6,346 matches
-
invită la un Symposion nigrum între celest și marin. Chemări exercită "marele Logos", "marele Ocean", "marele Șarpe", "marea piramidă", "marele cerc", "marele ceas", "marea oglindă", "marele plâns". Impresionează un pelican, mare "cât o mitropolie"; pe cer apare o ghilotină "cât domul din Köln". Întocmai ca Al. Philippide al intermundiilor, Mihai Ursachi lasă în suspensie teluricul; în clipe faste, în nopți cosmice se aude "un vifor de floare de măr și de vișin". Răsturnător de noime, ironistul construiește programatic pe contra-sensuri. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Poet-Cuvânt: "Cel străin de cuvânt / străin de sine însuși este". Orfismul lui Ioanid Romanescu e notă diferențială fundamentală, asociată oniricului. Ironia compactă din Școala de poezie e, la rândul ei, reacție elocventă împotriva unei poietici frigide, academizante: Și doar învăț Dom' Profesor și doar vă iubesc Doamnă Profesoară (...) Îmi spuneți să vin cu părinți sau tutori cum să-i aduc Eminescu la spital Verlaine beat-clește Petöfi-n revoluție surorile Brontë în vis Lermontov după glonte Browning după nevastă Gautier prin ruine Musset
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este foarte dur și se încheie astfel: "Roma își va pierde credința (...), iar oamenii vor deveni tot mai perverși." Cînd papa Benedict și-a făcut public anunțul s-a dezlănțuit o furtună și trei fulgere au lovit crucea din vîrful Domului Sf. Petru, amintind simbolic de cele trei lepădări ale Apostolului. Lumea și-a amintit de profeția Sf. Malachia (1094-1146) despre succesiunea papilor, despre ultimul papă, Petru Romanul și distrugerea Romei. El vorbește despre 111 papi. Ioan Paul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sub forma de petrol), dar și mai la sud, în Platforma Getică sau în Câmpia Română, ori la est în Podișul Moldovei. În vest, în Podișul Transilvaniei, unde procesele tectonice au inclus și vulcanismul, cu o contribuție importantă la formarea domurilor (bombări ale scoarței), s-a acumulat, în special, metan pur. Resursele energetice s-au format în bazinele sedimentare aflate in imediata vecinătate a ariei orogenetice unde s-au petrecut încleșteri puternice între coloșii telurici. Gradul de tectonizare dictează sub ce
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Eminovici, încă 247 de galbeni 23. Cei "zece stînjăni proști", din tot lungul moșiei, pe care Raluca îi primise în dar, de la Ureche "mai înainte", trebuie să-i fi primit la nunta ei. Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ai noștri. Așadar, cei ce aparțin cu adevărat teritoriilor teatrului sunt cei ce se pot lăsa fascinați de fantome, deși cunosc toate secretele meseriei și știu cum se „construiește” o iluzie. De unde și remarca răutăcioasă a piticului Quaqueo: „Ca să vezi, dom’le! Ăștia au crezut pe bune că sunt la teatru! Și noi care o făceam pe fantomele!...”. Fantoma este egală cu teatrul, indiferent dacă e vorba despre apariția efectivă care te înspăimântă sau despre spectrul trucat care stârnește râsul 1
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
civilizațiilor succesive Îl mențin pe om separat de el Însuși. Convenții sociale, legi. Teamă de pedeapsă. Celălalt asculta atent, cu țigara fumegândă atârnând Între buze. Și-a mijit iar ochii. - Și Dumnezeu? Dumneata ești credincios, domnule Faulques? - Nu fii enervant, dom’ne. A făcut stânga-Împrejur. Astfel putea vedea oamenii așezați pe terase ori plimbându-se pe lângă dig, bronzați, cu pantaloni scurți, copii și căței. - Uite-i. Foarte civilizați, În limitele a ceea ce se cuvine, atâta vreme cât n-au nevoie să se străduiască
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un moment dat „politic corecte/incorecte”: persoane cu dizabilități fizice sau psihice/handicapat (Statele Unite), tovarăș/domn (România, perioada comunistă). Uzul unor sintagme/cuvinte este restricționat de convenții socioculturale: dacă în cultura română sunt acceptate sintagme ca doamna Emilia, domnișoara Maria, domul Florin, această asociere apare ca ciudată locuitorilor din Europa de Vest, așa cum folosirea ca apelative, în culturile de limbă engleză, a termenilor Mister (în loc de Sir) și Misses (în loc de Madam) este agresivă, vulgară; în cultura spaniolă numele de familie este folosit în comunicarea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
foarte tare, era prost dispus, n-am înțeles nimic de la el, reflectând încărcătura emoțională pe care vorbitorul o atașează interacțiunii evocate (simpatie, enervare, disconfort, frustrare). Uneori, apelative desemantizate în diferite grade sintetizează relațiile dintre interlocutori: fată!, gagiule (intimitatea exprimată argotic), dom’le (nemulțumirea), drăguță (superioritatea de vârstă sau ierarhică), duduie (distanța politicoasă), domnișorică (simpatia), iubită doamnă (aprecierea, respectul), băi (intimitatea informală) etc. Intonația și elementele nonverbale joacă un rol important în negocierea relației interpersonale, iar strategiile politeții negative sau pozitive se
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru o bijuterie, două, acolo, tu te zbați pentru un cavou! Nu înțeleg. Ilie: (cu aerul că a pus mîna pe firele unei afaceri grozave, aproape conspirative) Uite c-am să-ți explic de ce mă zbat. Și-ai să înțelegi. Dom' le mașină nu-mi iau pentru că n-am bani. Și dacă aș avea bani cu ce să o cumpăr, nu i-aș mai avea pe aceia cu care s-o întrețin. Clar? Bijuteriile nu mi-au spus niciodată nimic. Bani
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ilie: Sigur că e clar. (savurînd) Așa că la banii mei nu-mi pot permite decît un cavou cu două locuri. Suprapuse. Nu costă mult, nu mi-l ia nimeni și nici nu fac greutăți celor care or să mă conducă. Dom' le, eu găsesc că e singurul lucru serios și durabil: un cavou. Oricum, rămîne ceva de pe urma mea. Mai beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i! Ilie: Nu. Apartamentul arată bine, iar cît despre garaj... ce să fac eu cu el? Ștefan: Atunci despre ce e vorba? (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Ilie: Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom'le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atît de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru o bijuterie, două, acolo, tu te zbați pentru un cavou! Nu înțeleg. Ilie: (cu aerul că a pus mina pe firele unei afaceri grozave, aproape conspirative) Uite c-am să-ți explic de ce mă zbat. Și-ai să înțelegi. Dom'le mașină nu-mi iau pentru că n-am bani. Și dacă aș avea bani cu ce s-o cumpăr, nu i-aș mai avea pe aceia cu care s-o întrețin. Clar? Bijuteriile nu mi-au spus niciodată nimic. Bani
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sigur că e clar. (savurînd) Așa că la banii mei nu-mi pot permite decît un cavou cu două locuri. Suprapuse. Nu costă mult, nu mi-l ia nimeni și nici nu fac greutăți celor care or să mă conducă. (entuziasmat) Dom'le, eu găsesc că e singurul lucru serios și durabil: un cavou. Oricum, rămîne ceva de pe urma mea. Mai beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină) Vera: Cumnate Ilie, să fiu a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot tras o să fii... atunci... dacă nu pe sfoară, sigur pe frînghii. Vera: Măi, să fie, că demult n-am mai avut o discuție așa de hazlie. Ilie: (are gîndurile lui) Deocamdată mă simt bine... Mai e destul pînă departe. Dom'le, în concluzie, mă ajuți? Aș vrea să-l fac în regie proprie. Mina: (mai mîhnită decît poate să spună) Ca să mergi la mama n-ai timp, dar pentru cavou ai, nu? Ilie: Îl fac în timpul liber. Îl fac în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-mă, în loc să mă ducă la mare, că n-am fost de nu știu cîți ani, dumnealui mă duce la cimitir... Să fiu mulțumită după ce... Eu vreau să fiu mulțumită acum, înțelegi? Vera: Mina! Ștefan: Ilie, lasă-l naibii de cavou, dom'le, zău așa! Ilie: Cum adică să-l las? Ștefan: Eu nu știu cum ai ajuns tu tocmai la... cavouri! Ilie: Încă n-am ajuns, dar vine vremea acuși, vine vremea... Poate mîine, poate poimîine, poate azi... Chiar acum, poate... Ștefan: Las
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ilie: Încă n-am ajuns, dar vine vremea acuși, vine vremea... Poate mîine, poate poimîine, poate azi... Chiar acum, poate... Ștefan: Las-o încolo, măi, Iliuță, că dacă ne-am gîndi mereu la moarte, uităm să trăim. Zău așa! Ilie: Dom'le, trebuie să fim lucizi, să înțelegem necesitatea... Vera: Păi tocmai asta e, că tu nu înțelegi necesitatea! Ilie: (superior) Vera, cred că n-ai înțeles bine ce-am vrut să spun... Vera: Se poate... Eu te înțeleg din ce în ce mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
soioase în care stai îngropat, că ăsta-i cavoul tău și altul nu-ți mai trebuie, și uită-te, frate, la lume, dar știi cum, cu ochi bine deschiși, deschiși de tot. Ilie: Să mă uit la lume! Ștefan: Da, dom'le, și muncește cu adevărat! Ilie: (revoltat) Să muncesc? Tu-mi vorbești mie de muncă? Ștefan: De ce nu? Ilie: Am muncit! Și muncesc. Ștefan: Poate că ai muncit, dar ce faci tu acuma... Fă, dom'le, o muncă de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
uit la lume! Ștefan: Da, dom'le, și muncește cu adevărat! Ilie: (revoltat) Să muncesc? Tu-mi vorbești mie de muncă? Ștefan: De ce nu? Ilie: Am muncit! Și muncesc. Ștefan: Poate că ai muncit, dar ce faci tu acuma... Fă, dom'le, o muncă de-adevăratelea și ești salvat, zău așa! Ilie: Adică la tine munca e o salvare? Ștefan: Păi chiar așa. Ilie: Eu am considerat-o ca o datorie, ca o necesitate. Și uite că nu m~a salvat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai trezit tu din alte beții și n-ai să mă trezești tu dintr-o beție bere? Că bere am băut. Nu, nu vă uitați așa la Ștefan, nu cu el am băut. Am băut cu băieții. Ștefane, dă-te dom'le, mai încoace... nu sta în colț. Tu exiști... nu trebuie să stai la colț! Ștefan: Ce vrei să spui? Ilie: Nimic. Ești de-al nostru dom'le... Asta-i! Mina: (tristă, jenată, vrînd să devieze discuția) Și cu caren
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ștefan, nu cu el am băut. Am băut cu băieții. Ștefane, dă-te dom'le, mai încoace... nu sta în colț. Tu exiști... nu trebuie să stai la colț! Ștefan: Ce vrei să spui? Ilie: Nimic. Ești de-al nostru dom'le... Asta-i! Mina: (tristă, jenată, vrînd să devieze discuția) Și cu caren băieți ai mai băut? Ilie: Cu băieții de la birou. Cu toți. Și cu Pandele. Pe cuvînt de onoare. Cu Pandele în persoană. Mina: Încă un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
țuică... Mina: Mai bine te-ai culca o jumătate de oră pînă la plecare. Ilie: Mina, să știi că nu mă culc... Nu vreau să mă culc. Am o stare foarte bună și nu vreau s-o scap din mînă. Dom'le, mi-au plăcut băieții. Și Pandele... dat dracului Pandele ăsta. Mi-e frică de el, dar îl admir. Zău. Auzi, auzi, Mina, mi-a spus că m-a calomniat ca să-mi scadă nasul, să fiu și eu în rînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu prea mare, cum să spun eu, mare atît cît să mă observe lumea, să mă vadă, să mă atingă, să mă știe... Că așa, mare de tot, ești în afara lumii și peste ea... Și atunci care-i bucuria? Nu, dom'le, șmecheria este să fii mare atît cît să nu fii mic... Că nici mic, iar nu te vede nimeni! Ehe, pai de asta Dumnezeu n-a fost un băiat chiar prost cum cred unii. Nu. Nu-i adevărat. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să nu dormi! Ce naiba, vrei să dormi în locul meu?! Ștefan: (îngăduitor) Nu dorm, Ilie, nu dorm. Abia am timp să dorm pentru mine, d-apoi să mai dorm și locul altuia? Nu dorm, fii pe pace. Ilie: Să-mi lași, dom'le, somnul, că atîta mai am. (se uită la Mina apoi spre colț) Ba nu, mai am ceva. Acum să nu credeți că chestia asta cu Dumnezeu mi-a venit, așa, pe loc, spontan... O știu mai demult. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]