4,071 matches
-
copac din frișcă, iar mașinile din ciocolată patrulau în jurul nostru cu oameni de vată de zahăr cu mitraliere din jeleu, în timp ce în aer erau elicoptere din dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel. Imediat, au apărut niște dulciuri care spuneau că eu sunt ostaticul lor. Cât ai clipi, niște mere mari și furioase au sărit pe dulciuri și m-au eliberat, apoi m-au dus în tabăra
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
oameni de vată de zahăr cu mitraliere din jeleu, în timp ce în aer erau elicoptere din dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel. Imediat, au apărut niște dulciuri care spuneau că eu sunt ostaticul lor. Cât ai clipi, niște mere mari și furioase au sărit pe dulciuri și m-au eliberat, apoi m-au dus în tabăra lor. Când am ajuns acolo, m-au întrebat dacă mănânc fructe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel. Imediat, au apărut niște dulciuri care spuneau că eu sunt ostaticul lor. Cât ai clipi, niște mere mari și furioase au sărit pe dulciuri și m-au eliberat, apoi m-au dus în tabăra lor. Când am ajuns acolo, m-au întrebat dacă mănânc fructe, dar le am spus că nu sunt mare fan. În acel moment, m au pus pe un scaun și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
aceea, îmi băgau în gură tot felul de fructe. Deodată, o bombă acadea se izbi de perete, iar soldații din turtă dulce voiau să mă ia din nou că prizonier. Atunci mi-au cerut să spun cu voce tare că dulciurile și fructele sunt egale în bunătate și că nu le prefer pe unele mai mult decât pe altele. Am zis ce mi-au cerut și cu aceste cuvinte războiul cel rău s-a terminat, iar fructele și dulciurile au făcut
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
tare că dulciurile și fructele sunt egale în bunătate și că nu le prefer pe unele mai mult decât pe altele. Am zis ce mi-au cerut și cu aceste cuvinte războiul cel rău s-a terminat, iar fructele și dulciurile au făcut pace și au colaborat pentru a repara stricăciunile făcute de război. A doua zi, după ce m-am întors de la școală, în cartea împrumutată de la bibliotecă apăruseră cuvintele lipsă. Scria că fructele sunt foarte bune și sănătoase, dar dulciurile
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dulciurile au făcut pace și au colaborat pentru a repara stricăciunile făcute de război. A doua zi, după ce m-am întors de la școală, în cartea împrumutată de la bibliotecă apăruseră cuvintele lipsă. Scria că fructele sunt foarte bune și sănătoase, dar dulciurile, deși sunt delicioase și plac oricui, nu sunt bune în exces, ci trebuie mâncate cu moderație. Ce vis ciudat! Povestea unui strop de ploaie Bianca Bădărău Iulie. Luna lui cuptor. mă plimbam în parcul din apropiere împreună cu cățeaua mea, Candy
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
trimite În vacanță. Dar despre asta, tot ceva mai Încolo. Așa se face că atașamentul nostru față de emigranți era cât se poate de sincer, hrănit la propriu de pachetele pe care mai ales fratele Cristinei le trimitea familiei. De obicei, dulciuri pentru copii, dar și delicatese, fructe de mare și uleiuri Înmiresmate. Sic! Cu care găteam eu, bucătarul C.a., chiar acum, de 1 mai. Calmari cu garnitură de orez, banane prăjite și busuioc. Pe Leac, cum am spus, Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dar majoritatea produselor cu care ne făceam jocul Îngrășau teribil. Bine, cu berea e de Înțeles, ne-am ales toți cu niște burți colosale. Dar și restul de marfă promovată de regula jocului era fie ciocolată, fie alt tip de dulciuri, fie chips-uri ori altă sărătură care chema Îndârjită o halbă de bere. Nu ne-a ajutat să slăbim nici următorul proiect, foarte elaborat și costisitor. Am cotizat câteva milioane fiecare, ca să pornim Într-o dimineață tot spre Billa, Îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ale morții ? Moartea îi părea un noroc doar când venea dintr-odată. Din această cauză execuțiile capitale le credea fericite, o șansă frumoasă în drumul spre moarte, prin aer liber, în mijlocul oamenilor, încurajat de vorbele sau tăcerea lor, însoțit cu „dulciuri și cântece“. Se referea, adesea, la o despărțire senină de viață. Refuza, bineînțeles, să primească vreun preot și nici nu admitea că îi venise sorocul ? Să credem că moartea l-a întâlnit și l-a eliberat brusc. Fără nici un martor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unui fiu care să-l fi înțeles și continuat ? Privind pereții umezi și cenușii, scândurile patului, întâlnind ochii santinelei tinere, buimă cite, zâmbind acestui martor întâmplător. O moarte în aer liber, în mijlocul mulțimii care ar întinde condamnatului, așa credea Cosimo, dulciuri, fructe și flori și i-ar spune vorbe frumoase ? Un asemenea mod de-a părăsi lumea nu i s-ar părea, cum susține florentinul, un prea mare noroc ! Execuția, neîncrederea camarazilor, moartea mai absurdă ca oricând neagă nu numai viața
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că noi avem nevoie de dulciuri de la tine? se strâmbă cu dispreț Fund-de-sticlă înghesuind vreo cinci bomboane în gură. - Ascultă la mine, nepoate, se bagă cea cu gura încă liberă, dacă o ții și tu ca tac-tu și ca mătușî-ta, n-o să faci nicio scofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vin flambat la lumânare și a unui beefsteak în sânge, mângâie-mă o oră jumate (pe ceas) și regulează-mă cam patruzeci de minute. Dar vezi să n-adormi imediat după aia. Trebuie să discutăm cât de groovy și de dulce a fost totul. De ce dulce? Că a împins între picioarele ei până i-a ieșit limba de-un cot, stresat tot timpul să nu-i apară vreo umbră de insatisfacție în ochi? Picioarele ei tremurând în aer ca antenele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
2012 Picături de suflet Carmen Antoaneta Marcean Volum de poezie, Editura PIM Iași, 2012 Pelegrin printre cuvinte Marioara Vișan Volum de poezie, Editura PIM Iași, 2012 Strune de dor - Vera Crăciun Volum de poezie, Editura PIM Iași, 2012 Liliana Trif Dulce -Amărui Volum de poezie,
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în acele zile. E simpatie la prima vedere. Eu cu E. rămânem în grădinița pensiunii, băieții pleacă s-o aducă acasă pe N. Într-un târziu sunt gata și camerele și trecem la odihnă. Între timp E. a primit multe dulciuri de la Isabella. După prânz vine și Nati acasă. Mâncăm, ceva, ei pleacă în trei în oraș, eu cu E. rămânem în parcul de peste drum să ne jucăm și să cunoaștem alți oameni. Seara ne adunăm cu toții la masa din bucătărie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pleacă în trei în oraș, eu cu E. rămânem în parcul de peste drum să ne jucăm și să cunoaștem alți oameni. Seara ne adunăm cu toții la masa din bucătărie, băieții trebăluiesc, mâncăm, discutăm, râdem. Isabella ne răsfață cu bunătăți și dulciuri. Târziu, în noapte, ne culcăm. 24 iunie 2007. Sânzienele - Sf. Ioan Botezătorul - Drăgaica. Mare sărbătoare la noi, românii. În acel moment nu știam în ce zi mare eram. Eram atemporali. Mă trezesc destul de târziu, era aproape 9 a.m. și intru
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
însetată de adepți". Una din aceste femei singure e o văduvă de pe strada Cămătarilor. A fost frumoasă, probabil, în tinerețe, dar acum are un fund uriaș, ca Venerele din epoca de piatră. Alta a fost măritată cu un comerciant de dulciuri care a părăsit-o. Ca specialistă în mineralogie, a făcut parte din numeroase echipe care s-au deplasat spre sud în jumătatea secetoasă a anului. Când s-a întors dintr-o expediție, l-a găsit pe bărbatul ei încurcat cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dincolo de ea, pe a lui Shirley. Era cu spatele la el și își scotea furoul, trăgându-l peste cap. Spuse: — O clipă... domnișoară. Thomas auzi o mișcare în spatele lui. Kenneth coborî repede oglinda. Shirley se întoarse spre el și spuse: — Ești un dulce. Termină de tras furoul peste cap și începu să-și desfacă sutienul. Thomas își simți gleznele brusc înșfăcate de o pereche de mâini puternice. Își pierdu răsuflarea și era să cadă de pe scară, apoi se uită în jos. Văzu în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
afumat și tartine cu caviar, în cupe adânci încălzite de mireasma celui mai bun armagnac. Și la gândul căldurii și îndestulării care-i așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în sinea lui. Îți complici situația, pe când Teodora așteaptă de la tine doar iubire, și nu filosofare în marginea simbolismului matern!” În același timp, știe foarte bine că nu o poate trata ca pe o fetișcană îndrăgostită: cu vorbe dulci și... dulciuri. Inteligența și caracterul Teodorei impun altceva. Domnul R. va trebui să „lucreze” zi de zi și minut cu minut ca să-i dovedească dragostea. A citit și recitit memorabilul cap. 13 din prima scrisoare a apostolului Pavel către Corinteni: „Dragostea este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
toate muștele care zboară pe acolo nu pot ucide mirosul de iarbă grasă, pe cel de fum și pe celălalt, de piele de jder abia jupuită. Și nici glumele despre ei și despre țigăncile lor bătrâne. Nici mirosul grețos de dulce pe care ajung să-l aibă În timp. Nici ce-au făcut În cele din urmă. Nu așa s-au sfârșit ei. Toți s-au sfârșit la fel. Altădată, cu mult timp În urmă, era bine. Acum nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că aseară l-au arestat pe Aurelian Procopie. Magazinul i l-au desființat acum vreo trei ani. Ajunsese rău de tot. Ce-au avut cu el? - N-am știut. Da’ ce-au avut cu Neculce, fostul contabil de la Fabrica de Dulciuri? - L-ați cunoscut demult, În casa mătușii dumneavoastră, În Ajunul de Crăciun cînd ne-am revăzut și noi. Ei spun că e „omul capitaliștilor, că i-a slujit” - auziți prostie! pentru că lucra În fabrică - la asta, ca argument, faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai puteam nici măcar să mă uit, și au așezat-o Într-o perspectivă á la Chirico. N-am comentat ca să nu-i fac să se simtă stînjeniți, doamnele În capot sînt foarte sensibile la nume străine, În special cînd mănîncă dulciuri. Uneori mi se pare totul atît de absurd, Încît Îmi vine să rîd. Însă mă abțin. Mi-au bătut covoarele. Mi-au adus franjurii intacți și cele cîteva bucăți mai mari care-au putut fi recuperate de sub bătătoare, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îmi sorbea privirile, ochi în ochi, întrebîndu-mă la răstimpuri, șoptit: "Ce?" Apoi n-a mai fost în stare să vorbească, nici eu n-am mai putut s-o întreb; ci ne priveam fix, fermecați, stăpâniți de același fluid suprafiresc de dulce, incapabil să ne împotrivim, să ne scuturăm de farmec, deșteptîndu-ne. Mi-e greu să descriu emoția. O fericire calmă și în același timp violentă, în fața căreia sufletul nu opunea nici o rezistență; o beatitudine a simțurilor care depășea senzualitatea, ca și cum ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o uitasem. Nimeni n-ar putea minți atât de dumnezeiește, ca să pot fi păcălit de atingerea aceasta, îmi spuneam. Mi-am ridicat fără voie piciorul sus pe pulpe, până aproape de încheietura aceea a genunchiului, pe care o presimțeam halucinant de dulce, de fierbinte, pe care o ghiceam brună și virgină, căci, fără îndoială, nici un trup omenesc nu se înălțase atât de departe în carnea ei. În acele două ceasuri de îmbrățișare (erau oare altceva mângâierile gleznelor și pulpelor noastre?) ― pe care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întreagă îmbrățișați, și-i vorbeam, îl sărutam, plângeam. Îi făceam versuri, fără să le scriu, i le spuneam numai lui; cine altul m-ar fi înțeles? Și când mă mângâia el, cu frunzele pe obraz, simțeam o fericire atât de dulce, încît îmi pierdeam răsuflarea. Mă rezemam de trunchiul lui, ca să nu cad. Fugeam noaptea din odaie, goală, și mă urcam în pomul meu; nu puteam dormi singură. Plângeam sus, între frunze, până ce se apropia ziua, și începeam să tremur. O dată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]