ʎ/ în cea mai mare parte a dialectelor, sau în /j/ în dialectele cu iodizare. La începutul secolului XII, multe dintre /l/ inițiale se pronunțau ca /ʎ/, chiar dacă se scriau în continuare ca <"l"> până în secolul XV. Sunetele /b/ si /v/ au început să se confunde în anumite
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
LI, și se scria ca <"yl"> sau <"il">. Ultimul dintre aceste două sunete nu apărea niciodată în poziție inițială și a fost transformat în rezultatul dat de fonemul /ʎ/ în cea mai mare parte a dialectelor, sau în /j/ în dialectele cu iodizare. La începutul secolului XII, multe dintre /l/ inițiale se pronunțau ca /ʎ/, chiar dacă se scriau în continuare ca <"l"> până în secolul XV. Sunetele /b/ si /v/ au început să se confunde în anumite dialecte începând cu secolul XIV
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
sau în /j/ în dialectele cu iodizare. La începutul secolului XII, multe dintre /l/ inițiale se pronunțau ca /ʎ/, chiar dacă se scriau în continuare ca <"l"> până în secolul XV. Sunetele /b/ si /v/ au început să se confunde în anumite dialecte începând cu secolul XIV, în procesul numit betacism. Astăzi, diferența între sunetele /b/-/v/ este prezentă doar în Valencia, în Insulele Baleare și în zona de sud a Tarragonei. Sistemul vocalic din catalana medievală este diferit de catalana modernă din
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
medievală. Se crede că în perioada preliterară toate variantele catalanei se caracterizau printr-o pronunție neutră a vocalelor pretonice (asemănător cu fenomenul care se întâlnește și astăzi în occitana modernă). La începutul secolul XIII, vocalele /a/ și /e/ pretonice din dialectele orientale au început să se confunde în scris. În aceste dialecte, confuzia între cele două foneme s-a generalizat pentru toate fonemele /a/ și /e/ atonice, proces care se considera încheiat la începutul secolului XV. Ortografia actuală a limbii catalane
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
caracterizau printr-o pronunție neutră a vocalelor pretonice (asemănător cu fenomenul care se întâlnește și astăzi în occitana modernă). La începutul secolul XIII, vocalele /a/ și /e/ pretonice din dialectele orientale au început să se confunde în scris. În aceste dialecte, confuzia între cele două foneme s-a generalizat pentru toate fonemele /a/ și /e/ atonice, proces care se considera încheiat la începutul secolului XV. Ortografia actuală a limbii catalane pastrează în mare parte grafia din catalana medievală, cu toate că, anumite pronunții
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
în învățământ și în societate. În sensul originar al termenului, limba literară este limba literaturii artistice, inclusiv a scrierilor religioase. Înainte de a se putea vorbi de limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor idiomuri considerate dialecte după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru limba română, Gheorghe Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
de limbi unitare ale unor națiuni, s-au format variante literare ale unor idiomuri considerate dialecte după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru limba română, Gheorghe Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza a fost dialectul literar muntenesc. Fenomene asemănătoare au avut loc și în cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum cel picard sau cel valon
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
le numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza a fost dialectul literar muntenesc. Fenomene asemănătoare au avut loc și în cazul altor limbi. După ce au existat literaturi în mai multe idiomuri oïl, precum cel picard sau cel valon, până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în idiomul care urma să
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
a rămas vivace literatura în idiomul care urma să devină limba franceză. Baza limbii literare italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar cea albaneză de la una din cele două dialecte principale ale ei, dialectul tosk. În legătură cu funcția limbii literare din punctul de vedere al comunicării prin limbă în cadrul unei comunități lingvistice, există două concepții principale. Prima este tradițională, conform
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
franceză. Baza limbii literare italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar cea albaneză de la una din cele două dialecte principale ale ei, dialectul tosk. În legătură cu funcția limbii literare din punctul de vedere al comunicării prin limbă în cadrul unei comunități lingvistice, există două concepții principale. Prima este tradițională, conform căreia normele stabilite pentru limba literară se aplică folosirii limbii în
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
italiene este idiomul literar din Toscana, în care a scris printre alții Dante Alighieri. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în dialectele din est, iar cea albaneză de la una din cele două dialecte principale ale ei, dialectul tosk. În legătură cu funcția limbii literare din punctul de vedere al comunicării prin limbă în cadrul unei comunități lingvistice, există două concepții principale. Prima este tradițională, conform căreia normele stabilite pentru limba literară se aplică folosirii limbii în general, adică, cu un
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
cea de limbă standard, cuprinzând-o pe aceasta din urmă, dar incluzând-o și pe cea de limbă a literaturii artistice, care poate fi și dialectală. Ideea pornește de la situația limbii naționale albaneze care se bazează pe limba literaturii în dialectul tosk, vorbit în partea de sud a Albaniei, dominantă în perioada trezirii conștiinței naționale. Normele limbii literare a dialectului tosk au fost impuse ca standard unic pentru toată țara și pentru albanezii din Kosovo, parte a Iugoslaviei, în timp ce până la instaurarea
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
literaturii artistice, care poate fi și dialectală. Ideea pornește de la situația limbii naționale albaneze care se bazează pe limba literaturii în dialectul tosk, vorbit în partea de sud a Albaniei, dominantă în perioada trezirii conștiinței naționale. Normele limbii literare a dialectului tosk au fost impuse ca standard unic pentru toată țara și pentru albanezii din Kosovo, parte a Iugoslaviei, în timp ce până la instaurarea regimului comunist a continuat să existe literatură și în dialectul gheg, vorbit în nordul Albaniei și în Kosovo. În timpul
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
în perioada trezirii conștiinței naționale. Normele limbii literare a dialectului tosk au fost impuse ca standard unic pentru toată țara și pentru albanezii din Kosovo, parte a Iugoslaviei, în timp ce până la instaurarea regimului comunist a continuat să existe literatură și în dialectul gheg, vorbit în nordul Albaniei și în Kosovo. În timpul comunismului a fost interzisă literatura în acest dialect, dar după căderea acestuia s-a reluat, și în Kosovo se confruntă ideea de a nu se mai folosi albaneza standard bazată pe
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
pentru toată țara și pentru albanezii din Kosovo, parte a Iugoslaviei, în timp ce până la instaurarea regimului comunist a continuat să existe literatură și în dialectul gheg, vorbit în nordul Albaniei și în Kosovo. În timpul comunismului a fost interzisă literatura în acest dialect, dar după căderea acestuia s-a reluat, și în Kosovo se confruntă ideea de a nu se mai folosi albaneza standard bazată pe dialectul tosk cu opinia de a o păstra ca limbă standard a tuturor albanezilor. În anii 2000
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
gheg, vorbit în nordul Albaniei și în Kosovo. În timpul comunismului a fost interzisă literatura în acest dialect, dar după căderea acestuia s-a reluat, și în Kosovo se confruntă ideea de a nu se mai folosi albaneza standard bazată pe dialectul tosk cu opinia de a o păstra ca limbă standard a tuturor albanezilor. În anii 2000 au apărut lingviști care merg mai departe decât distingerea limbii standard de limba literară și critică concepția tradițională despre ce ar trebui să fie
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
medieval și o confuzie a schimbării în nomenclator (un sistem de nume sau termeni), spre exemplu, Rex Pictorum (Regele picților) devine Rí Alban (rege de Alba) sub Donald al II-lea al Scoției, atunci când analele au trecut de la latină la dialectul local, la sfârșitul secolului al IX-lea. Pe atunci, numele Alba în galică se referea la regatul picților, mai degrabă decât cel al Angliei. Regatul Picților a devenit cunoscut ca fiind Regatul de Alba în galică, care mai târziu a
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
atunci când, în 1066, această țară a fost cucerită de către armata lui William al II-lea, duce de Normandia. Aceasta era compusă în majoritate din normanzi, vorbitori ai un idiom "oïl", normanda, pe care lingviștii francezi îl consideră în general un dialect al limbii franceze vechi. Denumirea de limbă anglo-normandă este de fapt simplificatoare, deoarece în armata ducelui de Normandia erau și oșteni din alte regiuni ale Franței de nord (Picardia, Anjou, Île-de-France), care vorbeau propriile lor idiomuri "oïl". Majoritatea populației din
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]