4,829 matches
-
mutare nu poate avea locdecât ca un act eclesial și sacramental, pentru că nașterea în Hristoseste și pecetluirea celui născut ca mădular al Bisericii prin DuhulSfânt. Taina Mirungerii este astfel, ca o „Cincizecime personală” înviața fiecărui credincios. Omul devine astfel o făptură harismaticăși sacerdotală, care în numele Sfintei Treimi este chemată să sfințească toată creația devenită părtașă la Botezul său. Lucrarea Sfân tului Duh în Biserică este cea de a ține mereu viu pe Hristos și de aface pe fiecare să guste Slava
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
slăvește pe Dumnezeu Cel treimic, pe Care-L mărturisește. Doxologia și înțelegerea dogmatică sunt aici strâns alăturate<footnote Prof. H. Pitters, op. cit., p. 285. footnote>. Liturghiaeste o mystagogie, după Sf. Maxim Mărturisitorul, deoarece ea în-vederează omului relația dintre Creator și făptură. În ea omul asimilează și consumă Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup. Fiecare Li turghie este o introducere în lumea transfigurată, o urcare și o coborâre de pe Tabor, pe care Duhul Sfânt umple de viață pe Hristos șipe cei ce se
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
etc.), în lit. târai “loc pustiu”, târas “curat”, tìrti “a urmări”, în rom. tare, tărâm, a trăi, a târî, țărm, țară etc. Pentru compuse cu cele două elemente vezi rom. pădure, putere, față de dur, tare; lit. pădaras “creare, făurire, durare, făptură”, față de dárbas “lucru, treabă”, dărymas “creare, înfăptuire”; vgr. πατήρ (gen. πατρος și πατέρος) “tată, strămoș, creator, capital”, față de τέρας “creatură, monstru, ciudățenie”, τέρην “întins, neted”. Primul component apare frecvent ca prefix: pământ, pârâu, petrece, pătură, poruncă, potop etc. Sensul de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a descoperi, a descuia. Pentru Scraba, ca și pentru noi, în desface ambele componente sunt românești, iar verbul a face este înt lnit în cuvinte românești precum a preface, a reface, apoi prin făcut au rezultat fapt, faptă, a înfăptui, făptură, de unde făt, fată, a făta „a face” etc. Etimologia tradițională duce prefixul desla lat. disși fr. des-, forme considerate prelungiri vii ale latinei și francezei în română, iar pe face la lat. facere, desființând creativitatea și personalitatea limbii române. RĂS-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
va putea rezolva în acest mod, cu totul empiric și primitiv, delicata și complicata chestiune agrară"27 etc. Toate aceste exemple și, de fapt, cu excepția Fucsiadei, toate textele din Pagini bizare pledează pentru o ipoteză conform căreia descoperim la Urmuz făpturi ireale într-un univers real, deși extrem de caricaturizat, ceea ce ar explica impresia de neverosimilitate generată de permanenta pendulare de la un registru la altul. Pe de altă parte, încadrarea estetică a universului de creație caragialian, departe de a fi o procedură
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu alură de ritual absurd la care făpturile lui Urmuz se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit sau chiar predestinat. Deși între cele două universuri tipologice asemănările sunt revelabile prin astfel de străfulgerări aproape divinatorii, arheologia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în tăcerea cea mai sinistră"95, Fuchs își "absoarbe în fiecare seară înainte de culcare"96 neobișnuita hrană vitală. În al treilea rând, domeniul culinar, mai niciodată corolar al impulsului erotic la "moftangiii" lui Caragiale, primește adeseori conotații sexuale la straniile făpturi urmuziene. Pâlnia, de pildă, îndeobște asociată cu preocupări casnice, în general bahice, devine pentru Stamate "un simbol"97 sexual feminin, viezurii cu care se hrănește Ismail îi servesc și ca obiect al dorințelor, iar artistul Fuchs este înzestrat cu o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în general "transformarea cantitativă a unor calități până la distrugerea lor prin deformare"129. La Urmuz însă, hiperbolizarea, excesul, îngroșarea diformităților depășesc bariera recognoscibilului și modelul originar este anihilat de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că în lumea modernă este dezvoltată și gândirea individuală la majoritatea indivizilor).111 Orice tip de societate umană are o "teorie", o dimensiune abstractă, contemplativă, chiar dacă nu este descifrabilă decât în propriul ei sistem, iar "omologarea Omului cu Cosmosul, mitul făpturii în organică legătură cu Firea, solidaritatea persoanei umane cu viața totală din jur, de dinainte și după el" constituie astfel de "teorii" întru nimic inferioare concepțiilor moderne asupra rostului și demnității omului.112 Mitul îl învață pe om "istoriile primordiale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai profunde straturi ale psihologiei speciei umane, și chiar în biologia acesteia, considerând vitalul și culturalul cele două capete care se pot discerne și analiza ale "traseului" constitutiv al lui homo sapiens, care este în mod indisociabil, dacă nu o făptură cultivată, cel puțin "culturată" (cum se exprima Strauss). Natura biologică a sa nu este câtuși de puțin "goală", ci plină de potențialități, care se aplică în infinit de multe actualizări, care sunt semnalmentul principal și specific al omului (dar nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
simbolice extreme dincolo de care nu mai poate spune nimic și pe care din comoditate le numim zei", înțelepciunea umană și știința oprindu-se de nevoie în fața acestei limite, dincolo de care se articulează doar teologia sau mistica.190 Potențialul genetic al făpturii umane a rămas același, atât pe plan anatomo-fiziologic cât și psihic, iar "când un mit s-a uzat și eclipsat în habitus-ul saturațiilor, reapar mituri deja cunoscute. Setul mitologic, cu număr limitat de cărți de joc, este redistribuit neîncetat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
încearcă!“ Deodată, tânăra femeie deschise ochii mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că ai fi crezut că nu s-a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anton și bătrânului Toma, zicând: „-Ioti, cole, ioti ci fatî strașnică v-o dat Dumnezeu!, pe urmă i-o întinse Axiniei... Cu ochii istoviți și obrajii supți de durere și suferință, și cu buzele însângerate, luă în mâinile tremurânde mica făptură și o privi îndelung. Pe loc, femeia s-a luminat la ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar fi recunoscut în omul codrilor, puternic, cu nervii tari, stăpâniți, care cu o lovitură de cuțit spinteca un mistreț, fără ca un nerv din făptura lui să tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar fi crezut că în inima lui ascunde o floare atât de fragilă... atât de gingașă...! Clopotele de la Schitul din deal se auziră, ca bătăi de inimă, dăngătul lor
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru El! o luat-o șî pi dânsa, așa di tânărî!“ Și, omul acesta de nimic înfricat, fu zguduit în toată făptura lui, pierzându-și pentru o clipă stăpânirea de sine. Un val de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu tot ce era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
11 ani. Au trecut patru ani... doar, patru. Pe ploaie, pe vânt și ger... pe orice fel de vreme, Anuca străbatea cu Sultan și cu Pârvu, pădurea și n-a lipsit o dată de la școală. Astfel, în scurt timp, în toată făptura ei se observă o mare schimbare... Îi punea uneori învățătorului, întrebări în afara lecției, de o complexitate care îl uimea. „... I‟adivărat, Domnu ...că, între stele și oameni sânt asemănări care‟i leagă?! „Că fiecare om își are steaua lui... și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor dinaintea ei, și a ajuns până la ea. Frumusețea animală, prin femeie!.. încheie moșierul oftând. Tot timpul cât a vorbit, nu și-a dezlipit ochii de pe Anuca, de pe pe întreaga ei făptură... Bătrânul Toma își aminti de baba lui, Lina, și i se umeziră ochii...“ avea doar șaisprezece ani când i-a pășit pragul, și i-a luminat viața..?“ își zise el în gând. Și, ca să-și ascundă tulburarea din suflet, îl
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se ivi un pui de lup, poate, de 1-2 săptămâni, sur-argintiu, se rostogolea prin zăpadă, vrând să meargă, încă aproape orb, se târa căutându-și mama... căutându-i țâța... Anton, cu ochii ficși la mărgelele albastre de pe zapadâ și la făptura aceea mititică, orfană... simți în inimă un junghi. Îi omorâse mama. Primul gând îl purtă la nașterea Anucăi. Cu un tremur în tot trupul, se apropie, și cu o gingășie de ca re nu se știa în stare, îl luă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci, totuși cuviincios, fără mari plecăciuni, cu o demnitate și o stăpânire de sine care impresionează. Întreaga sa făptură este impresionantă. Îmbătrânise, nu mai putea ochi, s-a lăsat de vânat, dar prinde din când în când în laț și la capcană... câte o vulpe nărăvită la oratănii, sau scoate din colții lupului, cu ciomagul, câte o pradă. Se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să fie, mi-am spus eu. Îi întind o bucată de carne, aproape de gură... Dar el, nici măcar nu întoarce capul spre ea. Doar ochii îmi caută privirea..., ciudat enigmatică, vrând parcă să-și întipărească în memorie chipul meu, întreaga mea făptură pentru viața lui viitoare. Retrag mâna, parcă rușinat că mi-a refuzat carnea... și stau mai departe de vorbă cu el. Mă ascultă. Dar ochii îi fug mereu după ceva din depărtare, ca o caldă aducere aminte... Apoi, se întoarce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încă un prieten... care, nu vorbea niciodată, care nu-i spunea vorbe rele, ori de dojană ca ale copiilor din satul din vale. Căpriorul îi deveni prieten bun; stând alături de el, simțea că se apropia de ceva din propria ei făptură, ceva ce se pierduse.. Soarele îi era mai bun, viața nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult mai înțelegătoare decât oamenii ... în stare de sentimente mult mai puternice și mai durabile. - Am să-i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
leagă în mintea lui, oare, imaginea persoanei lui, de hrană, așa cum orice animal își recunoaște îngrijitorul?! Căpriorii, iepurii, chiar și mistreții, învață repede să cunoască omul care le îngrijește, locul hranei și își pierd sfiala față de el. Dar, lupul?!... Această făptură neînfrânată, sălbatică, veșnic hărțuită!?... Și, totuși, altă explicație pădurarul nu găsi... * ...De zile întregi, pe Anton, îl apăsa o proastă dispoziție, ca o indignare surdă, adormită în sine... pe care nu și-o putea explica. Tot înconjurul era acoperit de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mori în a doua lună de iarnă, flăcăule. - Taci!... Taci, cioară!... Lisandru sări, ca mușcat de șarpe, răcnind de-i sperie pe toț din jur... amintindu-și de vorbele Anucăi... „ai să mori mâncat de lup“. Se cutremură în toată făptura lui uriașă. - ..Ioti, linia vieții se frânje, aici...gata!.. O vezi? Țiganca îi arătă o linie imaginară. Ochii ei negri îl înțepau în inimă, ca două pumnale... Contemplație și groază Soarele aluneca încet spre asfințit... Marea sărbătoare a Sfintei Măria
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
curând o strâpungea și trecea dincolo spre zare, ca și cum ar vedea nemărginirea. Ca turnat în bronz, apare animalul în lumina razelor de lună ... părul i se distingea fir cu fir. Își mișca încet capul... O forță imensă emana din toată făptura lui. Fata, sub dominația acelei priviri, o ciudată înțepenire simte că o cuprinde. O moleșeală nedeslușită, ca un somn, simte că o doboară. Îl vede rânjind cu colții enormi spre ea... nu mai vede decât rânjetul, un rânjet care cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Un copilandru fiul...nuș'cui, Oacheș, murdar, pirpiriu, chiar... slăbuț, Oferea spre vânzare uitându-se șui, Un cățel ?, o...pisică?... era un mieluț Sărman ca...stăpânul lui, Și era...berbecuț; Un cioban din acel sat, De băutură...din milă, Cumpără făptura umilă De la sărmanul băiat. Trecând peste-amănunte voi spune: Că s-a-ntâmplat...o minune : Creștea berbecuțul în turmă, Bine-ngrijit, cu apă, mâncare, Că-l ajunse din ...urmă, Pe... berbecul cel mare, Ba -nu, nu e...minciună L-a întrecut
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]