4,972 matches
-
nespus pentru tine, spun eu. Jill ar fi cu adevărat Încântată. Știu că nu ar suporta să știe că nu te descurci. Robin aprobă, reconfortat că vestea a fost lansată, bucuros că scara de acostare a fost din nou trasă. Farfuriile fiind goale, ne-am Întors Încă o dată la meniu, studiindu-l ca pe o foaie de examen. Ce zici de o tartă englezească pentru amândoi? spune Robin. Ai auzit că Încearcă să găsească un nou nume pentru spotted dick1? —Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șopti: —Scapă-mă de supermodelul Luca Luca. Apoi cu voce tare: —Hei, stai cu noi, nu te-am mai văzut de un car de ani, și mă trase în poala lui. Nu vrei niște desert? mă invită oferindu-mi o farfurie plină ochi cu profiterol. —Mulțumesc, dar tocmai am devenit alergică la profiterol, l-am refuzat împingând farfuria. Nici nu-ți poți închipui cum îți taie pofta de mâncare petrecerile astea. Zach zâmbi și se uită seducător la mine. Ești cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am mai văzut de un car de ani, și mă trase în poala lui. Nu vrei niște desert? mă invită oferindu-mi o farfurie plină ochi cu profiterol. —Mulțumesc, dar tocmai am devenit alergică la profiterol, l-am refuzat împingând farfuria. Nici nu-ți poți închipui cum îți taie pofta de mâncare petrecerile astea. Zach zâmbi și se uită seducător la mine. Ești cea mai spirituală fată din New York? Sau doar cea mai frumoasă? mă întrebă. Nici una, nici alta, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sparte. I-am explicat lui Charlie că nu-i prima oară când își lasă baltă prietenii în timpul cinei pentru expediții de cumpărături nocturne și că n-ar trebui să se simtă ofensat. Charlie dădu din umeri și se întoarse la farfuria cu paste și trufe. Din fericire, n-a luat în serios plecarea lui Julie. Mă privi blând, fratern. Odată cu plecarea lui Julie, atmosfera se schimbă și m-am simțit relaxată pentru prima oară de săptămâni. —Ți-am povestit despre părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în lenjerie sexy în caz că te-ar putea vedea cineva. Pe la 12.30 încă nu primisem nici un semnal de la Zach. Nu puteam să mai neg: în ochii Alesului aveam tot atâta însemnătate ca și o rămășiță de blinie uitată într-o farfurie la Le Cirque. Pentru prima oară, în minte mi se strecură un gând îngrozitor: poate Zach nu mă iubește. Poate-i, într-adevăr, un psihopat, cum l-a numit Julie. Nici măcar nu doream să mă gândesc la ce mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să mor până să se întoarcă Julie. Știam că, după Hermès, se va duce direct la întâlnirea cu Todd și urmau să petreacă până în zori. Rareori se întorcea înainte de șase dimineața. Am comandat la room-service două Mimose 1 și o farfurie cu foie gras. Vor fi lucruri de care îmi va fi dor, ca, de pildă, room-service-ul de la Ritz, care-i atât de prompt încât, de-abia am pronunțat cuvântul mimosa, că am și primit-o. Și butonașul instalat chiar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe Madison, să-mi iau costumul acela de baie alb căruia i se face reclamă? Oricum, când am terminat prăjitura - care a fost până peste poate de delicioasă -, am găsit o inimioară roz de cristal, care mă aștepta pe fundul farfuriei. Eduardo putea să dispară liniștit în călătoriile lui de afaceri și să nu mă sune deloc în tot timpul acesta, dacă dorea. —Iartă-mă, Principessa, m-a rugat din nou. —Ești iertat, i-am răspuns, fiindcă ador sfârșiturile fericite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prietena ei, Shelley - care are întotdeauna pe măsuța de cafea o fructieră Royal Doulton plin cu rodii perfect coapte, ca să se asorteze cu tapetul Zuber, pictat manual - n-o să fie impresionată de propria ei colecție de fructiere. Apoi mai erau farfuriile și ceșcuțele de espresso: voia să aibă porțelanul acela franțuzesc la modă pe care-l avea toată lumea, chiar dacă nu-și amintea cum se numește și-i era prea rușine să întrebe. Auzise că lingurițele de argint Buccellati sunt la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
place Wagner? m-a întrebat domnul Scarlat, ca într-o doară. — Bineînțeles, i-am răspuns serioasă, ca o școlăriță la un exa men - mai ales că eram în uniformă. Cel mai mult îmi place Niebelungenslied. Și-a ridicat privirea din farfurie și s-a uitat pentru prima oară cu atenție la mine. M-a studiat concentrat. Chiar m-am simțit stânjenită sub privirea lui. — Cum spuneai că te cheamă? m-a întrebat, brusc. — Clara. Clara Martin, i-am răspuns, tot ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simțit stânjenită sub privirea lui. — Cum spuneai că te cheamă? m-a întrebat, brusc. — Clara. Clara Martin, i-am răspuns, tot ca o școlăriță. — Clara... Clara Martin..., a repetat el, răspicat, lăsând fur culița și cuțitul să se odihnească pe farfurie și ștergându-se cu un șervet de pânză. Ce cauți tu aici, Clara Martin? — Mă scuzați? l-am întrebat la rândul meu, nedumerită și chiar ușor speriată. îl aștept pe Eduard, avem... Avem ceva de discutat... Lucrăm împreună la un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
țigară urmărind fumul care se ridică spre plafonul din lemn. Nu tocmai înalt, ușor corpolent, cu față roșie și netedă, poartă o pereche de pantaloni maro, cămașă albă și vestă cafenie, care-i acoperă pântecele rotund. În fața lui, lângă o farfurie cu trei felii de pâine prăjită unse cu brânză, aburește o ceașcă mică de cafea. Gustă precaut din cană și cu un plescăit mulțumit al buzelor, stinge țigara în scrumieră după care începe să mănânce cu poftă. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu trebuie crezute zvonurile care arată Berlinul în ruine. Glorioasa noastră Luftwaffe 46 poartă lupte victorioase cu acești gangsteri zburători, care nu excelează decât în bombardarea orașelor fără apărare. În acel moment, ospătarul sosește cu felurile de mâncare. Depune expert farfuriile pe masă, apoi dispare fără să scoată o vorbă. Imediat Kohler se ridică. Domnule Rădulescu, mă bucur că v-am cunoscut. Domnișoară Smaranda, revederea dumneavoastră a fost o imensă plăcere. Poate data viitoare voi avea privilegiul să discutăm mai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chipul Smarandei. Pe fața de masă albă, ajurată, bucătăreasa aranjase lângă serviciul de ceai, un coșuleț cu fursecuri și un altul cu chifle calde. Aroma dulce-acrișoară a lichidului fierbinte inundă încăperea. Mănâncă tăcuți, doar clinchetul lingurițelor și zgomotul ceștilor în farfurii tulbură liniștea. Se privesc fără a spune nimic în timp ce mâinile își continuă automat mișcările. Chiar dacă obosite, fețele lor arată împăcate și mulțumite. În plină domnie a zeului Marte reușiseră să fure un dram de fericire. Un lux rar îngăduit muritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că există, dar medicul îl asigură optimist că vor trece cât se poate de repede. Odată la 2-3 zile Smaranda apare la ușa rezervei unde este internat cu diferite bunătăți aduse special pentru el. După ce veghează să mănânce tot din farfurie, îl îndoapă cu fructe apoi fac lungi plimbări împreună prin parcul vechiului sanatoriu de lângă București, transformat acum în spital datorită războiului, în timp ce ea își potrivește răbdătoare pasul după mersul lui ușor nesigur. Atunci când Marius obosește, se așează amândoi pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrân. Proprietarul unei cârciumi unde mătura podelele seara după închidere, văzuse că băiatul e isteț și îl luase pe lângă el, om de încredere. Câștigase o pâine, amară cei drept, că stăpânul îl scotea mereu dator, dar reușise să își umple farfuria cu mâncare, iar între timp să învețe și o meserie. Lucra de un an ca marangoz în port când Antonescu lansase celebrul "Ostași, vă ordon, treceți Prutul!". În timp ce se ridică de pe găleata unde stătuse, Romulus Klein râde și el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soldații italieni. Tăcerea îl umple de nervi pe Schultz. Pierzându-și răbdarea, îl lovește pe Dussek cu pumnul în plină față, răcnind cât poate de tare: Vooorbeșteeeee!!! Von Streinitz face involuntar o grimasă, ca la un scrijelit de cuțit pe farfurie. Sub șocul loviturii, prizonierul cade cu tot cu scaun pe spate. Un vârf de cizmă se înfige cu zgomot înfundat în coastele nenorocitului. În picioare, ticălosule! De abia am început. Face un semn celor doi soldați, care îl ridică din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o zi frumoasă. E liniște. O liniște desăvârșită. Fără greutatea automatului agățat de umăr, ar fi avut senzația că este un turist pornit într-o excursie lungă care-și îngăduie un mic popas la o cabană, în față având o farfurie plină cu plăcinte pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere și aromat cu multe felii de lămâie. Ca o manifestare involuntară a senzației de plăcere la asemenea gânduri își trece limba uscată peste buzele arse și crăpate de sete. Zgribulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sosit. Într-o atitudine respectuoasă, privește spătarul înalt al fotoliului din piele crem, în ton cu restul mobilierului, care nu lasă să se vadă nimic din persoana căreia i se adresează. Imediat, se aude sunetul unei cești ciocnite grăbit de farfuria din porțelan pusă pe masa joasă aflată în dreapta fotoliului. Ah, în sfârșit! Mulțumesc, Anatol. Cu o prezență aparent fragilă, doamna cu păr argintiu care-și face apariția, în jurul vârstei de șaizeci ani, pășește cu greutate prin cameră sprijinită într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cuvinte. Privirea ei căpătă străluciri uitate, un fel de amurg; și neînțelegerea mea se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi Încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcînd haz de Îndemînarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația Întreruptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
moment. Oricum, din întreg pachetul ideologiei naeionesciene numai antisemitismul manifest și prolegionarismul fățiș (pentru că Legiunea era antisemită) erau pentru Sebastian cu adevărat o problemă; cu aceste excepții, el s-a înfruptat pe îndelete, ciugulind - delicat, ca Albă ca Zăpada din farfuriile tuturor piticilor - din toate ideile ultrareacționare (dar pentru el ultrarevoluționare) ale lui Nae. Statutul grandios pe care îl avusese Sebastian la Cuvîntul - comentator politic, autor de prima pagină, bun de arătat regelui - trebuie luat și el în considerație cînd ne
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
afară, când Ilsebill a spus fără dubii principiale: "Ei, de data asta o să fie un băiat." A nu se uita cimbrul. Cu cartofi copți sau, ca pe vremuri, cu mei. Întotdeauna, carnea de berbec este recomandabil să fie mâncată din farfurii încălzite. Totuși, sărutarea noastră, dacă îmi este permis să mai destăinuiesc și asta, era unsuroasă. În supa de pește, pe care Ilsebill o înverzise cu capere și mărar, înotau ochi albi de cod și asta însemna noroc. După ce acțiunea reușise
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
Ochiul magic, la pagina 10, cu verdicte de-o franchețe pe care-o știm de undeva... Ion Stoica despre un ex-libris eminescian în biblioteca lui Titu Maiorescu. Constantin Noica, Introducere la dor. Un Radar - soi de Meridiane, cu felurite curiozități: Farfuriile zburătoare, o superstiție?, Einstein pe scenă?, Speologii și zborurile cosmice?.Dorin Tudoran stă de vorbă cu Andrei Blaier, iar George Banu scrie despre Livada cu vișini pusă în scenă de Pintilie. La rubrica cu de pe la alții, o recenzie din Paris
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
E ora când știe că eu vin acasă și cu toate astea nu sânt niciodată sigur dacă mă așteaptă sau nu. Și niciodată nu știu dacă, așteptîndu-mă, o să-mi înghit în liniște borșul nenorocit pe care mi-l servește în farfurie, sau dacă există sau nu acel borș, deși îi plătesc o servitoare care să-l gătească." Aproape că nu auzii aceste cuvinte care mă introduceau deodată, fără ocolișuri și fără falsă discreție, în viața intimă a prietenului meu. Mai târziu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
geniu era natural, nu era o consecință a unui spirit polemic, premeditat și antagonic." Credeam că îl strivisem pe Petrică, dar el avu un surâs spontan de superioritate, nu se grăbi să-mi răspundă, așteptă ca Matilda să ne schimbe farfuriile. Ea ne ascultase cu o expresie care sugerase că îi venise în cap un gând, mai degrabă o întrebare pe care aștepta să i-o pună la urmă soțului ei; în această amânare savura parcă reacția lui, cu care urma
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]