4,246 matches
-
adevărat erou... Hai, zi-i, că n-am toată ziulica la dispoziție pentru conversuit cu tine. Mai sunt și alți bagabonți care mă așteaptă... Adevărul era că nici scaunul directorului nu mă ajuta. Scârțâia ce scârțâia, dar nu aplica lovitura fatală. Mă așteptam să-l văd pe Burtă Multă lat, lângă biroul directorului, printre picioarele împrăștiate ale scaunului. Îmi și imaginam că este chemată ambulanța, ca să-l culeagă de pe jos. Dar ce ambulanță? Dacă ar veni și zece brancardieri croiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Nu mi-a plăcut ideea să stai În compartiment cu bărbatul acela când nu te simțeai bine, spuse el nerăbdător, bătând cu creionul În lemn. Aveai nevoie de un somn adevărat. Dar de ce te-a interesat persoana mea? Ea primi fatalul și inevitabilul răspuns: — Mi s-a părut că te cunosc destul de bine. S-ar fi Întors la calculele lui dacă n-ar fi fost ceva nefericit În tăcerea ei. Ea putu să vadă că era Îngrijorat și surprins și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de atingerea rece de pe limbă și, după o clipă de perplexitate, Își aminti tot ce se petrecuse. Putea spune În ce loc fusese Împușcat după durerea pe care o simțea. Era conștient de propria febră și de hemoragia ascunsă și fatală de dinăuntru. Pentru o clipă, se gândi că ar fi de datoria lui să-și șteargă zăpada de pe buze, apoi Își dădu seama că nu mai avea alte datorii În afară de cele către sine Însuși. Când fata aprinse, făclia el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
faptul, fără prea mult interes. Nevasta spânzuratului plecase, în urmă cu un an, în Spania, la căpșuni. El, cu odrasla, rămăsese aici. Câte o scrisoare, din partea plecatei; câte un telefon tot mai rar. Până ce, în urmă cu câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac cu fata. Tu? Descurcă-te cum poți și cum știi . Năucit ,părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de-asta nu crîcnesc În fața mea, cred că mi-ar aplauda pînă și pîrțurile — Treaba ta ce faci cu cinismele tale, dar nu mă mai amesteca și pe mine — Vrei să spui că nu ți-a convenit ipostaza de femme fatale. Atunci de ce ai acceptat? Nu se poate să nu-ți fi simțit vocația. Ți-ai trăit rolul pînă-n cele mai mici amănunte. Ai fost magnifică! — Nu e vorba de asta. Dar aș fi preferat mai multă discreție. E o deosebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eroii minori ai Bătăliei de la Balaklava. Deși Mycroft Ward nu avusese nimic de-a face cu Șarja Brigăzii Ușoare, o aprobase cu toată ființa sa, așa încât, după mulți ani, când un doctor i-a dat vestea unei boli lente dar fatale, atitudinea lui Ward nu surprinse pe nimeni dintre cei care-l cunoșteau bine. Bătrânul își anunță - familia, prietenii și câteva ziare - că se hotărâse să nu moară, nici de boala aceea, nici de nimic altceva, niciodată. Pretindea că nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scoată fum negru, noi ne-am urnit mai repede, apoi huruitul motorului se frânse cu un țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-am ridicat ușor mâinile de pe comenzi și-am pășit în spate. O, rahat. La prora, Fidorous lăsă arma jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deschide, sinistră, spre tine. La fel se petrece și În viață, uneori Îți vine mai ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu o victimă, uneori cu două, după care Începea distracția. Spre sfârșitul lunii decembrie, Jean-Michel Kempf, un băiat slăbuț și fricos venit la Începutul anului, s-a aruncat pe fereastră ca să scape de torționari. Deși căderea putea să-i fie fatală, avu noroc să scape cu fracturi multiple. Glezna era făcută zob, abia i-au scos țăndările de os; s-a constatat că avea să rămână schilod. Cohen organiză o anchetă generală ce-i Întări bănuielile; deși a negat totul, Pelé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
poala popii, pe mărturisiri incomplete harapului. Care harap ar fi călărit-o pe stripteuza Viviana, dar În general se culca cu o altă blondă, după cum ați citit deja: mai frumoasă și Îndelung de mine venerată, să-i spunem Diafana. Femeie fatală, băgase deja un bărbat În mormânt alcool și diazepam, cam feminin suicidul, dar good for him!, bine că n-a supraviețuit, adică. Iar eu Îi mărturiseam lui Alexi toate astea și Încă multe altele. Selecții din admirațiile mele de impotent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
iar întrebarea. — Spune-mi, ce s-a întâmplat în vară ? De ce m-ai ocolit atâta vreme ? Celălalt roșește, stânjenit. Caută cuvântul, primul cuvânt. Explică potolit, cu pauze. Caută cuvintele potrivite. Îi văd, îi aud. Văd deja mașina gonind spre întâlnirea fatală, văd fiara apropiindu-se. Sunt un pieton, printre pietonii grăbiți, ca și ei. Îi văd, îi aud, văd fiara venind, o aud. Zăpada zace, murdară, în grămezi cenușii. Frig, umezeală. — Acum, a trecut. Poate ai fost mai loial. Eu n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sinchisi niciodată. Am Încercat să ating cu degetele urii mele acea uriașă și mișcătoare lume de forme și fantome, dar n-am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o mulțime considerabilă, formînd un cerc larg În jurul băncii pe care ședea mortul și, surprinzător, deși nu se Îndepărtau, oamenii nu se Îmbulzeau, nu Încercau să se apropie, așa cum fac În general cînd se Întîmplă un accident violent, sîngeros sau fatal. Dimpotrivă, stăteau pur și simplu Într-un semicerc larg, fără a Înainta, privindu-se unii pe alții cu un aer mîhnit și stingher, punînd din cînd În cînd cîte o Întrebare cu glas scăzut, iar cele mai multe Întrebări rămîneau fără răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o femeie și un bărbat - o femeie atît de frumoasă, Încît imaginea ei avea să rămînă veșnic Întipărită În mintea celui care-o vedea, și un bărbat pe al cărui chip Întunecat se citea deja povestea unei Întîlniri stranii și fatale. Femeia atinsese culmea desăvîrșită a unei frumuseți mature și strălucitoare, dăruită pînă la ultima fibră a trupului cu sănătate și vitalitate, o adevărată minune de frumusețe, În care se Îmbinau atît de echilibrat toate laturile frumosului Într-o armonie muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În compartiment, văzu că muribundul zăcea exact ca mai Înainte, Întins pe fotoliu, iar luna continua să-i lumineze fața, asemănătoare unui cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce să fie oare? Se așeză din nou și rămase un timp cu ochii țintă la făptura tăcută, fantomatică, din fața lui. Oare mai respira? I se părea, era aproape sigur că vede ritmul respirației sale, mișcarea pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un firicel de un roșu aprins pornind din colțul buzelor strînse și pata mare, de un roșu aprins, de pe podea. Ce era de făcut? Ce putea face? Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din aluziile, ironiile și glumele ce-i sînt adresate de zece ori pe zi din pricina Înălțimii sale neobișnuite, din Întrebările ce i se pun, din nenumăratele discuții la care dă naștere, el adună un volum imens de dovezi cu privire la uniformitatea fatală a oamenilor, la sărăcia și ariditatea capacității lor de invenție, la trista monotonie a minții lor. Cel puțin, pentru un om ca el nu s-a schimbat nimic, toate au fost mereu la fel: toate s-au petrecut la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
parvenit, nu se făcea mențiune la acele mici dezamăgiri casnice, care intervin odată cu asumarea conviețuirii. Nicăieri nu se spunea, de exemplu, că el ar fi fost dezamăgit de înfățișarea și mirosurile Sabinei dimineața, la trezire, când chiar și cea mai fatală femeie e amenințată să fie la fel de puțin atractivă ca un bărbat. Probabil că Leo, imaginându-se în situații din cele mai neverosimile, ori descriindu-și apropiații de o manieră cel puțin neispititoare, încerca să se smulgă din plictiseala unei vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înjurături. Am lăsat bagajele în gară și m-am dus direct la liceu. Mai târziu am vorbit și cu Sabina - mă așteptase două ore în gară. I-am zis că, din greșeală, m-am urcat în alt tren. Am realizat fatala eroare doar când am ajuns la Craiova. Lasă, plec mâine din nou. I-am zis și Adelinei de escapada mea. S-a speriat îngrozitor: mă visase urât, de acuma încolo avea să stea cu ochii pe mine ca pe butelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În curtea bisericii construite din ordinul lui Ștefan cel Mare În trei luni, trei săptămâni și trei zile din vara anului 1488, era un lucru foarte trist. Cu tot efortul meu, povestea sau legenda lui Daniil Sihastrul ajungea cu deformări fatale sau nu mai ajungea deloc la cunoștința celor două sute de oameni care veniseră până aici pentru asta. Minunatele idei ale voievodului Petru Rareș și ale mitropolitului Grigorie Roșca rezistaseră patru secole și jumătate pe pereții bisericii (și un tip cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-am mai zis de atâtea ori, remember? My life has been a song - Bee Gees - și eu ascult acum - era melodia - still remember! -pe care ai ascultat-o În noaptea de 18 ianuarie, când mi-ai scris acea scrisoare fatală (ultima!) și m-ai făcut să plâng de două ori: dimineața când am primit-o și seara când am recitit-o și am ascuns-o bine de tot. N-ai Înțeles atunci de ce cred eu că e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-n meri / S-aprinde-n chip de lumânare...; Nu mor de tot de-atâta așteptare..., capabile să certifice existența acestui sentiment. Un asemenea gest-argument aduce, spre exemplu, Roland Barthes, când afirmă: „Sunt îndrăgostit? - Da, de vreme ce aștept”. Celălalt, el nu așteaptă niciodată (...) Identitatea fatală a îndrăgostitului nu-i nimic decât: sunt cel care așteaptă, iar, în sprijinul acestei aserțiuni, eseistul francez spune pilda mandarinului îndrăgostit, care își așteaptă curtezana nouăzeci și nouă dintre cele o sută de nopți impuse de aceasta, iar apoi pleacă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care se evidențiază caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum scapată sufletul, cum își mărturisește mizeria
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o mare pasiune și eroinele scriitoarei sunt toate sub biciul de foc al unei pasiuni ce se proiectează dincolo de bine și de rău, în lumea formelor pure, fie că se manifestă sub forma dorinței senzuale a Biancăi, a uraganului pasiunii fatale a Alisiei sau a fluxului dragostei contrariate a Manuelei. Dacă s-ar fi mărginit numai la panlirism literatura scriitoarei n-ar fi câștigat decât în intensitate, fără a se diferenția de celelalte opere lirice. Originalitatea ei constă în fuziunea lirismului
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
octombrie se răcea, aducând ploi nesuferite, iar în privința mâncării nu aveam motive să-mi fac griji. Pădurea era plină de alune, de mure, de zmeură sau de ciuperci pe care le puteam frige pe jar. Cu o seară înainte de ziua fatală, mi-am pus în buzunarul pantalonilor o cutie de chibrituri, un amnar și iască, după care mi-am așezat la îndemînă primii mei bocanci; niște bocanci grei, solizi, negri, cumpărați de tata în vederea saltului meu la oraș și pe care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]