7,566 matches
-
derizoriu-schimonosită, caricatural-esențializată a maestrului „infinitului mic” și al „antimateriei” narative va fi citită mai ales în cheia „evazionistă” a abaterii sale față de convențiile real(ism)ului. Interpretarea în cheia fantasticului modern nu putea lipsi, așadar, din peisaj... O discuție privind „fantasticul absurd” al lui Urmuz propune Sergiu Pavel Dan în studiul său din 1976, cu precizarea că „trimiterile la suprarealism sau existențialism trebuie făcute cu multă prudență”, ca și „cele la fantasticul neliniștitor al lui Poe sau Hoffmann”. Pornind de la biografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu putea lipsi, așadar, din peisaj... O discuție privind „fantasticul absurd” al lui Urmuz propune Sergiu Pavel Dan în studiul său din 1976, cu precizarea că „trimiterile la suprarealism sau existențialism trebuie făcute cu multă prudență”, ca și „cele la fantasticul neliniștitor al lui Poe sau Hoffmann”. Pornind de la biografie spre operă, autorul insistă asupra „umorului negru” urmuzian, plasîndu-l astfel pe Urmuz în proximitatea suprarealismului: „În totul, persoana lui însemna reîntruparea acelui duh greu de definit, deosebit atît de ironia romantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umorul negru nu este trist, nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unui pian, ieși la suprafață». Mai tîrziu, cele două texte se apropie sub cerul unei melancolii senine”. Titlul articolului trimite în mod vădit și la eseul lui Constantin Noica, Spiritul românesc în cumpăna vremii... A. Vieru se referă la „cerul fantastic” al „Fuchsiadei” readucîndu-l în atenție pe „modelul” acesteia, pianistul Theodor Fuchs (1873-1953): „Tinerii muzicieni de după al doilea război mondial, printre care și autorul acestor rînduri, l-au putut cunoaște personal pe Theodor Fuchs. Fără a ști nimic de „Fuchsiada”, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Geo Șerban, Editura Hasefer, București, 2001 Culcer, Dan, „Daniil Harms sau poetica faptului divers”, în Harms Daniil, Un spectacol ratat, traducere de Ioan Radin-Peianov, Editura Paideia, București, 1997 Dachy, Marc, Dada & les dadaismes, Gallimard, Paris, 1994 Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastică românească, Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1976 Davidescu, Nicolae, Aspecte și direcții literare, Editura „Cultura Națională”, vol.: I 1921, vol. II: 1924, București, ediția a II-a îngrijită și prefațată de Margareta Feraru, Editura Minerva, București, 1975 De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiu cinstită, m-a cam speriat. Oftez și mă calmez. Ce altceva aș putea face? — Nu, mie Îmi pare rău. Acum Îmi vărs nervii pe tine, deși știu cît de tare poate să te bage În sperieți. Are un tupeu fantastic. Sandy dă din umeri și se Întoarce la computerul ei, În vreme ce eu socotesc dacă am timp să-l sun pe Dan și să urlu la el acum sau dacă mai suferă amînare pînă după ședință. Nu. Trebuie să mă liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
CÎtă vreme o să am vălul pe cap, n-o să bănuiască nimeni nimic. — OK, inspiră Linda adînc. Ar trebui să ne calmăm. Adică tu ar trebui să te calmezi, Îmi șoptește Emma. — Mersi, Emma, Îi zîmbesc eu plină de recunoștință. Ești fantastică. — Ellie, Întoarce-te să te vedem. Linda a izbutit să-și recapete sîngele rece și spune fericită: — Arăți Încîntător. Apoi trage cu coada ochiului la ceas și sare ca arsă. — Vai, Doamne, e aproape patru. Dau fuga jos, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
plesnește peste genunchi și se Întinde să-i strîngă mîna lui Dan. Trish sare În sus și mă ia În brațe. — Doamne! Dintotdeauna am vorbit de o asemenea vacanță! Să Împărțim o vilă cu prietenii. O să fie de-a dreptul fantastic! O să ne distrăm de minune! — Intenționăm să-i invităm și pe Lisa și Andy, spun eu cînd ne așezăm iarăși cu toții. Ce părere aveți? Absolut! exclamă Trish. — Dacă nu cumva Lisa primește o invitație mai bună, spune Dan, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mă duc să văd ce face Tom. — Te uiți și la a mea? strigă Lisa. Deși, cred că Încă mai doarme. — Vin și eu, să mă uit la Oscar. Trish se tîrăște de pe șezlong și se Întinde. N-ar fi fantastic să fie atît de obosiți Încît să doarmă toată după-masa, iar noi să lenevim cît e ziulica de lungă, prefăcîndu-ne că nu avem copii? — Nu că am schimba vreodată situația..., spun eu, privind-o. — Sigur că nu, rîde ea. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-ți fie cea mai bună prietenă. Nu și-ar dori În ruptul capului să te rănească. Iar În al doilea rînd, nu Încerca să te supere. Probabil că se simte amenințată de Lisa și și-a descărcat nervii pe tine. — Fantastic. Și de ce și-a descărcat oful pe mine? — N-am vrut să spun chiar asta. Uite ce e, oftează el. Nu știu. Nu știu ce a apucat-o În seara asta sau de ce ți-a băgat prostia asta În cap, că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
intervenit un accident, așa că au rămas aici. Singurul avantaj e că pot sta cu cei mici. OK, am reușit. Am scos o propoziție coerentă fără să roșesc. Oricum, sînt evident caraghioasă. Nu spusese Fran odată că Charlie e o partidă fantastică? De ce s-ar uita cineva ca el la una ca mine? Ca să nu mai vorbesc de faptul că sînt măritată. Încep să-mi recapăt cumpătul și respir mai În voie. Nu e vorba că aș vrea ca Charlie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Trish, cu o expresie de Îngrijorare pe chip. — Nu sînt sigură, clatin eu din cap cu tristețe, dar, sincer vorbind, Dan n-a prea fost pe acasă În ultima vreme. Nu ar fi ca și cum, brusc, și-ar pierde un tată fantastic, care i-a fost alături tot timpul. Nu l-a văzut cu adevărat decît În weekenduri și, după cum ziceam, o să continue să-l vadă tot atunci, oricum. — Ca mamă singură, Începe Lisa, trebuie să te avertizez că e o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de ecstasy. Unul Își tatuase pe torace o navă. Altul Își incizase pe spate și pe bicepși șerpi, dragoni, femei goale, spade, sirene, samurai. Miria spuse că Axel Rose Îi tatuase fluturele de pe sân - o duruse să Înnebunească. Dar era fantastic, roșu-strălucitor, o culoare minunată. Paolo se pricepea să lucreze cu acul, era cel mai bun În domeniu. Oamenii veneau din Sicilia pentru a fi tatuați de el. — Dar pe prietena ta n-o pot tatua - o avertiză Axel Rose măsurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și curvă ca toate celelalte. Fioravanti făcea bine că Îi punea coarne cu un soi de subretă de televiziune - n-ar fi știut cum altfel să-i spună - dotată ca o păpușă gonflabilă, care Îi oferea niște partide de sex fantastice Într-o garsonieră de pe bulevardul Camilluccia. Avea chef să i-o spună. Acum. În fața acestor doamne aranjate și atât de bine educate. Doamna Fioravanti o merita. Ce mutră ar fi făcut. Ce umilință. Ce satisfacție, ce revanșă. Dar și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
piardă, Își legase de mână balonul roșu de la petrecerea Camillei, Își suge acum lingurița, iar frișca Îi desenează două mustăți albe pe buza de sus, În timp ce Valentina mușcă mărunt din plăcinta ei. Și vorbesc despre petrecerea Camillei, care a fost fantastică - erau și clovni, făceau și vrăji, erau și iepurași albi, și păpușari, și scamatori, se jucaseră de-a vânătoarea de comori, și-am câștigat noi, dar cadoul l-am uitat pe canapea, să sperăm că mi-l va pune deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o făcu, căci urechea ei era Încă lipită de pieptul lui, și ar fi trezit-o. Și deși ar fi vrut s-o facă, și-o interzise. Pentru ea. Pentru că o iubea cu adevărat. Pe fetița aceasta, timidă și ciudată, fantastică și gentilă, mai mult decât Parlamentul, mai presus de președinte, de imagine, de onoarea pe care niciodată nu-și dăduse seama că o deține și că ar putea s-o piardă - mai mult decât orice. Ei putea să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
focalizează, apoi strigă ceva cu frenezie - dar agentul principal nu-l aude, simte nevoia să iasă, și iese În balcon. În fața lui Roma, infinit de Îndepărtată. Nepăsătoare și luminoasă. Un labirint Întortocheat de mașini, de pietre și ciment, un zigzag fantastic de ziduri, cruci, cupole, acoperișuri și antene, blocuri haotice, copaci și palate brăzdate În lung și-n lat de fâșiile goale ale străzilor. O pulbere strălucitoare ce luminează cerul fără stele. Orașul reflectat este cel adevărat, făcut din umbre. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acest univers vast, personaje păstrează legături cu o realitate unanim știută (ca și în Omulețul roșu). Astfel, apar figuri istorice (Vlad Țepeș, Zoe Moruzi, Ienăchiță Văcărescu) alături de altele contemporane (Horia Gârbea, de exemplu) într-o mixtură ficțională susținută de tipologii fantastice; fantome, glole, morgoni, pitici, ființe cu rădăcini mitice ori, pur și simplu, colate pe structurile basmului tradițional, contribuie firesc la alcătuirea unei lumi în care realismul poveștii se desprinde din însăși inima fantasticului. Acest amestec de real și ireal constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
într-o mixtură ficțională susținută de tipologii fantastice; fantome, glole, morgoni, pitici, ființe cu rădăcini mitice ori, pur și simplu, colate pe structurile basmului tradițional, contribuie firesc la alcătuirea unei lumi în care realismul poveștii se desprinde din însăși inima fantasticului. Acest amestec de real și ireal constituie nota dominantă a scrierii și întreține veridicitatea mesajului. Eu însumi apar ca personaj, episodic firește, descoperire care m-a amuzat, mai cu seamă, că în ciuda tuturor aparențelor, se pare că am, încă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
necontenit. Unele povești aparțin naratorului, altele sunt create de personaje, unul dintre ele fiind chiar prozator postdecembrist (!), preocupat de epicul realist, senzațional și dezbrăcat, cam prea dezbrăcat, de prejudecăți sociale. În desișul acestor istorii bine legate își face loc povestea fantastică a lui Zogru. Noutatea acestui tip de cădere într-o realitate susținută de elemente fantastice constituie o primă consecință a perioadei de avangardă, în miezul căreia ne aflăm încă, și un semnal de așezare a insurgențelor. Lumea Doinei Ruști este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prozator postdecembrist (!), preocupat de epicul realist, senzațional și dezbrăcat, cam prea dezbrăcat, de prejudecăți sociale. În desișul acestor istorii bine legate își face loc povestea fantastică a lui Zogru. Noutatea acestui tip de cădere într-o realitate susținută de elemente fantastice constituie o primă consecință a perioadei de avangardă, în miezul căreia ne aflăm încă, și un semnal de așezare a insurgențelor. Lumea Doinei Ruști este lipsită de agresivitatea ostentativă din proza ultimei generații, se desfășoară după tonul unui creator binedispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pe părinți el îi iubea Gheorghe și Raluca îi chema, Ei la țară au trăit Și pe Eminescu l-au iubit. Volume de poezii, Luceafărul într-unul din ele îl va tipări, Nuvele, basme chiar de admirat Și un roman fantastic a creat. La Viena și Berlin a studiat Iosif Vulcan l-a ajutat, Școala el și-a terminat Și-n București la Teatrul Național a debutat. În 1889 a decedat 39 de ani el a umblat, Frați, părinți și-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]