4,667 matches
-
așa neagră ca mai demult, pe malul lacului Brateș, lângă Galați, dar pentru mine la fel de impresionantă): în casa de o sărăcie lucie, mișunând de copii (nu îndrăznesc să spun jegoși, nespălați, poate numai cu mucii la gură), se înălțau două fantome, două făpturi famelice, uscate și posace ca două păstăi căzute și uitate lângă o ladă de gunoi, încât nu puteai să-ți dai seama de-ți pot rezerva ceva bun: părinții lor, preotul și preoteasa. Celălalt camarad, propriul meu prozelit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la muzica lui Sabin Drăgoi (atunci probabil am asistat la premiera operei sale Kir Ianulea, care m-a cucerit prin stilul ei românesc înnoitor), ardelenii păreau să revoluționeze, prin tinerețea lor impetuoasă, sămănătorismul de mult răposat și reactualizat nu ca fantomă, ci ca împrospătată realitate inteligentă, subtil adaptată mersului istoriei. În cei douăzeci de ani de la eliberarea Ardealului de sub pajura cu două capete, în sfârșit istoria își arată fața luminoasă, dovedind că și românii au o stea a lor care poate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dar vizita mea îi va face o mare bucurie a doua zi dimineață. Un ceas mai târziu, stând la fereastră, am văzut trecând într-o caleașcă, foarte gătită, sulemenită cu roșu și cred că și cu alb, un soi de fantomă care mi s-a părut a Doamnei de Chevreuse. L-am întrebat pe valetul de la han cine era, și mi-a spus: „Este Doamna de Chevreuse care se duce la teatru; merge în fiecare zi.“ Am găsit că felul ei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adesea cu tristețe la efectele pe care civilizațiile bătrâne le produc, la acest gentilom decăzut și la anu mite organisme moleșite și lăbărțate care cresc ca lichenii la popoarele ajunse în amurgul lor. DOMNUL DE PRADT Într-o zi când fantoma lui Grimm m-a obsedat mai mult decât de obicei, l-am văzut deodată apărând la mine pe Domnul de Pradt în persoană, care binevoise să urce patru etaje și care venea să-mi dea o lecție în mansarda mea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
înfrânge moartea, trebuie să se lupte cu ea de foarte de timpuriu. Ciuma îi ucide părinții, cruțându-l. Își pierde credința în Dumnezeu, pe care îl numește "acel mare Dumnezeu al spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în toate capitolele. Își zice Faust (diavolul e la fel de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de apărare. Știi poveștile cu Sindbad ale lui Gyula Krudy? Le-am tradus în engleză. Eroul Sindbad e un amorez care a împlinit trei sute de ani. E și copilul care vrea să-i fie pe plac mamei, și o ironică fantomă îmbătrânită care-și vizitează din nou vechile cuceriri. Încă nu sunt fantomă, sunt doar adult, tată a doi copii care au crescut. Din acest punct de vedere, mi-e destul de clar ce sunt. Limpezimea e de preț, dar profunzimea e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tradus în engleză. Eroul Sindbad e un amorez care a împlinit trei sute de ani. E și copilul care vrea să-i fie pe plac mamei, și o ironică fantomă îmbătrânită care-și vizitează din nou vechile cuceriri. Încă nu sunt fantomă, sunt doar adult, tată a doi copii care au crescut. Din acest punct de vedere, mi-e destul de clar ce sunt. Limpezimea e de preț, dar profunzimea e în firea lucrurilor e obscură. Nu m-am gândit în mod conștient
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
multitudinea caracterelor corporale, a lucrurilor reflectate prin acțiunile corporale. Lucrurile reflectate, inclusiv corpul, sunt în mod egal reprezentate de idei. Spre deosebire de obiecte, ideile nu se văd. Faptul că ideile nu se văd nu înseamnă însă că ele ar fi niște fantome. Dimpotrivă, ideile sunt la fel de reale pe cât sunt și obiectele reflectate prin senzații. Mai mult, Spinoza a arătat că dimensiunea fenomenală a naturii, a corpului și a lucrurilor reflectate prin corp este infinită. Aceasta are două proprietăți mai importante: întinderea și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este reflectat. Este o concepție fenomenologică maximală. În acord cu principiul său "a exista înseamnă a percepe sau a fi perceput" Berkeley a subliniat și posibilitatea realizării unor activități mentale eronate. Unele idei abstracte pot deveni chiar periculoase, pot genera fantome care se cer exorcizate. A invocat în acest sens necesitatea intervenției active a spiritului, ca realitate subiectivă de conștiință. Ceea ce este reflectat ca gândire este diferit de sfera senzațiilor și emoțiilor, devine act de voință. De acest lucru omul poate
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de asemenea să omagieze bradul, în timp ce druzii aveau în casele lor ramuri de plante perene, considerate sfinte și care simbolizau viața eternă. Cei superstițioși își atârnau ramuri de palnte deasupra ușilor, în scopul de a le proteja casele de vrăjitoare, fantome sau spirite rele. Forma triunghiulară simbolizează Sfânta Treime. Unele surse povestesc despre tradiția împodobirii bradului ca fiind un obicei preluat de la triburile germanice, unde bradul simbolizează, prin forma sa triunghiulară, Sfânta Treime. Mai mult, se spune că podoabele, globurile roșii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de luminile științei. Prin reacționarism se înfiera în Apus feudalismul catolic, iar prin obscurantism Inchiziția romană. Mimetismul intelectual nu găsea în istoria ortodoxă nici violente opoziții ecleziastice față de reformele sociale, nici ruguri aprinse pentru frigerea savanților și a filosofilor. Totuși, fantoma conflictului trebuia agitată pentru a pregăti o generație streină de Hristos și dușmănoasă față de Biserică. Nu e idee ostilă vânturată de gândirea autonomă occidentală care să nu fi fost și să nu fie reprodusă de condeiele de la noi, forțând astfel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o declară o proiecție iluzorie a sufletului omenesc, o regiune ireală unde nu construiește decât fantezia iresponsabilă, aceeași știință nu face altceva decât să substituie transcendentului ordinea imanentă a inconștientului și să dea frâu liber imaginației să-l populeze cu fantome explicative, ce nu au în realitate nici o valoare științifică. Inconștientul e necunoscutul din noi, adică tocmai partea care scapă investigației științifice și controlului inteligenței. Incontestabil că el joacă un rol în viața omenească și în plăsmuirile noastre; dar a-l
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îl trăiești cu conștiința că tu ești subiectul pur și etern al cunoașterii și în fața acestui spectacol îngrozitor de sublim, ești „purtătorul acestei lumi întregi”, căci lupta violentă din natură nu e decât propria ta reprezentare. Sentimentul propriei nimicnicii e o „fantomă, o imposibilitate mincinoasă” căci individualitatea noastră uitată e înlocuită cu conștiința că suntem „purtătorii tuturor lumilor și ai tuturor timpurilor”. Dezechilibrul de forțe de la început se schimbă astfel într-un echilibru nou: dependența noastră de nemărginirea lumii se răstoarnă și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reprezentat. Volkelt distinge în sublimul distructiv un sublim care ne înspăimântă, cum e cel din exemplele pomenite; un sublim care ne terorizează, cum ar fi în natură namilele diforme, pe care fantezia le sculptează în bezna nopții, sau strigoii, sau fantomele morților, descrise în romane ori în drame cum e Hamlet; un sublim repulsiv cum ar fi o ciumă reală ori imaginată în scris sau pe pânză; și un sublim deprimant cum ar fi un spectacol natural sau evocat, de o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să aparțină naturii neînsuflețite, cum e o furtună sau un incendiu, naturii subomenești, cum e un leu sau un tigru, naturii omenești, cum e eroul, naturii supraomenești, cum sunt obiectele religioase ale sublimului, sau pur și simplu imaginației, cum sunt fantomele întunericului sau ficțiunile mitologice! în raport cu sublimul mistic, pur, real și supranatural, sublimul estetic e variat, eterogen și în totalitatea izvoarelor lui, foarte impur din punct de vedere teologic. Această eterogenitate, acest conglomerat cu aspect aproape grotesc ne face să înțelegem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nici în partea mai luminată a câmpului de asfodele, umbrele nu se simt prea fericite. Când Odiseu coborât acolo sacrifică animale, umbrele se reped să soarbă sângele vărsat. Sângele e simbolul vieții la care ar vrea să se reîntoarcă aceste fantome. Iadulraiul Hadesului seamănă mai mult cu „celălalt tărâm” al basmelor noastre, în el nu se poate vorbi de o fericire, ci mai mult de o nefericire gradată. Chiar atunci când e conceput ca un câmp elizeean, fericiții lui nu sunt invidiați
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu se poate vorbi de o fericire, ci mai mult de o nefericire gradată. Chiar atunci când e conceput ca un câmp elizeean, fericiții lui nu sunt invidiați de cei vii. Eroii epopeii și ai tragediei nu se compară niciodată cu fantomele de aici, dar totdeauna cu zeii din Olimp. Hadesul e lumea răsfrântă în apa neagră a lui Okeanos, a Lethei sau Stixului; Olimpul, lumea răsfrântă în azurul cerului. Aici muritorii nu pătrund. E locul zeilor fără moarte, al frumuseții neveștejite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de asemenea să omagieze bradul, în timp ce druzii aveau în casele lor ramuri de plante perene, considerate sfinte și care simbolizau viața eternă. Cei superstițioși își atârnau ramuri de palnte deasupra ușilor, în scopul de a le proteja casele de vrăjitoare, fantome sau spirite rele. Forma triunghiulară simbolizează Sfânta Treime. Unele surse povestesc despre tradiția împodobirii bradului ca fiind un obicei preluat de la triburile germanice, unde bradul simbolizează, prin forma sa triunghiulară, Sfânta Treime. Mai mult, se spune că podoabele, globurile roșii
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
următoarele sensuri ale termenului: primul sens este acela de reprezentare, imitație, portret, sensuri care apropie termenul de înțelesul său contemporan. Al doilea sens se referă la portretul funerar plasat în atrium, al treilea la imaginea sau umbra unui mort sau fantomă, al patrulea sens este de ecou, al cincilea se referă la portret sau imaginea unui om și al șaselea la imaginea unui obiect. Prin urmare modalitatea în care era înțeles termenul imago se păstrează și în limba română, mai puțin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cenzură a imaginarului Încercările de a cenzura imaginarul nu sunt noi, precum nici termenul de idol care prin structura sa a devenit un simbol al cenzurii. Idolum însemna în latina nu numai "idol" ("obiect de cult"), ci și nălucă, umbră, fantomă 42. Un înțeles asemănător îl are și cuvântul grecesc είδωλο (idol, fantoma, umbră). Acesta conține rădăcina είδ (rădăcină conținută și de είδoV), care se referă la "ceea ce se vede". Un derivat al lui eidwion este cuvântul ειδωλολατρεία (idolatrie), termen folosit
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nici termenul de idol care prin structura sa a devenit un simbol al cenzurii. Idolum însemna în latina nu numai "idol" ("obiect de cult"), ci și nălucă, umbră, fantomă 42. Un înțeles asemănător îl are și cuvântul grecesc είδωλο (idol, fantoma, umbră). Acesta conține rădăcina είδ (rădăcină conținută și de είδoV), care se referă la "ceea ce se vede". Un derivat al lui eidwion este cuvântul ειδωλολατρεία (idolatrie), termen folosit în traducerea în limba greacă a Vechiului Testament (Septuaginta)43 în sensul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
au zvârcolit o dată, de două ori și gata. Piereau pe capete. Da' nu zici că a trecut molima și la vitele albe? Au început a pica și ele". Pentru ca molima să poată fi oprită, trebuie găsit cine se ascunde în spatele fantomei: "Ne-am gândit noi, ne-am socotit cam pe la ce uși a umblat și am tras cu gândul că o fi alde a lui Măruță. Murise cam pe iarnă. Treabă încurcată. O fi avut bărbatu-so vină? N-a fi avut
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
n-are de dat socoteală nimănui"1. Se vede cu claritate că femeia nu se încadrează în normă. Norma nu admite excepția. Eșecul mașinăriei disciplinare ce cuprinde inclusiv practicile religioase constituie dovada unei ipoteze cu privire la cine ar putea fi "anormalul", fantoma, spectrul. Moartea subită confirmă vinovăția: "Într-o seară află că vin jandarii și a doua zi au venit și doftorii. Au făcut masă de lemn la ei în curte și au tăiat-o să vază că ce-i? Erau toate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și care acum sunt morți. Prezentul este o dreptate care se face trecutului și poarta prin care intră Mesia, spre a ne da șansa mântuirii. Privind lucrurile comparativ, dacă în conștiința tradițională românească trebuie ne să ferim în prezent de "fantomele nefaste ale trecutului" care ne pot bântui, doar prezentul fiind abonat la dreptate, în filosofia lui Benjamin despovărarea prezentului de responsabilitatea față de viitor se face printr-o reparație anamnezică, printr-o reparație îndreptată spre cei care au murit și nu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
într-un discurs al unei mari narațiuni. După 1990, observăm producerea unui fenomen cu rezonanțe multiple, cel al restituirilor științifice și culturale. Acest fenomen reproduce formula tradițională a relației dintre cei morți și cei vii, a aducerii în viață a fantomei, a spectrului. Această aducere în viață conține în sine un element neliniștitor, pentru că produce o "dezordonare" a lumii științifice, întrucât "locurile" la care fuseseră îndreptățiți cei dispăruți prematur și injust au fost între timp ocupate de alte tipuri de discursuri
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]