KorAP: Find »[drukola/base=disperat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...245 >

6,113 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

cu totul și cu totul orbit de toate lucrurile și de toată lumea ca să începi să faci asta... Ca să începi prin a arunca câini vii în fântână... (Câinele latră din nou. Ecoul lătrăturilor răzbate în aer într-un fel trist și disperat.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să facem ceva! BĂRBATUL CU BASTON: Ce să facem? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să facem ceva să-l scoatem. BĂRBATUL CU BASTON: Ușor de zis. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Trebuie să-l scoatem. BĂRBATUL CU BASTON: Cum dracu’ să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PĂLĂRIE: Tocmai. N-are ecou. BĂRBATUL CU BASTON: Vezi, poate-l sperii. (Câinele începe să latre de undeva de sus, ca și cum cei doi ar fi pe fundul unei gropi și câinele i-ar lătra de pe marginea gropii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Disperat.): Iar! O, nu... Iar, iar! BĂRBATUL CU BASTON (Umblând rătăcit cu privirile în sus.): Crezi că-i același? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: El e. E unul singur. BĂRBATUL CU BASTON: Ne-am băgat într-o chestie prea de tot. BĂRBATUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
împotriva lui... Generalul trebuia să fie aici, tandru și atent, lângă ultima dumneavoastră dorință. Vă conjur! Plângeți-vă împotriva generalului! ARTUR: Niciodată! Numai peste cadavrul meu. GARDIANUL: Niciodată n-o să mai avem o asemenea ocazie... ARTUR: Am spus nu! GARDIANUL (Disperat.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă purtați așa? Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
din nou îmbrățișări, aceleași ritualuri cu valiza și aruncatul în groapă; MAMA strigă în urmă „vezi ce faci”; când se întoarce AL PATRULEA RECRUT, apoi AL CINCILEA RECRUT și tot așa, cât consideră regizorul că e bine.) MAMA (La sfârșit, disperată.): Vai, s-au dus... (În acest timp personajele din jurul gropit urmăresc ritualul și poartă următorul dialog.) BRUNO: Ia te uită! Ăștia mai lipseau! GRUBI: Eu nu-i înțeleg pe unii... Au un tupeu! PRIMUL BĂRBAT: Asemenea oameni ar trebui interziși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Se produce o învălmășeală cumplită pe marginea gropii; personajele, dându-și seama de pericol, încep să-l ajute pe BRUNO; lupta este violentă și grețoasă, urlete, hohote; sunt gata să cadă cu toții în groapă, învălmășeală de trupuri, țipete, strigăte scurte, disperate, toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Jucându-se, la spate, cu ziarul ud, ca și cum ar avea un baston de cauciuc.): Trebuie omorât. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu știu. Faceți ce vreți, da’ ăsta nu e om. BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, e limpede. Trebuie omorât. DOAMNA CU VOAL (Disperată.): Păi, nu vedeți că plânge? Cum să omori un om care plânge? BĂTRÎNUL CU BASTON: Unde plânge? DOAMNA CU VOAL: Plânge! Plânge! BĂTRÎNUL CU BASTON (Apropiindu-se și mai mult de fața BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL și punându-și un monoclu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Reușind să se debaraseze cu greu de ziarul ud.): Parcă-i alt aer! BĂTRÎNUL CU BASTON (Care n-o vede, n-o aude pe DOAMNA CU VIOLONCELUL.): Se poate trăi. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Ușor disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Se așază pe un scaun și-și întinde picioarele pe un altul.): Oh, săracu’ taică-meu, să fi trăit el să vadă toate astea... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre BĂRBATUL CU ZIARUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
încearcă să închidă, și el, ușa.) Trebuie luat din scurt. (Nu reușește să închidă ușa. Ziarul ud i se lipește de picioare.) Pân’ la urmă tot cum am spus eu a fost. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre el, tot mai disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate ațipit.): Și acum, când te gândești... parcă nici n-a fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
doi; capul IOANEI apare tot mai des în spatele ferestrelor și al ușilor; impresia că se plimbă fantomatic prin încăperi; glasurile HAMALULUI și ale CASIERULUI se aud tot mai zgomotos și mai impertinente; cele trei personaje dau impresia că fac eforturi disperate pentru a intra în scenă, căutând în acest scop pretexte sau un moment potrivit.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu e mare lucru să fii călător prin ploaie. Iar despre fericire... E cu totul și cu totul ciudat că vă gândiți... la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ceas medieval.) HAMALUL (Apariție de o secundă la fereastră, către călător.): Ha! CASIERUL (Apariție la altă fereastră.): Ești un om mort, domnule. HAMALUL (Altă fereastră.): Ha! Mai bine ne-ai lăsa în pace. Ne-ai stricat ziua, domnule. IOANA (Gesturi disperate către călător.): Am să fiu a ta! Am să fiu a ta! ȘEFUL GĂRII: Ai să aștepți mult și bine. Ha! Ai să te sături. Ha! Ce credeai? CASIERUL (Cântând.): N-o să plouă! N-o să plouă! HAMALUL: Nu ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

regino? Cum să ne lași, scumpetea scumpeților?! Nu vezi că e sărbătoare sfântă, cum să mori, chiparoasa mea?! Aooooleeeuuuu, săriți că mi se moare prințesa, chiar acu’, la mine-n brață! Era în poarta casei, cu fata în brațe, urlând disperată. Girevengu începu și el să țipe. - Trotilaș, bă Trotilaș, sări bă, fratele meu, că-mi moare fata, n-auzi?! Săriți, băi, că moare zânișoara tatii. N-auziți?! Vă fut muma-n penalitate la toți de nu ieșiți! Voi petreceți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
maron, cu guler de jder, ieșise din oglindă și se drăgănea cu Scheihainimé? Nu. Cadâna adormise, cu ciorchinele pe piept și cu șalvarii învăluind-o ca un mătăsos cerșaf. Insul tot agita revista aceea, ca și cum i-ar fi făcut semne disperate cuiva să-l ia în seamă. - În fine - continuă Rafilă - , nu prea s-a s-a lămurit problema respectivă, chiar dacă oficial s-a recunoscut că puteau să fie și teroriști. Dar întrebarea este: de ce au mai venit din nou acuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în ea, adâncindu-l în ea, scotocindu-se cu el, cutremurându-se cu el, scurgându-se în el, horcăind în el. „Numai să nu te-ndrăgostești și tu de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
aproape îmbrățișați în dreptul cofetăriei „Tryby Tromphy“, ținută de Ohaia Micigana, mezina lui Cangurașu Brandaburlea, păreau o pereche de îndrăgostiți. Una dintre multele perechi în care femeia, mai în vârstă, mătorită în zile, cu semne vădite ale trecerii anilor, se agață disperată de tânărul buimac, încă neciobit de ani, de vorbe, de amăgiri. O cuprinse pe după umeri și o trase ușor după el. - Mamă, te rog eu, nu mai schimba discuția. Te iei de domnul Dominic. Nu l-ai auzit pe doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
meu, nu mai pot face... Tocmai copilul meu, care știi cum l-am crescut de la Revoluțiade la Județeană încoace... Turuia sacadat, printre hohote de plâns, grăbită parcă să-i spună totul, cât mai multe, s-o facă să înțeleagă situația disperată în care se afla. Făcu o pauză. O auzi cum trage câteva înghițituri, cu gogâlțuri. - M-a scos, Vali, îți dai seama, din taximetru, la Carrefour, la cinema, pă unde are popa Ioachim restaurantul ăla, „Clondisdenghi“, cu club cu tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să cumpere. Și ăla de zici c-a trecut cu mașina cu motocicletele e profesorul Tomnea. Dacă nu citești ziarele. A scris că se întoarce, îl primește la prefectură. Nici nu te-ai tercut pe listă? Rozalia izbucni în hohote disperate. - Da tu crezi că mai rezist până diseară?! Câte ceasuri sunt până diseară? Le-ai numărat? Ce listă, Vali? - S-a făcut liste, că dă Tomnea bani, medicamente, ochelari, tot ce are nevoie orașul. De ce nu te-ai trecut? La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

acces la fișierul capilar, care descria culoarea și forma părului. O după-amiază petrecută pe malul unei mări galbene, fără valuri și vânt, în timp ce Margareta intra în apă și se juca cu niște viermișori; aplecat asupra terminalului, Samuel înjura și bătea disperat în taste. Descifrarea fișierului capilar îi dădea speranțe, însă nu reușea deloc să avanseze. Ridica privirile și o vedea pe nevastă-sa spunând ceva și blocându-se. Samusamusamusamusamusamu, striga ea, brațele i se mișcau încet, în traiectorii ce se repetau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
obișnuia să dea chefuri din astea, dispersate de obicei de poliție, dar ce zic eu poliție (ce zic eu dispersare!), lumea atârna în întuneric, se frecau doi sau trei, prostiuțele continuau în camere, și pe la două dimineața tanti Silvia sărea disperată din așternut și suna la poliție. Venea mereu același buhăit cu chipiu, care se umfla în pene cu autoritatea lui, cerea să se facă liniște, dar nu știu cum o făcea, că parcă nu era convins, se apleca puțin de șale, punea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Absolut, MM, mormăi Matthew pe deasupra umărului ei, scrijelind ceva pe clipboard. Dumnezeu știe ce anume. Nu-l ține mult, îmi spuse Sally la ureche, observând în ce direcție mă uitam. Așa sunt toți la început - abia ieșiți din facultate și disperați să pară oameni maturi. În spatele nostru, se auzi bubuitul ușilor batante, semn că mai sosise cineva. —Marie! făcu MM. Ia hai să te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
apucă talpa dintr-o singură mișcare impecabilă. Se cam dădea mare, dar predasem cursuri de antrenament fizic cu greutăți și-mi dădeam seama că se pricepe. MM o privi rapid pe Tabitha și apoi pe Matthew, care făcu o figură disperată și mimă vorbitul la telefon. Între timp, Fisher se reîntoarse în sală, cu ochii cât cepele, făcându-i semne disperate cu brațele lui MM, în timp ce Tabitha, care era în lumea ei, își termină exercițiile de extensie a mușchilor și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mi dădeam seama că se pricepe. MM o privi rapid pe Tabitha și apoi pe Matthew, care făcu o figură disperată și mimă vorbitul la telefon. Între timp, Fisher se reîntoarse în sală, cu ochii cât cepele, făcându-i semne disperate cu brațele lui MM, în timp ce Tabitha, care era în lumea ei, își termină exercițiile de extensie a mușchilor și se apropie de MM și Hazel. Își rotea umerii, cu mâinile prinse la spate. Abia aștept să începem, spuse ea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Fisher. Știi ridicarea aia când mă prinzi de pulpă și mă iei pe sus, da - Fisher și cu mine am fost colegi la cursul de dans - oricum, mă gândeam... În acel moment, am înțeles de ce tot făcea Fisher acele gesturi disperate. Violet, îmbrăcată surprinzător de bine, Ralph Lauren Sport din cap până-n picioare, jachetă lânoasă, pulover pe gât, colanți și pantofi cu talpă groasă - apăru cu un aer de divă și se opri o clipă chiar în prag, așteptând ca toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
în loc de săruri amare, dar nimeni, în afară de Hugo, n-a fost de acord cu ideea mea. Între timp, majoritatea actorilor discutau, în termeni tehnici, ce leșin reușit fusese. Helen pufni. După mine, a fost destul de eficient, recunoscu ea, dar cât de disperat trebuie să fii ca să încerci atragi atenția în acest fel. E chiar trist. — Reuși, totuși, dacă asta urmărea, zisei eu. — Cu toate astea, fără prea mare valoare pentru cercetare. Picioarele care i s-au înmuiat au fost bine, dar bubuitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
încotro ca să-și pună hainele pe ei. Tocmai în acel moment se auzi o voce din capătul îndepărtat al sălii: — Nu pot să cred! Am crezut că întâlnirea a fost anulată. — Violet? Unde ai fost? zise Sophie pe un ton disperat. — Unde am fost? Păi, e clar că sunt singura care nu a fost anunțată! zise Violet supărată. — Ți-am zis de întâlnire ieri după-amiază! protestă Matthew în timp ce ea săgeta cu privirea. — După care ai lăsat un alt mesaj pe robot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
dintre cei pe care i-am văzut... N-aș putea să mă gândesc la altceva decât chestia aia - cadavrul - și poliția care nu mă slăbește... Ce mă fac, Ben? Nu mai pot s-o țin așa. Părea de-a dreptul disperat, vorbind pe un ton periculos de ridicat, panicat peste măsură. Tonul calm, rațional al lui Ben tempera aceste excese asemenea unei ploi răcoroase, care împrospătează atmosfera toridă. —Relaxează-te, Philip, prea îți faci griji din orice, îi spunea el pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]