5,695 matches
-
țarului Alexei Mihailovici, Începuse marea prigoană Împotriva dreptei credințe. Atunci Își arătase pentru prima oară Anticristul fața În lume. Venise Înveșmântat În odăjdii scumpe, luând Înfățișarea unui patriarh. Chipul său lumina ca soarele, iar În mâna sa avea Însemnele puterii dumnezeiești. Mulți au fost seduși de falsa-i strălucire. Și acum sufletul lor se zvârcolește În focul Gheenei. La porunca sa vechile cărți bisericești au fost arse și rescrise, canoanele slujbelor au fost schimonosite și pervertite și ele la așa numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apele acestea sau altele, de bună seamă altele, dar par aceleași, sunt întinsă la mal, e vară, valurile clipocesc peste șoldul meu gol în soarele aproape fierbinte, o stare de bine, ești alături, în picioare, înalt, pletele-ți cuprind chipul dumnezeiesc, ești tânăr, suntem amândoi în tinerețe, știm că ne iubim, destinați unei perpetue regenerări, asemeni naturii din care venim”. O ascultam, și în momentul acela doamna Pavel bătu la ușă. - Mi se părea că aud vorbind, spuse, nu era vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o hotărâre nouă în ce privea urmașul împărăției. Dar acea hotărâre n-a venit, așa încât lupta trebuia începută iar și dusă fără oprire. Cu cât îl împovărau anii, împăratul se arăta mai încăpățânat. Socotea rânduielile sale pe pământ drept lege dumnezeiască; hotărârile sale, munți de neurnit. I se părea că așezămintele sale vor stărui în veac și pururi. Selim bețivul rămânea deocamdată urmașul neînduplecatului. Doamna Roxelana hotărâse în taina sufletului său altfel și îndeplinea tot ce trebuia ca să treacă peste hotărârile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și unui baton corector puternic, acum era mult mai discretă, așa că prânzurile reveniseră la ordinea zilei. Singura metodă de a le face față a fost să o iau pe Brooke cu mine, cel puțin atunci când era disponibilă. Era un dar dumnezeiesc, afurisita, zău că era. Talentul ei uimitor de a-i face pe oameni să se simtă în largul lor reușea să pună în umbră încercările mele chinuite, mecanice, de a juca rolul gazdei. O uimea pe ziaristă cu amănunte legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lucrează în baza anumitor surse de inspirație cum ar fi: forme geometrice, animaliere, florale și antropomorfe. Profesor, Adrian Grigore CATEDRA DE RELIGIE Profesor, Mihaela Prisacaru Profesor, Claudia Vacariu Motto: A crede este un act al intelectului care aderă la adevărul dumnezeiesc, la porunca voinței puse în mișcare de Dumnezeu prin har. (Toma de Aquino) Într-o lume ce este marcată de schimbări, uneori majore, un cărturar de secol XVII vine să aducă echilibrul: Miron Costin. O constantă a vieții sale ce
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu, nu, nu pot să-mi răpească asta. O, lumânările, cum am greșit, cum le-am irosit, lumânări pure, albe imaculate? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai există poporul acesta minunat. Poate că, într-adevăr, Dumnezeu are grijă de noi și nu ne lasă să pierim. Încercările pe care ni le trimite, prin ticăloșii care ne hotărăsc viețile, nu sunt de fapt decât dovezi ale dragostei dumnezeiești, ale credinței și dorinței Sale de a ne mântui. Cred în Dumnezeu și în bunătatea Sa revărsată asupra noastră. Ticăloșii pe care ni-i trimite sunt tocmai spre a ne întări sufletele, spre a ne însănătoși și spre a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
săvârșește cu cel mai ceresc temei, Prin Fecioara Sfântă, cea mai curată-ntre femei E Maria, Preacinstita, rămasă pururi Fecioară A Căreia bunătate și milă spre noi veșnic se coboară. În felul acesta, Domnul a dorit ca să unească Firea Sa dumnezeiască cu firea cea pământească. Iisus se naște ca om, că Dumnezeu ne iubește. Fiind creația sa, prin Hristos ne ocrotește Zi de mare bucurie. Cel născut venind din cer, Aduce pe pământ pace,dragoste,vis și mister. În această zi
Hristos se naşte. Slăviţi-L !. In: Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
viitor necuprins încă în mintea noastră, a celor de azi. Valuri, valuri necontenite de nedreptăți acoperă și întunecă zi de zi viața românului, iar celor ce se opun le-a mai rămas doar o frântură de cer din nesecatul izvor dumnezeiesc. România de azi e dominată încă de comunism, masonerie și trădători. Noi, bătrânii luptători ajunși la malul dimpotrivă, privind înapoi trăim nostalgia anilor de foc. Nu s-a stins în sufletele noastre setea tinerească de viață clădită pe eterne porunci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nimicită aici, între zidurile bine păzite și izolate de restul lumii. Aici s-au petrecut cele mai îngrozitoare crime pe care le-a trăit vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur! Aici a fost strivit orice gând dumnezeiesc, orice încercare de a se opune purgatoriului diavolesc, jocului macabru al celor care îi dirijau din afară; dar până la urmă făptașii au fost răsplătiți cu un glonte în tâmplă. Încercările mele de a contura cât de cât dureroasa rană a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sângele și mormintele părinților noștri, al martirilor și mucenicilor de ieri, iar cei responsabili de destinele noastre, de cel al neamului românesc, Biserica, (cu indulgență, nu toți) ocolesc cu grijă pătimirea noastră, punând mai presus preocupările cele pământești înaintea celor dumnezeiești. Ruga lor, formal și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a ne apropia Neamul către înățimile cerului, către Hristos Dumnezeu? Adevărul e unul singur și nu are plural, așa cum îl rostește Blândul Nazarinean: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Vrem înțelegere, vrem dreptate, vrem legalitate. Cerem respectarea legilor pământești și dumnezeiești. Întunecate minți, treziți-vă! CÂNTECUL Dincolo de puterea cuvântului începe puterea cântecului. Cântecul nu are hotar. Cântecul, nesațiu etern, izvor nesecat de îndârjiri, zidiri de veacuri viitoare, amic în bucurii și balsam în rostiri funebre. Cântecul trezește în suflet orice amorțire
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aplicată o cruce, dintrun material negru și în picioare avea sandale. În această ținută simplă și asupra cu crucea în mână și cu un toiag din lemn de corn, Părintele Nil Dorobanțu a cutreierat și a răscolit sate, propovăduind cuvintele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi. „Dumnezeu este pretutindenea de față, în ceruri și pe pământ, în adâncuri și în nemărginitul spațiu al Universului.” (Sf. Grigorie de Nissa) La proces, Părintele Nil Dorobanțu, din boxa de acuzare, refuzând să răspundă judecătorului, a strigat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Necrolog „Din năzuinți atâtea, noi am râvnit doar Cerul! Speranța și avântul frățește ne-au purtat, Așa ne-a fost destinul, am fost aici străjerul, În țarina de sânge iubiri am îngropat.” În ziua de 9 septembrie 2013, Sfinții drepți dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, adoarme întru veșnicie iubitul nostru camarad Gheorghe Mântulescu. În această zi sfântă, Dumnezeu, trimițând îngerii lui, înalță la cer sufletul său, curmându-i durerile trupului biciuit și vârguit de plumbii cnutului roșu. El va locui de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Viața legionarului începe cu jurământul, dalta voinței cu care el își modelează și înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
câmpului bătute de brumele toamnei. Legionarii mărșăluiesc către un crez: Crucificarea, care înseamnă trăirea aspră și severă cu alungarea luxului, a îmbuibării și iubirea aproapelui până la dăruirea totală. Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile Marin, dorința morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc la nivelul pântecelui, mai sus nu pot urca. Adevărul urcă și duce spre piscul ceresc, paradisul pierdut, a fi legionar e un dar, o simțire adâncă, dumnezeiască, izvorâtă de dincolo de om. Legionarul este omul faptelor, un erou. El nu-și neagă părinții, nu-și dezminte istoria, ci o îmbogățește și o împodobește cu noi fapte. El luptă pentru a construi un om nou necopleșit de valurile lumești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
demnitatea și viitorul copiilor voștri, până nu va fi prea târziu! Reînodați firul tradiției de luptă cu al strămoșilor noștri. România e sufocată de paraziți sociali, tâlhari și pișicheri. Înlăturați parazitismul păgubitor, și reintroduceți iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
strigă să fim iarăși răstigniți, pregătind noi legi criminale antiumane. Dar noi nu vom săruta călcâiul Irodiadei, și nu vom cere capul Sfântului Ioan Botezătorul, și le vom răspunde cu nefrica morții, păstrându-ne neîntinat giulgiul demnității umane și legile dumnezeiești, sub ploile oricăror lovituri. Noi, legionarii nu mai avem de ales. Pe pământ sau ape, moartea e tot moarte. Zbirii vor rămâne iarăși umiliți în fața tăriei noastre, căci nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
păcatele și fărădelegile lor." 13. Prin faptul că zice: "Un nou legămînt", a mărturisit că cel dintîi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrînit, este aproape de pieire. $9 1. Legămîntul dintîi avea și el porunci privitoare la slujba dumnezeiască și la un locaș pămîntesc de închinare. 2. În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită Locul Sfînt, erau sfeșnicul, masa și pîinile pentru punerea înaintea Domnului; 3. după perdeaua a doua se afla partea cortului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mîntuitorului nostru Isus Hristos: 2. Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos! 3. Dumnezeiasca Lui putere nea dăruit tot ce privește viața și evlavia prin cunoașterea Celui ce nea chemat prin slava și puterea Lui, 4. prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
dăruit tot ce privește viața și evlavia prin cunoașterea Celui ce nea chemat prin slava și puterea Lui, 4. prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. 5. De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; 6. cu cunoștința, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau, în adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele lor iui burate își descopereau cu mirare făptura trupească. Jocul transparențelor îi arăta lui Mini ea pe niște proiecții când mai apropiate, când mai șterse. Privind în jur ea gândi ceea ce desigur aceia doi simțeau: că e cea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]