KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

discutăm ceva cu tine.“ Dan prins șterpelind mărunțișul din sertarul tatălui lui. „Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu voi.“ Dan și Emma prinși fumînd „iarbă“ pe acoperișul casei, pe care puteai ajunge ieșind pe fereastra dormitorului cumnatei mele. „Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine.“ Fluturarea carnetului de note pe sub nasul lui. Blestematul obiect avea mereu scris pe el „Se poate și mai bine“. Dar, firește, n-aveau cum să afle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
din clasa de mijloc, locuind În zona de nord a Londrei și educat la școli bune, Dan fuma țigări la vîrsta de treisprezece ani, sau așa susține, „iarbă“ la paisprezece și comitea fapte rușinoase cu fetele de la școlile Învecinate, prin dormitoare Întunecate, la petreceri unde apăruse neinvitat. La doar șaisprezece ani, deși nu avea carnet, conducea deja Mini-ul de rezervă al părinților lui (care ar fi trebuit folosit de fetele care veneau prin programul au pair) și și-a sărbătorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nu ați avea de plătit decît biletele de avion. — Vă puteți chema și prietenii, dacă vreți, spuse Linda. Dumnezeu știe că e loc pentru o grămadă de oameni În casa aia. SÎnt... cîte? se Întrebă ea, Întorcîndu-se spre Michael. Patru dormitoare? Cinci? Micheal dădu din cap aprobator: — Patru dormitoare pe etajul principal, plus o cămăruță de serviciu În spatele bucătăriei, așa că, teoretic, poți invita pe toată lumea. — Deși nu sînt deloc sigură că ar fi indicat să fie atîția. Linda Îi aruncă soțului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
avion. — Vă puteți chema și prietenii, dacă vreți, spuse Linda. Dumnezeu știe că e loc pentru o grămadă de oameni În casa aia. SÎnt... cîte? se Întrebă ea, Întorcîndu-se spre Michael. Patru dormitoare? Cinci? Micheal dădu din cap aprobator: — Patru dormitoare pe etajul principal, plus o cămăruță de serviciu În spatele bucătăriei, așa că, teoretic, poți invita pe toată lumea. — Deși nu sînt deloc sigură că ar fi indicat să fie atîția. Linda Îi aruncă soțului ei o privire amenințătoare. — Poate Încă un cuplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
dar sună bine și, ce e și mai important, sună a purul adevăr și oferă o ocazie perfectă de a mai Îndulci impresia. — Calmează-te, calmează-te. Din partea mea, cu cît sîntem mai mulți, cu atît mai bine. Există cinci dormitoare, așa că, dacă aducem pătuțuri pliante, copiii pot dormi Împreună. — Sau cu noi În cameră, sugerează Trish. Mă rog, vedem noi. Dar ce grozav! O vacanță! Și Încă În sudul Franței! Întoarce paginile albumului pînă ajunge la prima, iar eu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
distra. Ce drăguț, zic eu, clătinînd din cap. Ce mi-aș dori ca fiul tău să Înțeleagă ce spui. Chiar dacă ar Înțelege, n-ar putea să audă, cu toată hărmălaia asta. Păi, ce-ai zice să ne ajuți să găsim dormitoarele noastre ca să despachetăm pătuțurile pliante? — OK, OK. Dan o ia În sus pe scări, cu o parte din bagaje. — Merg eu primul. Să vedem cum stă treaba. 16 Ar fi trebuit să-mi Închipui că Linda și Michael Își vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ca să despachetăm pătuțurile pliante? — OK, OK. Dan o ia În sus pe scări, cu o parte din bagaje. — Merg eu primul. Să vedem cum stă treaba. 16 Ar fi trebuit să-mi Închipui că Linda și Michael Își vor rezerva dormitorul principal. De două luni frunzăresc albumul foto, admirînd casa și imaginîndu-mi că stau Întinsă În patul uriaș, cu ușile duble de sticlă deschise larg, În vreme ce o rază de soare se strecoară Înăuntru, scăldînd tava așezată pe pat, plină vîrf cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
scăldînd tava așezată pe pat, plină vîrf cu cornuri proaspete și fiebinți, pain au chocolat și café au lait aburindă. Așa că, după umila mea părere, am dreptul să fiu enervată, avînd În vedere că, din clipa În care pășim În dormitorul principal, e clar ca lumina zilei că Linda și Michael n-au nici o intenție să se mute ca să ne facă nouă loc. Romanele de doi bani ale Lindei sînt așezate stivă pe raftul de cărți, pantofii ei sînt aliniați pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ei plătesc. Dar voiam așa de mult să stau aici. — Păi, hai să ne uităm și la celelalte și să ne adjudecăm cea mai frumoasă cameră care a mai rămas, Înainte ca altcineva să apuce să pună mîna pe ea. Dormitoarele se numesc, pe rînd, camera albastră, camera verde, camera galbenă și camera de serviciu. Deși, la momentul respectiv, ideea de a-i așeza pe copii laolaltă nu păruse una tocmai rea, cînd ajungem să dăm ochii cu sus-zisa cameră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
e loc pentru un pătuț, necum pentru trei. Nu-i putem culca pe toți În același pat? geme Lisa, În hohotele noastre de rîs. — Nu, dar ar trebui să cădem la o Înțelegere. Cine se alege cu cel mai mic dormitor ia camera de serviciu pentru copil. În cele din urmă, scriem culorile camerelor pe bucăți de hîrtie și le tragem dintr-o scrumieră. Lida, Închizînd ochii, murmură „camera galbenă, camera galbenă, camera galbenă“ și scotocește după bilețelul ei magic. Lisa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
culorile camerelor pe bucăți de hîrtie și le tragem dintr-o scrumieră. Lida, Închizînd ochii, murmură „camera galbenă, camera galbenă, camera galbenă“ și scotocește după bilețelul ei magic. Lisa primește camera albastră, Trish și Gregory pe cea verde, care, după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine o luăm pe cea galbenă, care, o fi ea cea mai mică, dar are avantajul de a poseda un balconaș minuscul cu vedere deasupra unui acoperiș cu țigle roșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
N-o să-ți vină să crezi ce-a zis maică-ta, șoptesc eu de Îndată ce-l găsesc, așezat pe canapea, jucînd table cu Gregory. — Ce? — Grăbește-te să termini jocul, apoi o să mergem la culcare și-o să-ți povestesc. În intimitatea dormitorului nostru, Îi repet lui Dan Întreaga conversație, iar el se uită la mine cîteva secunde, după care izbucnește În rîs. — E ridicolă, nu-i așa? Vocea mea are o notă mai degrabă Încrezătoare și ceea ce spun sună mai mult a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
uimită, cînd mi-a povestit cum el nu era de găsit zile Întregi, despre cum tot sunau diverse femei și spuneau că au greșit numărul Înainte să Închidă telefonul, despre nevoia lui subită de a răspunde la apeluri din intimitatea dormitorului lor, cu ușa Închisă. În final, Îmi povestise că găsise bilețele de dragoste În buzunarele lui. Doamne, cred că erai tare naivă, Îmi amintesc că am spus. — Nu știu dacă de asta a fost vorba sau dacă pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Soțul meu și cea mai bună prietenă a mea. Cum ai putea trece vreodată peste o asemenea trădare? Cum ai putea vreodată să mai ai Încredere În cineva? Acesta e motivul pentru care Dan și cu mine ne aflăm În dormitor, iar eu Îl Întreb plină de speranță dacă nu crede că maică-sa e ridicolă. Astept să mă aprobe, să rîdă de amestecul ei În viețile noastre și de aluziile ei, să-mi spună că sînt marea iubire a vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Dar, firește că nu fac asta. Îmi mușc buza și mă uit În podea. — Mă duc să-mi strîng cîteva lucruri, zice Dan. O să stau cu ai mei pînă se mai limpezesc puțin apele. Iese și Îl aud intrînd În dormitor, deschizînd ușile dulapurilor și sertarele și Îndesînd haine Într-o geantă sport. O vreme, nu sînt În stare să mă mișc. Stau pe canapea, nevenindu-mi să cred că totul e adevărat, că noi chiar am avut conversația asta, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
sînt În stare să mă mișc. Stau pe canapea, nevenindu-mi să cred că totul e adevărat, că noi chiar am avut conversația asta, că soțul meu mă părăsește. Că totul a luat sfîrșit. Mă ridic și stau În pragul dormitorului, privindu-l, dorindu-mi să spun mai multe, să vorbim mai mult, vrînd ca unul din noi să lupte pentru căsnicia noastră, ca totul să se Întoarcă la normal, chiar dacă normalitatea nu ar Însemna altceva decît lungile tăceri din ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mulțumindu-se să termine de Împachetat. CÎnd intră În baie, mă Întorc și mă duc În camera de zi, auzindu-mi inima bătînd să-mi spargă pieptul. După un timp, aud pași În hol, apoi cum se deschide ușa de la dormitorul lui Tom și, În final, Îl aud pe Dan Începînd să plîngă. Și atunci, Încep și eu să plîng. 22 După plecarea lui Dan, rămîn mult timp nemișcată. Stau așezată, plîngînd cînd și cînd, incapabilă să cred că s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cred că Îi ofer soțului meu ceai. E cu atît mai incredibil cu cît eu nu fac niciodată ceai, iar el nu bea nicicînd. — Nu, mulțumesc, răspunde el. E OK. Da. Închid ușa și, o vreme, stau pe patul din dormitorul nostru, golită de orice sentimente. Apoi, Îmi dau seama că nu vreau să mă vadă cum stau și mă uit În gol, așa că mă ridic și Încerc să-mi fac de lucru prin bucătărie, fierbîndu-mi niște cafea. Sună telefonul. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
perfect. Dan, care nu greșește niciodată. — Era, se strîmbă ea. Acum, pare a se fi transformat În Dan, fiul cel Îmbufnat, care se așteaptă să-i spele hainele, să-i gătească și să curețe după el. Nu aud decît că dormitorul lui e murdar. — Ah, minunat. Îmi Închipui că e convinsă că l-am răsfățat. — Cred că Își dă seama că a făcut ea Însăși asta extrem de bine, chiar Înainte să apari tu În peisaj. Ne e dor de tine, știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ridic maieul și mă străduiesc să nu Îl murdăresc și mai rău decît e deja. Mami e aici, zic și Încerc să nu mi se rupă inima de plînsul lui, În vreme ce-i curăț voma din păr. Îl aduc Înapoi În dormitor și-l culc pe masa pe care-l schimb, Îmbrăcîndu-l la loc rapid. Acum e treaz de-a binelea și sporovăiește. Îl așez În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
de noapte, pentru ceva ce probabil că nu e grav. Astfel, eu și Tom ne legănăm Împreună În balasoar, el adormind, În cele din urmă, În brațele mele. SÎntem amîndoi prea obosiți ca să ne mișcăm. Îl duc la mine În dormitor și-l Întind În pat, lîngă mine. Mi-e groază că va vomita din nou În somn, așa că deschid televizorul la un volum scăzut și stau trează pînă În zori, cînd mă biruie somnul. Adorm, sprijinită de perne, dar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
trebuia să te mai străduiești, În care nu puneai În scenă un spectacol, ci Îi arătai celuilalt dragostea pe care o simțeai, cît de bine puteai, primind la rîndul tău iubire. Charlie Îmi murmură o sugestie legată de mutarea În dormitor, ca să avem mai mult confort, iar eu Încuviințez din cap, pentru că, dintr-odată, nu mai am Încredere În capacitatea mea de a rosti cuvintele. Am un nod În gît care mă Împiedică să vorbesc, iar În clipa În care el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
aici? Mă strecor de-a lungul coridorului și aud sunete care dovedesc clar că e cineva Înăuntru. Se Închide o ușă. Zgomot de pași. Cineva se lovește de mobile. Rahat. Inima Îmi bate ca un ciocan și, stînd la ușa dormitorului, Îmi dau seama că nu sînt În stare să fac față unei astfel de situații. Ar trebui să o iau la fugă, să alerg afară și să chem poliția. CÎnd sînt pe cale să o iau la goană, ușa dormitorului se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ușa dormitorului, Îmi dau seama că nu sînt În stare să fac față unei astfel de situații. Ar trebui să o iau la fugă, să alerg afară și să chem poliția. CÎnd sînt pe cale să o iau la goană, ușa dormitorului se deschide brusc, iar mie mi de taie respirația și scap lampa, căci dinaintea mea, Înfășurat Într-un prosop și ținînd veioza În mîna dreaptă, stă Michael, socrul meu, care mă privește speriat. Nici unul din noi nu scoate vreo vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Linda nu știe că noi, ceilalți, vom apărea În seara asta, la cina aniversară de la The Cliff. Tom se zgîiește copleșit la ecranul TV imens, cu plasmă, situat față În față cu canapeaua din apartamentul nostru, apoi dă fuga În dormitor. — Mami! strigă el Încîntat. Tati! Mai e și aici un ecran gigantimens. Putem să ne uităm acum? Putem, tati? Te rog? — Nu, dragule, spune Dan, urmîndu-l În Încăpere. Azi nu ne uităm la televizor. Se Întoarce către mine și Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]