4,487 matches
-
oameni care vorbesc aceeași limbă, dar ale căror concepții nu au nici o legătură. Ierusalimul meu n-are nici o legătură cu Ierusalimul lui. E același loc, eu știu unde este, dar toată viziunea lui era complet diferită. Și asta a fost fascinant. Nu numai decalajul de timp și decalajul de limbă, ci și un decalaj de perspectivă. Putem vorbi de exact aceleași locuri, putem sta în aceleași locuri și nu vedem același lucru. S.A.: Sunt două topografii care nu au aproape nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
de ani; oricum, ținea minte ce publicase. Dar, insist, asemenea opțiuni sunt structurale: ce, pot eu spune că sunt un mai mare patriot român decât Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" ? Nu. Dar am găsit în cultura română ceva interesant, chiar fascinant din punct de vedere intelectual, am rezonat, apoi am scris și eu... S.A.: Dar nu ai observat și că mulți autori români care circulă în medii occidentale evită să facă referințe la cultura română? Aceasta e o dimensiune interesantă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
acei evrei din România erau seculari? M.I.: Habar n-am. Poate, dar cred că e ceva și mai adânc. S.A.: Dar, din câte îmi amintesc eu, Ury Benador XE "Benador, Ury" are o perspectivă urbană asupra hasidismului. În asta e fascinant pentru mine acest grup de români evrei de foarte multe orientări, despre care am mai vorbit: ei cu toții sunt urbani. Reprezintă o civilizație citadină, dar încearcă să spună ceva despre o civilizație rurală sau semirurală pe care nu prea o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
-și mai dea în petic cu apucături și năravuri proaste, nu se poate să nu aibă un amestec aceiași străini răuvoitori, interesați să se arate mereu cu degetul către acești primitivi și incorigibili cetățeni (europeni, totuși!) din „mereu surprinzătoarea și fascinanta” Românie. (Vorbă să fie!). Până și corupția de aici este sui-generis, explicabilă istoric, psihologic, politic etc. și, prin urmare, avocățește scuzabilă (vezi comunicarea „științifică” a lui Adrian Severin despre „excepționalitatea corupției la români”, compusă după prinderea chiar a d-sale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a vorbit (ca, de ex., Lucian Blaga!), fiind, desigur, un „retardat”! Dacă recunoașterea geniului său este doar rezultatul unei cabale „nutrite” cu orgolii naționale și personale nemțești, mai are sens să fie puse în discuție „contribuții” științifice dubioase din aceeași „fascinantă Românie”? Ele nu fac decât să suporte obișnuitele contestații, motivate de interese obscure, și cu asta, basta! Uite-așa poate fi „rezolvată” încă o problemă cu care oameni de știință și jurnaliști și-au bătut capul luni de zile, riscând
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-și mai dea în petic cu apucături și năravuri proaste, nu se poate să nu aibă un amestec aceiași străini răuvoitori, interesați să se arate mereu cu degetul către acești primitivi și incorigibili cetățeni (europeni, totuși!) din „mereu surprinzătoarea și fascinanta” Românie. (Vorbă să fie!). Până și corupția de aici este sui-generis, explicabilă istoric, psihologic, politic etc. și, prin urmare, avocățește scuzabilă (vezi comunicarea „științifică” a lui Adrian Severin despre „excepționalitatea corupției la români”, compusă după prinderea chiar a d-sale
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a vorbit (ca, de ex., Lucian Blaga!), fiind, desigur, un „retardat”! Dacă recunoașterea geniului său este doar rezultatul unei cabale „nutrite” cu orgolii naționale și personale nemțești, mai are sens să fie puse în discuție „contribuții” științifice dubioase din aceeași „fascinantă Românie”? Ele nu fac decât să suporte obișnuitele contestații, motivate de interese obscure, și cu asta, basta! Uite-așa poate fi „rezolvată” încă o problemă cu care oameni de știință și jurnaliști și-au bătut capul luni de zile, riscând
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bazate pe respectul reciproc pentru integritatea teritorială și jurisdicția internă.660 În ultimele decenii statele au încercat să treacă dincolo de promovarea ordinii internaționale către obiectivul ambițios al guvernanței globale, iar dreptul internațional a început să se schimbe într-un mod fascinant. În primul rînd, deși statele sunt în centrul sistemului legal internațional, persoanele, grupurile și organizațiile sunt recunoscute ca subiecți ai dreptului internațional. Dezvoltarea unui corp în expansiune de legi internaționale privind drepturile omului, susținute de mecanisme de aplicare, le-a
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
1964-1984, Constanța, Ex Ponto, 2001, passim. 11. Ghislain de Diesbach, Prințesa Bibescu, 1886-1973. Ultima orhidee (în continuare Diesbach). Traducere și note de Constantin Popescu, vol. I-II, București, Editura Vivaldi, 2003, pp. 225-227. 12. Ibidem, p. 228. 13. Christine Sutherland, Fascinanta Martha Bibescu și lumea ei. În românește de Elena Giurcă, București, Editura Vivaldi, 2004, pp. 122-125. 14. Ibidem, pp. 115-116. 15. Dumitru Hîncu, Martha Bibescu. Intrigă fără iubire. Piesă jucată în culise, București, Editura Vivaldi, 2002, pp. 128-129; autorul reproduce
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
măria-sa, de la Comenius încoace, conștientizează că școala este un atelier al umanității și, cu certitudine, un drum spre înțelepciune. Dascălul, în viziunea noastră, are un statut atotcuprinzător. El trebuie să fie, în aceeași măsură, și instructor, personaj focal, și fascinant ori charismatic actor, și mediator, moderator, autoritate instituțională, confesor și protector, consilier și terapeut, lider de opinie și manager. Dascălul, așa cum se degajă din legea cea nouă, e vocație și har, model și ideal de personalitate. A fi, astăzi, dascăl
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Fotografiile expuse în Pavilionul Italiei din Grădinile Bienalei, Pavilion pus la dispoziția României pe toată perioada carnavalului (25 ianuarie - 5 februarieă: peisaje însorite, biserici scăldate în lumină, tinere îmbrăcate în ii, arcași care își întind arcurile spre cer. Eterna și fascinanta și inautentica Românie. Băutură. În Pavilionul Italiei, programul începea pe la 22.00, în fiecare seară. Punctualii se plictiseau în zece minute-un sfert de oră și o întindeau. Petrecerea începea de la 12.00 în sus. Nu aveai voie să intri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
se preling pe ferestre, prin păr, pe frunze, așezându-se apoi ca mărgelele de sticlă pe cabluri electrice. Ninsoarea cu fulgi mari și băltoacele murdare de pe trotuar. Cascade albe și pâraie. Fântâni arteziene și soarele născând curcubee în pulberea udă. Fascinante flori de gheață, povești întregi scrise pe geamul de la dormitor. N-am știut să fac altceva decât să privesc. Joaca s-a rezumat la împroșcări dătătoare de zâmbet și cufundări leneșe. Pentru William Pye (www.williampye. comă însă, apa nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
al ei, fiindcă ea este cea care-mi răspunde la telefon. Ori de câte ori nu mai pricep nimic, dar nimic, dintr-o situație sau întâmplare (petrecută de cele mai multe ori în paradoxala, niciodată plicticoasa, în fine cred că ați ghicit: în eterna și fascinanta noastră țară) iau telefonul și i-o expun, iar dna Lovinescu, după o tăcere de câteva secunde, îmi răspunde concis, la obiect, cu acea voce a ei, "obosită de România", (fiindcă are, a avut vreme de aproape șaizeci de ani
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
vede firma pe care scrie Teatrul de Balet Clasic și Contemporan) iar discuția noastră s-a prelungit pe mai multe numere ale revistei. Și dacă niciodată Oleg Danovski nu spunea lucruri banale sau neinteresante, spectacolul personalității lui era unul mai fascinant decât orice interviu. Era firește, de un egoism artistic și de o exigență care mi-au dat peste cap ritmul de viață obișnuit pentru câteva saptamâni bune. Nu lucra eficient și inspirat decât noaptea, avea în sensul ăsta argumente furnizate
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de a trăi din talk-show-ri, după regula minimului efort, neputința de a ieși de sub fascinația spectacolului politic, care nu-ți cere nicio imaginație și niciun deranj, decât pe acela de a-l invita iar și iar pe același etern și fascinant Iosif Boda; convingerea, sinceră că viața de zi cu zi a românilor depinde de ce decide în ziua respectivă parlamentul, președinția sau guvernul, reducția întregii noastre vieți la componenta ei politic-mondenă; faptul că și în presa noastră scrisă, aceea puțină care
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
la faptul că șocul produs putea să-i saboteze întreaga lucrare). Cred că multe dintre acele remarci nu le-aș mai fi scris nici după discuția explicativă cu George, el fiind, am mai spus-o, alături de Lucian Pintilie, cel mai fascinant și convingător interpret al propriei sale opere. În mod curios însă, deși, ca orice scriitor admirat, alintat și aparent de neatins nici cu o floare, Gheorghe Crăciun însuși, înainte de a citi lungile mele mesaje de pe marginea manuscrisului, a avut, mi
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
film. Cazul Europei Libere conține povestea relației de dragoste dintre ascultători și oamenii de la radio - pe de o parte - și, în sens invers, povestea relației de ură dintre cei de la radio și oamenii regimului. Această dublă poveste mi se pare fascinantă, pentru că se petrece pe orbește: nici unul dintre protagoniști nu îl vedea pe celălalt la față, totul era pe bază de voce, de auz, de șoaptă sau de imaginație. Blind dating... Mai e un lucru: astăzi televiziunea, imaginea în general, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
nu sunt critic literar și nu dispun de instrumentarul necesar pentru a aborda astfel volumul, voi încerca să expun câteva idei care mi se par importante pentru ceea ce vreau să scot în evidență. În roman sunt o mulțime de scene fascinante. Andrei Platonov construiește cu migală o distopie apocaliptică. În timp ce tovarășul Stalin construia de zor comunismul, acea societate care ne va elibera de veșnicul lanț al cauzalităților, care va distruge clasele asupritoare ce produc continuu răul, Platonov construia Cevengurul, lucrând cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
experimentele astea reușesc să-ți facă un tablou foarte real al anumitor grupuri sociale. Indivizii și individele închise în casa respectivă sunt, prin tot ceea ce fac și prin comportamentul afișat, surse nelimitate de umor pentru orice scenarist de sitcom. Este fascinant să vezi cum zece-cinșpe oameni care, probabil, nu prea au ce face pe-acasă, acceptă să semneze un contract cu o televiziune, care să-i filmeze în cele mai intime momente. E la fel de uluitor cum aceștia vin acolo nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
era o mică petrecere... Și una din ele, pe care o știam din vremea studenției mele la medicină (recitase Eminescu!) se cam cherchelise... Se tăvălea pe podele, ca pe scenă, și mă tot întreba: nu-i așa că actrițele au ceva fascinant? Și iar se tăvălea... cu părul lung măturând covoarele... V.D.N.: Și ce i-ați răspuns? Răspunsul meu e o povestioară: una dintre mătuși a jucat în A unsprezecea poruncă, filmul lui Mircea Daneliuc. Da, era fascinantă. Murea înghețată și, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
așa că actrițele au ceva fascinant? Și iar se tăvălea... cu părul lung măturând covoarele... V.D.N.: Și ce i-ați răspuns? Răspunsul meu e o povestioară: una dintre mătuși a jucat în A unsprezecea poruncă, filmul lui Mircea Daneliuc. Da, era fascinantă. Murea înghețată și, prin tunica militară, continua să-i curgă laptele din sânii cumva încă vii. Ningea peste ea, cum stătea așezată în mijlocul pădurii, și kaki-ul se albea, de la zăpadă, de la lapte... Era fascinant. Tăvălitele pe scenă sunt altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
lui Mircea Daneliuc. Da, era fascinantă. Murea înghețată și, prin tunica militară, continua să-i curgă laptele din sânii cumva încă vii. Ningea peste ea, cum stătea așezată în mijlocul pădurii, și kaki-ul se albea, de la zăpadă, de la lapte... Era fascinant. Tăvălitele pe scenă sunt altă categorie. Dar ne tăvălim toți, pe-o scenă sau alta, depinde pe unde ne-apucă disperarea... E.B.: Se mai poate tăvăli omul și de bucurie, nu numai de disperare. Tăvălite sunt și clătitele! V.D.N.: Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
numărul 8. La Odeon. O gală pașnică pentru cultura română Adriana Gheorghe Nu știu despre ceilalți ani și celelalte ediții (au fost, tot ce se poate, identice), dar Gala de luni, 24 martie, anul de grație 2008, a oferit o fascinantă călătorie în timp (undeva pe la începutul anilor ’90). Scenografia generoasă a ezitat „modern“ între indiciile „culturii“ ori „spectacolului“ (jilțuri, lumânări aprinse, ghivece cu flori) și „îndrăzneala“ de inspirație disco-orientală (fum pompat semnificativ pe scenă, cortină din lurex auriu, lumini fucsia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
la licitație, pe ebay.com, a două scrisori inedite, cu alte informații, de natură cel puțin să intrige. Pe urmele lor, grație doamnei Ruth Guttman Ben Zvi, critic muzical, originară din România, am descoperit-o pe Dina Avrech, o personalitate fascinantă, o pianistă excepțională, din păcate, astăzi, practic necunoscută în afara Israelului, și apropiată de Sergiu Celibidache. La începutul anului 1962, aflat la Tel Aviv pentru mai multe concerte, Sergiu Celibidache îi trimitea o scrisoare directorului administrativ al cotidianului „Haaretz“, G. Schocken
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
gândea în acel moment al plecării în lunga călătorie pe drumul fantomelor, Emunu „comunică lapidar că, «pe buneă, nu se gândea la nimic. Chiar scrie acest lucru, iar A. îl transcrie după cum urmează: «Nu m-am gândit la nimică“. Un fascinant joc cu timpul și cu spațiul Povestea Anei Cumpănaș din Comloș, sau „femeia în roșu“, pare a fi doar un pretext al acestui roman despre senzațional, cu mai multe niveluri de lectură. Ana se lasă amăgită de visul american și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]