3,782 matches
-
făcut ca orice persoană care dorea să acceadă la funcția de judecător (qăḍin) trebuia să depună jurământul de aderare la această idee. S-a constituit, astfel, un tribunal inchizitorial numit miḥna care se ocupa de judecarea celor care respingeau acestă dogmă. Una dintre victimele acestui tribunal a fost teologul islamului ortodox și eponimul școlii sunnite Aḥmad ibn Ḥanbal. Această practică a fost continuată în timpul celor doi succesori ai lui al-Ma′mūn: al-Mu‘tașim și al-Wăṯiq, dar începând cu domnia califului
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
victimele acestui tribunal a fost teologul islamului ortodox și eponimul școlii sunnite Aḥmad ibn Ḥanbal. Această practică a fost continuată în timpul celor doi succesori ai lui al-Ma′mūn: al-Mu‘tașim și al-Wăṯiq, dar începând cu domnia califului al-Mutawakkil această dogmă islamică începe să intre în declin, odată cu apariția unui teolog musulman tradiționalist Abū-l-Ḥasan ‘Ali al-Aš‘ari din Bagdad (m.935 sau 936) care revine la principiile islamului ortodox sunnit. Principalele doctrine emise de gânditorii mu‘taziliți se pot reduce la
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
-și impună binele și să interzică răul. Această obligație este atât publică cât și personală. Pentru mu‘taziliți, dreptatea nu înseamnă doar ca o persoană să evite răul și să încerce din răsputeri să facă doar bine. Această particularilate a dogmei constituie o „acțiune de ansamblu a comunității”, pentru a menține egalitatea între membrii comunității și pentru o „armonie socială”. . Un om trebuie să acționeze atât pentru sine, cât și pentru comunitate, în scopul de a alege binele, în detrimentul răului. Acest
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
În decursul istoriei budismului au existat mai multe concilii, fie pentru a stabili o dogmă clară, fie pentru a introduce noi ritualuri sau a combate unele idei eretice. Potrivit scripturilor budiste din toate școlile, Primul Conciliu budist a avut loc la scurt timp după ce Buddha a intrat în parinirvana (stingere totală), datat de majoritatea savanților
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
După Al doilea Conciliu budist, Sangha s-a rupt în două facțiuni budiste rivale: sthaviravadini (theravadini) care se considerau loiali vechilor învățături ale lui Buddha și mahăsănghikași (partizani ai școlii Mahăsănghika) care abordau o viziune liberă asupra monahismului și a dogmei. Era necesară organizarea unui nou conciliu. În concluzie, la aproape 233 de ani de la moartea lui Buddha, împăratul Așoka al Imperiului Maurya convocă în anul 250 î.Hr Al treilea Conciliu Budist în orașul Pătaliputra, conciliu aflat sub conducerea călugărului
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
încă necunoscute și astăzi. După opinia disidentului KGB cu rangul cel mai mare Oleg Gordievski „paranoia sovietică” și „retorica lui Reagan” se susțineau reciproc. Gordievski era de părere că Brejnev și Andropov erau „comuniști de modă veche, ușor influențabili...de dogme comuniste”, care credeau că Ronald Reagan va apăsa butonul nuclear și va arunca Uniunea Sovietică în „groapa de gunoi a istoriei”. Benjamin B. Fischer, istoric la CIA a precizat câteva motive care probabil au condus la Operațiunea RYAN, dintre care
Exercițiul militar NATO „Able Archer” () [Corola-website/Science/327476_a_328805]
-
de suferit; diferite națiuni vor fi anihilate. În cele din urmă, Inima Mea Neprihănita va triumfă. Sfanțul Părinte va consacră Rusia pentru mine și ea va fi convertita, iar o anume perioadă de pace va fi acordată omenirii [În Portugalia dogmă Credinței va fi mereu păstrată etc. Nu spuneți acesta nimănui]. Unii au criticat faptul că a doua profeție nu a fost dezvăluită până în august 1941, cănd al doilea război mondial începuse deja. A treia parte a secretului a fost scrisă
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
același comunicat de presă al Vaticanului din 1960 menționat mai sus se menționează că „Sora Lucia a scris secretul mărturisit de Fecioara Maria ..” Unele surse spun că cel de-al treilea secret începe cel mai probabil cu cuvintele „În Portugalia dogmă credinței va fi păstrată întotdeauna etc.”, cuvinte pe care Lúcia le-a menționat și în cel de-al patrulea jurnal, dar care sunt incluse doar că note de subsol în textul comunicat de Vatican. În plus, există evidente care arata
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
am aflat la Fatima despre cel de-al treilea secret, dar pot spune ca conține două părți: una referitoare la Papă, iar cea de-a doua firește (deși nu pot spune nimc) ar trebui să fie continuarea cuvintelor: În Portugalia dogmă credinței va fi păstrată întotdeauna.' ” Potrivit Cardinalului Ratzinger în comentariile care însoțesc textul celui de-al treilea secret dezvăluit de Vatican, „Acei care se așteaptă la excitante revelații apocaliptice despre sfârșitul lumii sau despre cursul istoriei vor fi dezamăgiți. Fatima
Cele trei secrete de la Fátima () [Corola-website/Science/326449_a_327778]
-
Teologia dogmatică sau dogmatica (de la dogmă, din gr. dogma - decizie, lege, decret; cf. Lc. 2, 1; F.A. 16. 4; 17, 7; 1 Efes. 2, 15), în sens larg, este disciplina teologică ce tratează didascalia, adică doctrina sau învățătura de credință constantă a Bisericii, adică adevărurile divine
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Teologia dogmatică sau dogmatica (de la dogmă, din gr. dogma - decizie, lege, decret; cf. Lc. 2, 1; F.A. 16. 4; 17, 7; 1 Efes. 2, 15), în sens larg, este disciplina teologică ce tratează didascalia, adică doctrina sau învățătura de credință constantă a Bisericii, adică adevărurile divine eterne, revelate „în
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
Testament, păstrate și transmise de tradiția apostolilor, interpretate și expuse critic de Părinții și de teologii Bisericii, formulate de-a lungul secolelor în mod conciliar. În sens restrâns, dogmatica urmărește să facă o expunere metodică și o interpretare sistematică a dogmelor cuprinse în credința apostolică și ecumenică, arătând originea biblică și dezvoltarea istorică a acestora, precum și influența lor asupra diverselor aspecte ale vieții și misiunii Bisericii. Tot ce privește relația dintre doctrina Bisericii și viața spirituală, morală și socială a creștinilor
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
13; Evr. 3,1; 4,14; I Tim. 6. 12), identitatea dogmatică a creștinului, ca și cea instituțională a Bisericii n-ar putea să fie recunoscute. Astăzi, explicarea Crezului se face prin catehisme alcătuite de fiecare episcop pentru eparhia sa. Dogma se pretinde a fi forma conceptuală a unui adevăr revelat atemporal, atestat direct de Sfânta Scriptură, confirmat de tradiția apostolilor (para-dosis), receptat în mărturisirea, în cultul și în disciplina Bisericii. Înainte de orice, dogma are un caracter biblic, deoarece ar fi
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
alcătuite de fiecare episcop pentru eparhia sa. Dogma se pretinde a fi forma conceptuală a unui adevăr revelat atemporal, atestat direct de Sfânta Scriptură, confirmat de tradiția apostolilor (para-dosis), receptat în mărturisirea, în cultul și în disciplina Bisericii. Înainte de orice, dogma are un caracter biblic, deoarece ar fi ecoul cuvântului lui Dumnezeu, despre care ar da mărturie unică Biblia. Doctrina se pretinde drept concretizarea simbolică, în afirmații, în concepte, în simboluri, a mesajului biblic (gr. kerygma). Doctrina creștină este, în mod
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
simbolică, în afirmații, în concepte, în simboluri, a mesajului biblic (gr. kerygma). Doctrina creștină este, în mod esențial, doctrina Sfintei Scripturi, întrucât exegeza, explicarea și formularea ei simbolică ar face parte din configurația textului biblic, de origine. Din această cauză, dogma ar avea un caracter stabil, adică se pretinde consecventă cu credința apostolică - din care fac parte evangheliile sinoptice, credință la care în mod ritual se pretinde că nu se adaugă și nu se scade. Dogmatica se referă mereu la revelația
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
iar Părinții au păstrat-o. Pe ea s-a întemeiat Biserica " (Către Serapion, l XXVIII.pag.58). Cercetătorii religiei nu sunt însă de acord cu aceste aserțiuni, care se dovedesc atât apologetice cât și false din punct de vedere empiric: Dogma are și un caracter eclezial sau ecleziologic, deoarece dezvoltarea autentică, formularea validă a adevărului biblic pretins infailibil, infinit, în fața conceptelor și expresiilor umane, s-ar face prin lucrarea Duhului Sfânt, care, de la Cincizecime, i-ar fi adunat pe cei care
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
a sinodului lor ar decurge din pretinsa infailibilitate a apostolilor, martori direcți ai lui Hristos. Dar întreaga Biserică se consideră zidită pe temelia apostolilor, de aceea Biserica ar avea facultatea harismatică de a discerne teologia personală, arbitrară, de cuvintele apostolilor, dogmele ortodoxe valide, de doctrinele false. Tocmai de aceea, conștiința dogmatică a Bisericii, exprimată în cărți de cult, în practica de cult și în cea liturgică, în experiența spirituală a sfinților, își atribuie o mare valoare doctrinară. Într-adevăr, Biserica, care
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
nu orice accent nou este o inovație. Receptarea tradiției prin enculturație sau contextualizare face parte din definiția acesteia. Pe de altă parte, conștiința Bisericii care se cristalizează în tradiția validă devine un criteriu de a scruta dezvoltarea teologică ulterioară a dogmelor. Biserica ar putea deci schimba și dezice erorile și neclaritățile ascunse într-o formulare nouă. Ea trebuie să decenzureze limbajul dogmatic codat, automatismele, care pot să ducă la devieri. Biserica scrutează continuu regularizarea teologico - dogmatică a receptării. Cu alte cuvinte
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
să fie reținut și mărturisit de candidații la botez; în acest scop, Chiril al Ierusalimului a scris Catehezele mistagogice (348); ele servesc departajării taberei proto-ortodoxe de alte tabere ale creștinismului primar; Crezul de la Niceea este lipsit de conținut în lipsa cunoașterii dogmelor acestor tabere, conform lui Ehrman menționarea unui singur Dumnezeu servind la departajarea de alți creștini care credeau în 2, 12, 36 sau 365 de Dumnezei; - nevoia de a explica, în consens cu Biblia și cu tradiția, adevărurile de credință contestate
Teologie dogmatică () [Corola-website/Science/325525_a_326854]
-
, pe numele adevărat Domenico Scandella (1532 - 1599), a fost un morar din Friuli, Italia, cunoscut pentru faptul că a fost acuzat și condamnat pentru erezie și ars pe rug din cauza modului cum înțelegea dogmele creștine și critica adusă bisericii. Deși aparținea clasei de jos, era un om cultivat. În urma percheziției efectuate de Inchiziție, în biblioteca sa au fost găsite numeroase cărți, multe din ele interzise de Biserica Catolică, printre care: Biblia în italiană, Decameronul
Menocchio () [Corola-website/Science/326063_a_327392]
-
și altele. Cazul lui Menocchio este reprezentativ pentru modul în care oamenii simpli înțelegeau și preluau așa-numita "cultură înaltă" impusă de biserică și o simplificau pentru a o înțelege mai bine. În acea epocă, în dorința de a impune dogmele aprobate de Conciliul din Trento, Biserica Catolică încearcă să reprime atât cultura înaltă (în 1600 este ars pe rug Giordano Bruno) cât și cea a maselor. Starea de criză socială este acutizată și de diferențierile apărute între clasele sociale. Menocchio
Menocchio () [Corola-website/Science/326063_a_327392]
-
Piața Operei”. În anii '80, comunismul românesc a căpătat o formă militarizată. Ilie Ceaușescu, general în Armata Română și fratele lui Nicolae Ceaușescu, a rezumat noile teze oficiale în cartea sa "„Istoria militară a poporului român”". Lucrarea, transformată curând în dogmă oficială, susținea că românii au constituit întotdeauna cea mai mare armată din lume, apărându-și țara până la unul în toate încercările prin care a trecut. El a precizat în mod constant că în vremuri de restriște întreaga populație era prezentă
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
foarte puternică. Somități ca Benjamin Franklin (1706-1790); Thomas Phaine (m. 1809); Thomas Jefferson (m. 1826); James Madison (m. 1836), nu au susținut trinitatea. Biserica Unitariană (din latină „unus”, unul singur) a apărut în contextul reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credința în Sfânta Treime) s-a născut mișcarea unitariană. De aceea adepții acestei religii sunt cunoscuți și ca anti-trinitarieni. O învățătură a Bisericii Catolice mult timp controversată a fost Trinitatea: concepția că Dumnezeu este alcătuit din trei persoane. De
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
cultura” originală. Acești artiști resping în general legitimitatea antisemitismului creștin, respectiv pe cea a mișcării creștine germane care promovează și glorifică ideologia nazistă în cadrul unei teologii creștine neortodoxe. Hjarulv Henker din formația Der Stürmer a afirmat: „Nu cred că o dogmă identică creștinismului are loc în entitatea ariană. Nu se poate asimila în credința supraomului. Creștinismul te învață să fii modest, să-ți pierzi identitatea natioanal și rasială, și egalitatea, lucruri contrare teoriei noastre. Nu-l poți combină pe Iisus prin
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
fie atinsă ("macula" în latină) de păcatul originar. Termenul grecesc "" ("Pururea Fecioară") este atestat de Epifanie al Salamisei încă de la începutul secolului al IV-lea și este des folosit în liturghia bisericilor ortodoxe. , (punctul 499), include termenul "Aeiparthenos" și în ceea ce privește dogma (Hristos este), (punctul 57), declară: "Nașterea lui Hristos nu a afectat fecioria desăvârșită a mamei sale, ci dimpotrivă, a sanctificat-o." Doctrina eternei feciorii este deasemenea susținută de către o parte a bisericilor și luterane. Rugăciunile din liturghia ortodoxiei răsăritene se
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]