13,637 matches
-
definește ca un sistem care „conduce către decizii politice, în cadrul căruia niște persoane dobândesc puterea de a statua aceste decizii după o luptă concurențială având ca mobil voturile poporului” (ibidem, p. 403). Acesta este criteriul luptei concurențiale, care permite coexistența elitelor și a democrației. Nu găsim nicăieri vreo guvernare exclusiv a poporului; oricare ar fi epoca și regimul, funcțiile guvernamentale sunt asumate de o minoritate care se distinge de masa populației. Însă trebuie să calificăm ca fiind democratice regimurile organizate astfel încât
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
nicăieri vreo guvernare exclusiv a poporului; oricare ar fi epoca și regimul, funcțiile guvernamentale sunt asumate de o minoritate care se distinge de masa populației. Însă trebuie să calificăm ca fiind democratice regimurile organizate astfel încât să permită concurența pașnică a elitelor în vederea exercitării puterii. Iar atunci când tradițiile, obișnuințele dobândite și mecanismele instituționale garantează o concurență care să nu fie prea imperfectă, putem vorbi, evitând termeni contradictorii, despre elite democratice. Așadar, pentru Schumpeter, există o echivalență între democrație și pluralismul politic (Busino
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să calificăm ca fiind democratice regimurile organizate astfel încât să permită concurența pașnică a elitelor în vederea exercitării puterii. Iar atunci când tradițiile, obișnuințele dobândite și mecanismele instituționale garantează o concurență care să nu fie prea imperfectă, putem vorbi, evitând termeni contradictorii, despre elite democratice. Așadar, pentru Schumpeter, există o echivalență între democrație și pluralismul politic (Busino, 1988c, p. 103). Această concepție în privința democrației, bazată pe „candidaturi aflate în competiție liberă în vederea voturilor libere” (Schumpeter, 1951, p. 405), n-ar putea eluda problema tipurilor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
concepție în privința democrației, bazată pe „candidaturi aflate în competiție liberă în vederea voturilor libere” (Schumpeter, 1951, p. 405), n-ar putea eluda problema tipurilor de candidaturi ce se supun selecției electorale. Într-adevăr, la urma urmelor, de acest aspect depind caracteristicile elitei guvernamentale. Una dintre condițiile de succes ale modului de selecție pluralist pare a fi existența unui fel de pepiniere de candidați promițători: „existența unui «strat» social, el însuși format în urma unui sever proces de selecție, ai cărui componenți se orientează
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
câștiga o poziție politică eminentă este indiciul unei anumite „energii personale” care poate fi benefică (ibidem, pp. 392-393). Contrar unor prejudecăți destul de răspândite, aceste aspecte par să indice faptul că regimurile bazate pe competiția electorală reușesc să fie dotate cu elite politice care nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât cele apărute în alte regimuri. S-a specificat totuși faptul că rivalitatea dintre categoriile conducătoare comportă riscul permanent al „dezintegrării consensului social”. Competiția elitelor conducătoare poate că oferă garanții
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
reușesc să fie dotate cu elite politice care nu sunt nici mai bune, nici mai rele decât cele apărute în alte regimuri. S-a specificat totuși faptul că rivalitatea dintre categoriile conducătoare comportă riscul permanent al „dezintegrării consensului social”. Competiția elitelor conducătoare poate că oferă garanții cetățeanului, dar nu-i dă nici impresia că poate influența cursul evenimentelor, nici măcar un sentiment de libertate. De aceea, anumiți comentatori apreciază că definiția democrației propusă de Schumpeter este prea minimalistă. Pentru Peter Bachrach, această
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
s-ar fi părut că ține de gândirea utopică, dar Raymond Aron a fost sensibil la pericolul pe care „neputința resimțită de cei mulți” îl prezenta pentru ordinea democratică. Pentru el, acest fapt favorizează succesul unei foarte tenace „mitologii a elitelor suverane și clandestine” (Aron, 1960, p. 278). Precaritatea elitelor democratice Un alt autor care s-a preocupat de raporturile dintre elită și democrație este Karl Mannheim (1893-1947). Ca și Schumpeter, el constată decalajul dintre doctrina clasică a democrației și realitatea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
dar Raymond Aron a fost sensibil la pericolul pe care „neputința resimțită de cei mulți” îl prezenta pentru ordinea democratică. Pentru el, acest fapt favorizează succesul unei foarte tenace „mitologii a elitelor suverane și clandestine” (Aron, 1960, p. 278). Precaritatea elitelor democratice Un alt autor care s-a preocupat de raporturile dintre elită și democrație este Karl Mannheim (1893-1947). Ca și Schumpeter, el constată decalajul dintre doctrina clasică a democrației și realitatea empirică a regimurilor calificate drept democratice. Nu putem să
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de cei mulți” îl prezenta pentru ordinea democratică. Pentru el, acest fapt favorizează succesul unei foarte tenace „mitologii a elitelor suverane și clandestine” (Aron, 1960, p. 278). Precaritatea elitelor democratice Un alt autor care s-a preocupat de raporturile dintre elită și democrație este Karl Mannheim (1893-1947). Ca și Schumpeter, el constată decalajul dintre doctrina clasică a democrației și realitatea empirică a regimurilor calificate drept democratice. Nu putem să ne sustragem de la procedurile de delegare a puterilor și de la consecințele lor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
este Karl Mannheim (1893-1947). Ca și Schumpeter, el constată decalajul dintre doctrina clasică a democrației și realitatea empirică a regimurilor calificate drept democratice. Nu putem să ne sustragem de la procedurile de delegare a puterilor și de la consecințele lor: existența unor elite care să controleze pârghiile de comandă este inevitabilă. Acest fapt rămâne compatibil cu idealul democratic, dacă, într-un fel sau altul, elitele sunt somate să „dea socoteală” alegătorului. Mannheim analizează această situație într-o perspectivă istorică pe termen lung. În
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
democratice. Nu putem să ne sustragem de la procedurile de delegare a puterilor și de la consecințele lor: existența unor elite care să controleze pârghiile de comandă este inevitabilă. Acest fapt rămâne compatibil cu idealul democratic, dacă, într-un fel sau altul, elitele sunt somate să „dea socoteală” alegătorului. Mannheim analizează această situație într-o perspectivă istorică pe termen lung. În decursul secolelor, s-au produs schimbări în principiile de selecție a elitelor. S-au succedat trei principii generale: selecția pe bază de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
compatibil cu idealul democratic, dacă, într-un fel sau altul, elitele sunt somate să „dea socoteală” alegătorului. Mannheim analizează această situație într-o perspectivă istorică pe termen lung. În decursul secolelor, s-au produs schimbări în principiile de selecție a elitelor. S-au succedat trei principii generale: selecția pe bază de rudenie, de proprietate și de performanță (achievement). După stabilizarea ei, societatea aristocratică își alegea elitele mai ales după principiul rudeniei. Societatea burgheză i-a adăugat progresiv principiul proprietății sau al
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pe termen lung. În decursul secolelor, s-au produs schimbări în principiile de selecție a elitelor. S-au succedat trei principii generale: selecția pe bază de rudenie, de proprietate și de performanță (achievement). După stabilizarea ei, societatea aristocratică își alegea elitele mai ales după principiul rudeniei. Societatea burgheză i-a adăugat progresiv principiul proprietății sau al bogăției. Acesta a demonstrat că poate fi aplicat și elitelor intelectuale, în măsura în care posibilitatea de a studia era mai mult sau mai puțin rezervată copiilor din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de rudenie, de proprietate și de performanță (achievement). După stabilizarea ei, societatea aristocratică își alegea elitele mai ales după principiul rudeniei. Societatea burgheză i-a adăugat progresiv principiul proprietății sau al bogăției. Acesta a demonstrat că poate fi aplicat și elitelor intelectuale, în măsura în care posibilitatea de a studia era mai mult sau mai puțin rezervată copiilor din categoriile sociale favorizate. Principiul performanței - sau al meritului - a intrat foarte devreme în combinație cu celelalte principii, dar a devenit criteriul decisiv al succesului social
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
favorizate. Principiul performanței - sau al meritului - a intrat foarte devreme în combinație cu celelalte principii, dar a devenit criteriul decisiv al succesului social acolo unde democrația este viguroasă. Societatea democratică modernă este o mașinărie selectivă, care combină cele trei principii. „Elitele sale sunt constituite dintr-un amestec de bărbați și femei care au ajuns în poziția lor datorită unuia dintre cele trei principii sau a mai multora dintre ele” (Mannheim, 1940, pp. 89-90). Mannheim adaugă că, oricare ar fi aprecierea făcută
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sociale, trebuie să recunoaștem că aceste trei principii oferă combinații destul de fericite de criterii restrictive, conservatoare și de criterii dinamice, progresiste, elementul dinamic fiind selecția pe baza performanței sau a meritului. Dacă selecția ar avea la bază exclusiv performanța, succesiunea elitelor ar deveni prea rapidă și ar avea loc în detrimentul continuității sociale, care pretinde „o lărgire lentă și treptată a influenței grupurilor dominante” (ibidem, p. 91). Pe de altă parte, ar fi o eroare să credem că civilizația occidentală a evoluat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai întâi naționale, apoi internaționale). Umanismul laic ce a urmat celui creștin a luat în mod cert forma unei mișcări culturale internaționale. Însă reacția postrevoluționară și mișcarea romantică au antrenat o înnoire a regionalismului și a localismului. De atunci, selecția elitelor oscilează între tendința spre provincialism și deschiderea spre comunitatea internațională (ibidem, pp. 92-96). Pentru Mannheim, istoria ne dezvăluie existența unui dublu proces evolutiv, consemnat și de alți autori: o tendință fundamentală spre democratizarea vieții politice și o alta la fel de pronunțată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
diversificarea corpului social. A avut deja loc o democratizare, pentru că unele categorii ale populației care nu jucaseră anterior decât un rol pur pasiv în afacerile publice iau acum parte la viața politică. Consecința acestui fapt este o creștere a volumului elitelor în raport cu restul populației. Mai târziu, Kaare Svalastoga (1939, p. 14) va redescoperi această tendință pe căi pur deductive. Diversificarea corpului social antrenează o multiplicare a elitelor cu vocație specifică: politice, organizaționale, intelectuale, artistice, morale și religioase (Mannheim, 1940, pp. 82-83
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
iau acum parte la viața politică. Consecința acestui fapt este o creștere a volumului elitelor în raport cu restul populației. Mai târziu, Kaare Svalastoga (1939, p. 14) va redescoperi această tendință pe căi pur deductive. Diversificarea corpului social antrenează o multiplicare a elitelor cu vocație specifică: politice, organizaționale, intelectuale, artistice, morale și religioase (Mannheim, 1940, pp. 82-83). Diversitatea crescândă a elitelor provoacă o slăbire a puterii fiecăreia în particular. În primă instanță, „varietatea este rodnică”, dar, dincolo de un anumit punct, ea generează o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Mai târziu, Kaare Svalastoga (1939, p. 14) va redescoperi această tendință pe căi pur deductive. Diversificarea corpului social antrenează o multiplicare a elitelor cu vocație specifică: politice, organizaționale, intelectuale, artistice, morale și religioase (Mannheim, 1940, pp. 82-83). Diversitatea crescândă a elitelor provoacă o slăbire a puterii fiecăreia în particular. În primă instanță, „varietatea este rodnică”, dar, dincolo de un anumit punct, ea generează o situație difuză, prin care diferitele elite se neutralizează unele pe altele (ibidem, p. 86). Alți factori au și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
intelectuale, artistice, morale și religioase (Mannheim, 1940, pp. 82-83). Diversitatea crescândă a elitelor provoacă o slăbire a puterii fiecăreia în particular. În primă instanță, „varietatea este rodnică”, dar, dincolo de un anumit punct, ea generează o situație difuză, prin care diferitele elite se neutralizează unele pe altele (ibidem, p. 86). Alți factori au și ei rolul lor. Unul dintre aceștia este pierderea caracterului exclusivist al elitelor. Caracterul „deschis” al „societății democratice de masă” privează elitele de caracterul exclusivist minimal de care au
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
varietatea este rodnică”, dar, dincolo de un anumit punct, ea generează o situație difuză, prin care diferitele elite se neutralizează unele pe altele (ibidem, p. 86). Alți factori au și ei rolul lor. Unul dintre aceștia este pierderea caracterului exclusivist al elitelor. Caracterul „deschis” al „societății democratice de masă” privează elitele de caracterul exclusivist minimal de care au nevoie pentru a realiza modele și a exercita o influență reală (de exemplu, în privința gusturilor și a opiniilor). Rezultă o stare de indecizie și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
generează o situație difuză, prin care diferitele elite se neutralizează unele pe altele (ibidem, p. 86). Alți factori au și ei rolul lor. Unul dintre aceștia este pierderea caracterului exclusivist al elitelor. Caracterul „deschis” al „societății democratice de masă” privează elitele de caracterul exclusivist minimal de care au nevoie pentru a realiza modele și a exercita o influență reală (de exemplu, în privința gusturilor și a opiniilor). Rezultă o stare de indecizie și o lipsă de leadership. Această „lipsă generală de direcție
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în privința gusturilor și a opiniilor). Rezultă o stare de indecizie și o lipsă de leadership. Această „lipsă generală de direcție” oferă diferite posibilități minorităților organizate, indiferente față de constrângerile legale ale unei ordini democratice. Ele întâmpină relativ puțină rezistență acolo unde elitele nu mai sunt în măsură să orienteze opinia (ibidem, pp. 87-88). Această dublă tendință remarcată de Mannheim (democratizare și diversificare) se grefează pe succesiunea a trei tipuri de orânduire socială: o solidaritate difuză (pe care Mannheim o califică drept „solidaritatea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
difuză (pe care Mannheim o califică drept „solidaritatea hoardei”), o stare de intensificare a competiției individuale și, în sfârșit, o situație de interdependență a unor grupuri cu preocupări distincte (ibidem, p. 68). Sarcina de a promova organizări sociale eficiente revine elitelor. Totuși, societățile liberale democratice sunt blocate la cea de-a doua etapă a dezvoltării istorice, fiind dominate de un foarte viu spirit de competiție individuală; de aceea, viața acestor societăți de masă de tip liberal este caracterizată prin slăbirea reglementărilor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]