4,079 matches
-
lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din tencuiala zidului, crescută din mozaicul lipicios al pardoselii, cursă din clepsidra fisurată a abajurului, o umbră diformă, proiectată de razele lunii într-un ciob de oglindă. Liniște... Frica de întuneric începe în pântecele mamei, chiar dacă fătul vegetează nouă luni cu ochii lipiți de un cer oval și îngust. Începe și se încheie la fel, singura diferență sensul. Un fals este suferința de claustrofobie (fie și cea sentimentală) atâta timp cât pământul îi încape pe toți. Frica de întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
casei ca sub o cruce lângă ghemotocul de viață, nu a lăsat-o inimă să-l arunce pe gârlă sau să-l îngroape sub un copac. Cristian, după 6 luni, nu s-a lăsat pierdut. Eugenia a mutat mobila, până când fătul s-a rupt din pântece ca un fulger de pe un cer cu furtună. Vasile avea o slujbă bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și forme privilegiate. Nu ești o frumusețe modernă, agresivă. Ai un chip desuet, de o gingășie infinită, larg și liniștit. Un chip fără crepuscul. Am găsit întotdeauna că ești specială. M-am ghemuit lângă, tine strângându-mi picioarele ca un făt. Aveai doar câteva minute de viață, te priveam și mă simțeam nesigur și tulbure, exact așa cum mă vedeai tu. Mă întrebam dacă din lumea albă din care proveneai ai adus puțină împăcare și pentru mine. Era deja dimineață, prima ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cîștig substanțial pentru clinică și unul nu cine știe ce pentru Thomas; o ședință și, gata, o sută de dolari. Nu prea des, existau niște reguli, dar totdeauna banii erau bineveniți. Din recoltarea trecută deja, Între timp, se plămădeau În pîntece necunoscute feți. Nu se știe cîți, dintr-o singură donare. Femeile purtătoare de mici Thomași erau vegheate de medici, asistente și soți. Liniște deplină, alimentația potrivită, minerale - calciu, mai ales, pentru viitoarea osatură a celui ce avea să se nască. Urmașii lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
intrus ce Încerca să se con topească, o vreme, cu trupul meu, dar natura nu permitea așa ceva, pentru că, În cazul meu, după șapte luni am expulzat corpul străin. Thomas nu pusese niciodată palma pe pîntecul unei femei În care un făt se zvîrcolea speriat de ceea ce i se Întîmpla În bezna de acolo, de sunetele ce răzbăteau din afară, de intrusul ce Îi pătrundea, din cînd În cînd, gemînd de plăcere, mama; Thomas nu trăise așa ceva cu femeia lui; Ingrid oferise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dacă Thomas chiar ar fi fost ziarist, nu le-ar fi redat celor doi fiul; Thomas nici nu știa cum să Îl numească, mai fiu era pentru Marika, se hrănise din sîngele ei, din vlaga ei, nouă luni; Îi dăduse fătului o parte din firea ei, simțise, aproape sfîrșită, durerile facerii; nu avea nici un rost să afle acum că purtase În trup sămînța străinului care tocmai se pregătea să achite nota. Un pahar cu apă minerală pentru Marika; femeia asta merită
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
femeile erau donatoare, vindeau ovule. O contradicție În termeni - donare, vînzare - ce ar fi fost eliminată cu timpul. Numai donare, În adevăratul sens al cuvîntului. Fără plată. Datorie cetățenească. Sămînța lui Thomas putea să fecundeze un ovul În laborator, iar fătul să crească Într-o retortă. Mai sigur decît Într-un uter. Un avort spontan, printre altele, era exclus; din milioane de baloane de sticlă se puteau scoate pui de oameni ca din clocitori, doar ceva detalii tehnice mai erau de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi fost cuvîntul cel mai nimerit; toți, apoi, ar fi primit o educație uniformă, În grup, cea mai potrivită unei societăți model, ar fi fost egali; nici În comunism nu se visase la atîta echitate. Simțul matern creștea doar odată cu fătul ce se plămădea În pîntec, cu laptele ce Începea să urce În sîni, se Împlinea prin durerile facerii; de ce și-ar mai fi luat așadar mamele-nemame plozii Frankenstein În brațe? S-ar fi putut adăuga un pasaj nou Genezei: Facerea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și un copil? - și, pentru că nu putea chiar să se autofecundeze, mersese la o clinică de Însămînțări, poate chiar la o sucursală Cryos, se Întinsese afacerea, și acolo primise În trupul său un embrion. Da, nu era exclusă posibilitatea ca fătul din burta televizatului să fie chiar un urmaș al lui Thomas! „Al meu, Doamne! Al meu! Al meu! Al meuuuuuu!“ A urlat, Își ieșea din minți. Avea dreptate smintita de Antonia. Nu ea, alții erau cu adevărat nebuni! Cine mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
atâta sex apocaliptic, ele îmi răspundeau „pe linie”: - Păi, doamnă, n-ați auzit că vine bomba cu neutroni? Ce să ne mai batem capul? Îți dai seama ce a urmat. Un coșmar. Avorturi cu andrele, cu tuburi cu apă distilată, feți aruncați la tomberoane, procuratură, ședințe interminabile cu hărți ale focarelor avortive din București, înfierări cu mânie pronatalistă, fuste pe sub care se ascundeau sarcini avansate, strangulate cu ștergarul, să nu se vadă burta, copii născuți și lăsați pe te miri unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nimic din toate - aceste ... Să ‐ ți cânt și‐ n seara asta, lumina mea, să ‐ ți cânt ... Hai, nani, nani. Lumina mamii ... ... și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt Din tot ce‐ți spun alt‐dată în cântecele mele, și feți‐ frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele și‐au amuțit povestea de parcă nu mai sunt... Hai nani , nani... Adormi în caldu‐ ți leagăn, lumina mea, și taci ,‐ Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare, Ca să‐ ți
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
adâncă, Că tot ce zboară prin văzduh Se și mănâncă... A fost o vreme și s‐a dus, Așa cum trec cocorii. Ce‐ am avut de spus am spus, Așa cum ploaia seacă norii. A fost o vreme ca‐n povești, Cu Feți Frumoși și Zâne, Ai fost un Vis și nu mai ești... Din mine, ce rămâne? Garabet Ibrăileanu 1871‐1936 În 1933 când publică romanul „Adela”, criticii vremii îl socotesc o adevărată revelație. El însuși mare critic literar a încurajat autorii
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în raiul lichid, cele prăfuite să înlănțuie pe cele aurite de belciugele cuhnilor, beciurilor și hrubelor fostului han, acum citadelă a timpului care-și păstra tăcută moartea în pereți și moartea era mai vie ca oricând rozând încet fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
notă țipă ieșită din portativ, dar umbra ei o trase la locul mereu pierdutei, veșnic regăsitei călduri, flacăra devenea săgeată, săgeata deveni după o milionime din ploaia secundelor, globulară, mistuitoare, cu aceeași încrâncenare solară, însăși partitura-mamă prin care devenise din făt, soare muzical, îndrăcit de a arde tot, condiționată prin scop: de a distruge cu plăcerea arderii, tot, tot, tot, dăruindu-se toată, toată, toată, se mira cum din microcosmosul solar devenise cogeamite galaxie de lumină, puțind a dragoste, beată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt de pântecele matern. N-a conceput niciodată că ar putea trăi altundeva. Ideea asta Îl scandalizează de-a dreptul. Cine să-l convingă să se mute? Chiar și ghetoul Îi este drag, deși a trăit până la aproape 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intră și ies pescăruși. Oriunde te-ntorci, imensități: plaja, marea și zarea, cerul, ah! Cerul plin de cetăți și-n grădinile lor, stăpână visarea... La orizont, mișcătoare vapoare, pe punți cu obosiți albatroși; misterul scoate din mare odată cu ielele și Feți Frumoși pe care fetele-i așteaptă să vină mai lângă ele, vedete; ce frumoase-s, aceste fete, chei la izvorul lor de lumină!.. Iubirea ce ne leagă una de altul cu firul de aur al veșniciei... Adâncă-i vara și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de melancolie aproape suicidară, un subiect care să mă înveselească. Țuica și vinul, ar face probabil ceva în privința asta, dar după părerea și punga mea, au un cusur insurmontabil, costă bani, și de când cu accizele acestea care cresc mereu, precum Făt Frumos din poveste, prefer să mă uit doar la reclamele barurilor. De fapt poate și din această cauză, am ajuns cu timpul un cititor profesionist, (deocamdată acționând voluntar), al citirii oricăror anunțuri și reclame. Și iată că tocmai de aici
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și Petre Ispirescu, (exclus Mugur Isărescu). Adevăratul exemplu masculin din ele, tipul de erou strălucitor și viteaz, pe care ar trebui să-l ia ca etalon orice puștan în creștere și educare în școlile răsmodernizate de pedelistul Funeriu, nu e Făt Frumos, Harap Alb, sau Prâslea cel voinic. Modelul lor este depășit complet în ziua de azi. În zilele noastre, e clar, modelul de urmat, este zmeul. Și în principal, femeile știu mai bine asta. Orice gagică, chiar analfabetă, sau cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pună masa și să-și facă un duș. Și unde mai pui, că zmeul nici nu are nevoie de cal. Ce cal dom’le, în epoca zmeilor se zboară, ce numai Elena, ministra cea focoasă, să zboare cu elicopterul? Doar Făt Frumos e anacronic, are ca prieten bun ceva nechezător care zboară și vorbește și e magic, dar e cal, un simplu cal. Tot cal e chiar și dacă-l hrănește cu jăratec. Benzina e cu totul altceva! Până la urmă chiar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
el pe undeva o turmă de hadicapați ca Păsărilă, Setilă și Fomilă, care trag și ei zmeiește de la buget, dar știe că nu poate să aibă bază în ei, că la prima adiere de pericol, trec urgent în tabăra lui Făt Frumos. Dar zmeul are și o mare calitate. Este extrem de familist. Dacă i-ai zădărât vreun frate, un cumătru de frate, sau mai știu eu, apăi nene, vine după tine cu toată familia- n păr, și cu zmeii de la DNA
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
plânge în vreo poveste “mamă, ce nasol era la zmeu, ce profita el de mine, împotriva voinței mele!” ? Pe naiba. În privința asta tac toate, chitic! Probabil zmeul avea el tot ce este necesar, ca să le mulțumească. Pleacă ele înapoi cu Făt Frumos, doar așa, să astupe gura lumii, fiindcă până la urmă, trebuie să pară și ele onorabile, nu că nu le-ar fi oferit zmeul ceea ce și-au dorit. Dar așa e femeia, mai ales după o anumită vârstă, după ce s-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mine și sacrificiul pe care l-au făcut pentru creșterea celor patru copii... Dacă peștișorul din poveste ar veni să-mi Îndeplinească vreo dorință, i-aș spune că nu mi-aș dori aur, palate, să fiu regină sau pe vreun Făt Frumos; mi-aș dori copilăria și tinerețea Înapoi, alături de cei dragi. Ele au fost momentele cele mai fericite din viața mea și, când Îmi va veni rândul sa plec În veșnicie, aș vrea să plec cu sufletul Încărcat de amintirea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
gata. Teminați odată! îmi vine să strig. Mai durează mult? întreb eu, dar nu zice nimic. Îmi trebuie haine. Ziua cea Bună și gata. Simt că mi-a intrat cu fierul până la inimă. — Numai copilul! îi spun cu voce tare. — Fătul - mă corectează el. Așadar Ziua cea Bună, notele, ursul local. Iar costumul lui Benjamin în formol. Da, o să fac rost de un borcan pentru el. Ghemuit în soluția aceea, sigur va arăta ca un creier negru. — Cât mai durează? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
proaspăt cosit și trebuia să dau o mână de ajutor. Cu patru luni în urmă împlinisem doisprezece ani, vârsta când cea mai bună companie a mea era cartea delectându-mă cu cele mai frumoase povești cu fete de împărați și Feți frumoși, iar cei mai buni prieteni ai mei erau eroii cărților cu care călătoream pe toate meridianele globului pământesc și pe mare, unde mă simțeam cel mai bine, aveam mare succes în bătăliile cu pirații. Îmi plăcea să citesc mult
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
muri în nu foarte multe zile. Se știe de exemplu că eschimoșii care, deși mănâncă și carne crudă au o medie de viață foarte redusă, de cca. 35 de ani. Laptele matern conține cam 2,35-2,38% proteine la nașterea fătului și se reduce la 1,2-1,6% în decurs de 6 luni. Și cu toate acestea, consumând numai lapte matern, organismul sugarului se descurcă de obicei minunat doar cu o astfel de cantitate de proteine. De altfel, în primul an
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]