4,261 matches
-
Henric de Franconia, "princeps militiae" al regelui Carol cel Gras. Dat fiind că toți frații Hedwigăi au fost uciși în disputele cu rivalii din familia Conradinilor, Otto a putut prelua puternica poziție a socrului său și să purceadă la unificarea Ducatului de Saxonia sub domnia sa. În 911, dinastia Carolingiană din Francia Răsăriteană s-a stins odată cu moartea regelui Ludovic Copilul, în timp ce ducii de Saxonia, Suabia și Bavaria s-au întrunit la Forchheim pentru a-l alege pe ducele Conrad I de
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
ca succesor al său, refuzând astfel succesiunea propriului său frate, Eberhard de Franconia, iar în 919 ducele saxon a fost ales ca rege al Franciei Răsăritene de către adunarea principilor saxoni și franconieni de la Fritzlar. Henric "Păsărarul" a reușit să integreze ducatele de Suabia, Bavaria și Lotharingia în federația imperială, element vital în a rezista în fața atacurilor continue ale forțelor maghiare, în timp ce trupele saxone au ocupat în 928/929 extinse teritorii la est, locuite de slavii polabi. Campaniile răsăritene ale lui Henric
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
cel mai puternic conducător din Europa centrală. Împăratul Frederic I Barbarossa și aliații săi, mulți dintre ei vasali și foști susținători ai lui Henric Leul, îl înfrâng pe acesta din urmă. În 1180, Frederic Barbarossa îl deposedează pe Henric de ducatele de Saxonia și Bavaria. În 1182, Henric Leul și soția sa, Matilda Plantagenêt, fiică a regelui Henric al II-lea al Angliei cu Eleanor de Aquitania, părăsesc Germania pentru a pleca în exil în Anglia. Frederic Barbarossa a împărțit Saxony
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
să se impună în 1180. Conducătorul Casei de Ascania, Otto I, fiul lui Albert I de Brandenburg, văr matern cu Henric Leul, i-a acordat celui de al șaselea frate al său, Bernard de Anhalt (devenit Bernard al III-lea), ducatul de Saxonia, sub numele de "noul ducat de Saxonia" (1180-1296), un teritoriu drastic redus, cuprinzând trei suprafețe neconectate între ele, de-a lungul Elbei, anume (de la nord-vest la sud-est): (1) Land Hadeln în jurul Otterndorf, (2) în jurul Lauenburg de pe Elba și
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
de Ascania, Otto I, fiul lui Albert I de Brandenburg, văr matern cu Henric Leul, i-a acordat celui de al șaselea frate al său, Bernard de Anhalt (devenit Bernard al III-lea), ducatul de Saxonia, sub numele de "noul ducat de Saxonia" (1180-1296), un teritoriu drastic redus, cuprinzând trei suprafețe neconectate între ele, de-a lungul Elbei, anume (de la nord-vest la sud-est): (1) Land Hadeln în jurul Otterndorf, (2) în jurul Lauenburg de pe Elba și (3) în jurul Wittenberg. Cu excepția titulaturii, care era
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
suprafețe neconectate între ele, de-a lungul Elbei, anume (de la nord-vest la sud-est): (1) Land Hadeln în jurul Otterndorf, (2) în jurul Lauenburg de pe Elba și (3) în jurul Wittenberg. Cu excepția titulaturii, care era "duce de Saxonia, Angria și Westfalia", pe care "noul ducat de Saxonia" o atribuia conducătorilor săi, chiar și după ultima sa separație dinastică din 1296, acest teritoriu, constând doar din resturile vechiului ducat de dinainte de 1180, avea puține în comun cu teritoruul ulterior. Otto și Bernard l-au sprijinit pe
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
și (3) în jurul Wittenberg. Cu excepția titulaturii, care era "duce de Saxonia, Angria și Westfalia", pe care "noul ducat de Saxonia" o atribuia conducătorilor săi, chiar și după ultima sa separație dinastică din 1296, acest teritoriu, constând doar din resturile vechiului ducat de dinainte de 1180, avea puține în comun cu teritoruul ulterior. Otto și Bernard l-au sprijinit pe cel de al treilea frate, contele Siegfried de Anhalt, care încă din 1168 se autoproclamase ca "episcop ales de Bremen", să onțină scaunul
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
pe cel de al treilea frate, contele Siegfried de Anhalt, care încă din 1168 se autoproclamase ca "episcop ales de Bremen", să onțină scaunul arhiepiscopal de Bremen. Astfel, principatul arhiepiscopal de Bremen a devenit - alături de altele - unul dintre succesorii vechiului ducat de Saxonia, însă deținând doar o mică parte din vechiile teritorii. În 1269, 1272 și 1282, aflați concomitent la conducerea ducatului, frații Ioan I și Albert al II-lea și-au divizat treptat competențele guvernamentale în cadrul celor trei teritorii lipsite
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
să onțină scaunul arhiepiscopal de Bremen. Astfel, principatul arhiepiscopal de Bremen a devenit - alături de altele - unul dintre succesorii vechiului ducat de Saxonia, însă deținând doar o mică parte din vechiile teritorii. În 1269, 1272 și 1282, aflați concomitent la conducerea ducatului, frații Ioan I și Albert al II-lea și-au divizat treptat competențele guvernamentale în cadrul celor trei teritorii lipsite de legătură din zona saxonă (Hadeln, Lauenburg și Wittenberg), pregătind astfel o împărțire teritorială. După ce Ioan I s-a retras în
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
aprilie 1292, alături de nepoții săi încă minori, a manevrat votul electoral al saxonilor, alegându-l pe Adolf de Nassau. Ultimul document care menționează conducerea colectivă a lui Albert al II-lea alături de nepoții săi datează din 1295. Împărțirea definitivă a ducatului de Saxonia în Saxa-Lauenburg, condus în comun de către cei trei frați, Albert al III-lea, Eric I și Ioan al II-lea, și Saxa-Wittenberg, guvernat de Albert al II-lea, a acvut loc înainte de 20 septembrie 1296. Vierlande, Sadelbande (landul
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
-ul de la Fritzlar în 919, sub numele de Henric I. Prin aceasta, Conradinii au revenit la statutul de principi locali. Eberhard, noul duce de Franconia, a rămas loial noului rege Henric I, iar pentru o vreme (926-928) chiar a deținut Ducatul de Lorena unde a restaurat ordinea. Cu toate acestea, atunci când fiul lui Henric I, Otto I "cel Mare" a devenit rege și împărat, Eberhard, în mod neînțelept, s-a raliat ducelui Arnulf I "cel Rău" de Bavaria și lui Thankmar
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
Rău" de Bavaria și lui Thankmar, fiul lui Henric din prima sa căsătorie, într-o rebeliune care s-a soldat cu înfrângerea răsculaților de către Otto și cu moartea lui Eberhard în bătălia de la Andernach din 939, ca și cu pierderea Ducatului de Franconia de către familia Conradinilor. În 982, prin Conrad I familia a redobândit temporar stăpânirea asupra Ducatului de Suabia, pe care îl moșteniseră din 926 (sub Herman I, deținîndu-l până în 1012, când Herman al III-lea a fost înlocuit cu
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
s-a soldat cu înfrângerea răsculaților de către Otto și cu moartea lui Eberhard în bătălia de la Andernach din 939, ca și cu pierderea Ducatului de Franconia de către familia Conradinilor. În 982, prin Conrad I familia a redobândit temporar stăpânirea asupra Ducatului de Suabia, pe care îl moșteniseră din 926 (sub Herman I, deținîndu-l până în 1012, când Herman al III-lea a fost înlocuit cu Ernest I, primul duce de Suabia din familia Babenberg. În 1036, ultimul conte din neamul Conradinilor a
Conradini () [Corola-website/Science/327984_a_329313]
-
(; 31 martie 180326 octombrie 1862) a fost fiica lui Frederic Louis, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin și a soției acestuia, Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei. Prin căsătoria cu Georg, Duce de Saxa-Altenburg a devenit ducesă consort a ducatului de Saxa-Altenburg. Marie Louise s-a născut la Ludwigslust, Mecklenburg-Schwerin, ca al doilea copil și prima fiică a lui Frederic Louis, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin (1778-1819) și al soției sale, Marea Ducesă Elena Pavlovna a Rusiei. Tatăl ei era
Ducesa Marie Louise de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/327042_a_328371]
-
Leopold al IV-lea Frederic, Duce de Anhalt (1 octombrie 1794 - 22 mai 1871) a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1817 până în 1853 a condus ducatul de Anhalt-Dessau și din 1847 până în 1853 a fost conducător al ducatului de Anhalt-Köthen. Din 1853 până în 1863 a condus ducatele unite de Anhalt-Dessau-Köthen și din 1863 a fost primul conducător al ducatului unit de Anhalt. Leopold s-a născut
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
Leopold al IV-lea Frederic, Duce de Anhalt (1 octombrie 1794 - 22 mai 1871) a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1817 până în 1853 a condus ducatul de Anhalt-Dessau și din 1847 până în 1853 a fost conducător al ducatului de Anhalt-Köthen. Din 1853 până în 1863 a condus ducatele unite de Anhalt-Dessau-Köthen și din 1863 a fost primul conducător al ducatului unit de Anhalt. Leopold s-a născut la Dessau la 1 octombrie 1794 ca fiul cel mare al Prințului
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
octombrie 1794 - 22 mai 1871) a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1817 până în 1853 a condus ducatul de Anhalt-Dessau și din 1847 până în 1853 a fost conducător al ducatului de Anhalt-Köthen. Din 1853 până în 1863 a condus ducatele unite de Anhalt-Dessau-Köthen și din 1863 a fost primul conducător al ducatului unit de Anhalt. Leopold s-a născut la Dessau la 1 octombrie 1794 ca fiul cel mare al Prințului Frederic de Anhalt-Dessau și a soției acestuia, Amalie de
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
Ascania. Din 1817 până în 1853 a condus ducatul de Anhalt-Dessau și din 1847 până în 1853 a fost conducător al ducatului de Anhalt-Köthen. Din 1853 până în 1863 a condus ducatele unite de Anhalt-Dessau-Köthen și din 1863 a fost primul conducător al ducatului unit de Anhalt. Leopold s-a născut la Dessau la 1 octombrie 1794 ca fiul cel mare al Prințului Frederic de Anhalt-Dessau și a soției acestuia, Amalie de Hesse-Homburg, fiica lui Frederic al V-lea de Hesse-Homburg. După moartea prematură
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
1 octombrie 1794 ca fiul cel mare al Prințului Frederic de Anhalt-Dessau și a soției acestuia, Amalie de Hesse-Homburg, fiica lui Frederic al V-lea de Hesse-Homburg. După moartea prematură a tatălui său în 1814, el a devenit moștenitor al ducatului de Anhalt-Dessau. În urma decesului bunicului său, Leopold al III-lea, el i-a succedat ca duce la 9 august 1817. Asistentul personal al ducelui și prieten apropiat a fost Christian Raster, om de stat german. În timpul revoluțiilor de la 1848 el
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
al III-lea, el i-a succedat ca duce la 9 august 1817. Asistentul personal al ducelui și prieten apropiat a fost Christian Raster, om de stat german. În timpul revoluțiilor de la 1848 el a fost obligat să acorde o constituție ducatului Dessau la 29 octombrie 1848, care a fost revocată la 4 noiembrie 1849, apoi înlocuită cu o versiune nouă în octombrie 1859. La 27 noiembrie 1847 el a moștenit ducatul de Anhalt-Köthen de la vărul său îndepărtat Ducele Henric. Ca urmare
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
de la 1848 el a fost obligat să acorde o constituție ducatului Dessau la 29 octombrie 1848, care a fost revocată la 4 noiembrie 1849, apoi înlocuită cu o versiune nouă în octombrie 1859. La 27 noiembrie 1847 el a moștenit ducatul de Anhalt-Köthen de la vărul său îndepărtat Ducele Henric. Ca urmare a unui tratat încheiat cu ducatul Anhalt-Bernburg în mai 1853, ducatele s-au unit și s-au numit Anhalt-Dessau-Köthen, pentru că moștenirea lui Leopold peste toate ducatele Anhalt părea inevitabilă. Moartea
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
care a fost revocată la 4 noiembrie 1849, apoi înlocuită cu o versiune nouă în octombrie 1859. La 27 noiembrie 1847 el a moștenit ducatul de Anhalt-Köthen de la vărul său îndepărtat Ducele Henric. Ca urmare a unui tratat încheiat cu ducatul Anhalt-Bernburg în mai 1853, ducatele s-au unit și s-au numit Anhalt-Dessau-Köthen, pentru că moștenirea lui Leopold peste toate ducatele Anhalt părea inevitabilă. Moartea unui alt văr îndepărtat, Ducele Alexandru Karl, la 19 august 1863 a dus la extinderea ducatului
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
4 noiembrie 1849, apoi înlocuită cu o versiune nouă în octombrie 1859. La 27 noiembrie 1847 el a moștenit ducatul de Anhalt-Köthen de la vărul său îndepărtat Ducele Henric. Ca urmare a unui tratat încheiat cu ducatul Anhalt-Bernburg în mai 1853, ducatele s-au unit și s-au numit Anhalt-Dessau-Köthen, pentru că moștenirea lui Leopold peste toate ducatele Anhalt părea inevitabilă. Moartea unui alt văr îndepărtat, Ducele Alexandru Karl, la 19 august 1863 a dus la extinderea ducatului. La 30 august el și-
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
1847 el a moștenit ducatul de Anhalt-Köthen de la vărul său îndepărtat Ducele Henric. Ca urmare a unui tratat încheiat cu ducatul Anhalt-Bernburg în mai 1853, ducatele s-au unit și s-au numit Anhalt-Dessau-Köthen, pentru că moștenirea lui Leopold peste toate ducatele Anhalt părea inevitabilă. Moartea unui alt văr îndepărtat, Ducele Alexandru Karl, la 19 august 1863 a dus la extinderea ducatului. La 30 august el și-a asumat titlul de "duce de Anhalt". Leopold a murit la Dessau la 22 mai
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
ducatul Anhalt-Bernburg în mai 1853, ducatele s-au unit și s-au numit Anhalt-Dessau-Köthen, pentru că moștenirea lui Leopold peste toate ducatele Anhalt părea inevitabilă. Moartea unui alt văr îndepărtat, Ducele Alexandru Karl, la 19 august 1863 a dus la extinderea ducatului. La 30 august el și-a asumat titlul de "duce de Anhalt". Leopold a murit la Dessau la 22 mai 1871 la vârsta de 76 de ani. A fost succedat de fiul său cel mare, Frederic. La Berlin, la 18
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]