63,117 matches
-
al traducerii tuturor operelor în toate limbile, într-o rețea infinită. Este utopia fermecată datorită căreia avem cu toții acces la marile texte ale omenirii, este utopia în care trăim, și pe care o întreținem continuînd să traducem. Pentru a înțelege fenomenul atît de viu reprezentat de practica intelectuală a traducerii ar trebui să ne îndreptăm atenția nu atît spre nevoia și utilitatea de a traduce, îndeajuns dovedite, cît mai ales spre dorința de a traduce. Această dorință se află undeva la
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
toate marile tîrguri de carte, unde traducerile, din toate limbile și din toate domeniile, predomină copleșitor, traducătorul pare a fi una din persoanele cele mai ocupate și mai solicitate. Că se traduce mult este firesc și, cît privește cultura română, fenomenul se revendică de la o tradiție practic neîntreruptă, una din puținele păstrate, - unul din puținele noastre "proiecte" culturale neîntrerupte -, și cu care ne putem mîndri. O tradiție născută în epoca modernă, cînd, așa cum o atestă toate Istoriile literaturii, literatura originală s-
Prețul dorinței de a traduce by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8719_a_10044]
-
pagină, de chiar subiectul pe care titlul îl anunță. De ce monofagie? Fiindcă autorul pare stăpînit de duhul unei singure pofte: foamea de a despica pînă la fund nuanțele unei idei obsesive. Vreți să vedeți panorama de nuanțe pe care un fenomen celest precum norii o poate isca în mintea unui intelectual? Atunci citiți Norii. Vreți să aflați cîte asociații de idei poate avea un om pus în fața oglinzilor? Atunci citiți Oglinzile. Ceva asemănător se întîmplă cu volumul Despre ploaie al lui
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
este descrisă din cîte unghiuri de vedere a putut găsi autorul, lor adăugîndu-li-se împrejurările prin care i-a fost dat să treacă. Rezultatul este un caleidoscop de însemnări al căror singur numitor comun este că toate se referă la același fenomen: ploaia. Sub acest unghi, cartea seamănă cu o litanie monocordă și monocromatică: o singură inimă vorbește pînă la epuizare de aceeași culoare. E ca o psalmodie care, sub efectul netezitor al repetării unui leit-motiv, devine monodie. Numai că, dacă ar
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
de ce i-a zîmbit cu subînțeles? Și de ce a întîrziat? De ce a venit prea devreme? De ce, de ce, de o mie de ori de ce, toate interogațiile temătoare învîrtindu-se în jurul persoanei mele. Iar de la gesturi umane, optica interpretării autoreferențiale trece treptat la fenomenele naturii: de ce tocmai acum, cînd am intrat în bloc, a început cutremurul? De ce s-a nimerit să plouă tocmai cînd mi-am uitat umbrela? Și de ce a plouat fără întrerupere cît am stat pe stradă, pentru ca, de îndată ce am intrat în
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
a miracolului ploii. Procedeul la care recurge autorul e cel de convingere a cititorului prin contrarierea lui: unor oameni care au suferit o viață întreagă de superstiția ploii li se spune acum că, în realitate, ploaia este cel mai benefic fenomen al naturii. "Ploaia este zeflemisită și înjosită, este eleva stingheră din curtea școlii, copilul străzii, palestiniana sau evreica. Ea este dată la o parte. Îmi place pentru că displace majorității. Ploaia este pusă pe aceeași treaptă cu fărădelegile, sărăcia și bolile
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
te indispune și te întristează. Toate aceste verdicte potrivnice ploii sunt respinse de autorul francez, căruia nu-i scapă însă amănuntul statistic că, dată fiind schimbarea climei, ploaia a devenit o raritate a naturii. Ploaia e pe cale de dispariție: un fenomen defunct. Și cum orice lucru rar dobîndește o valoare prin chiar faptul că nu e ușor de găsit, ploaia, rarisimă cum este, este prin ea însăși o valoare. Dar o valoare pentru a cărei prețuire ai nevoie de un organ
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
în stare să rețină cantitatea de apă de care avea nevoie trupul. Știa multe asemenea cazuri, mai ales de bătrâni. Cei în cauză încetau să mai bea, cu mult înainte ca trupul să-și fi acoperit necesitățile. Medicii numeau acest fenomen "deshidratare voluntară". Și totuși, nu ăsta era lucrul cel mai rău care i se putea întâmpla. Când corpul o să piardă cinci litri, o să apară senzația de oboseală, o să facă febră, o să-i crească pulsul și pielea o să i se înroșească
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
care poate îl măgulea, dar nu i se potrivea câtuși de puțin. Și aceasta fiindcă sub aparența de relaxare a intervențiilor și "încercărilor" sale scripturale există aproape întotdeauna o meditație concentrată, stăruitoare, orientată deopotrivă spre esența și particularitățile formale ale fenomenelor culturale. Ușurința cu care eseistul trece dintr-un plan în altul și facilitatea formulării se păstrează de la prima la ultima lui carte, însă ele nu reprezintă valori de compensație ori substituție: o cursivitate care să suplinească diluarea conținuturilor. Lejeritatea nu
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
pe cît de cuprinzător pe atît de întristător tablou. D-sa ne încredințează că detestă kitsch-ul "chiar înainte de-a cunoaște acest cuvînt", avînd "o reținere naturală în fața a tot ce e înzorzonat, paspoalat, paietat, colorat strident".Un asemenea fenomen nu e însă, în cantitatea în care se impune, unul aleatoriu, nesemnificativ, ci formează un indiciu al unei degringolade generalizate, inacceptabile pentru "un om de bibliotecă": "Mai direct spus e lucrul care flatează prostul gust (acum în curs de masificare
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
lor s-a adunat în prenume, eclipsînd sonoritatea numelui. Iar dezechilibrul creat de focalizarea atenției asupra prenumelui este atît de izbitor încît putem vorbi de o înglobare a numelui în prenume, de o asimilare mergînd pînă la dispariția termenului absorbit. Fenomenul psihologic pe care se sprijină acest proces de fagocitoză onomastică e cel al codului cultural dintr-o epocă. Prenumele devine nu numai poreclă, adică marca de identificare, dar și simbol: o încărcare a cuvîntului cu mănunchiul de însușiri ale omului
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
nu numai necesare, de bun-simț, dar și de efect asupra celor prezenți în seara de premieră într-o instituție ce de la o stagiune la alta își afirmă o personalitate distinctă. Managerul (în accepțiune tradițională directorul) Lucian Sabados gândește și trăiește fenomenul teatral la un ridicat grad de competitivitate. Nu se poate spune altfel despre un ins care se arată interesat să lucreze constant cu regizori de primă mărime, creatori, în măsură să producă eveniment teatral, dar și să profesionalizeze o trupă
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
facă un nr. 1 din oricine. Produse teatrale hibride cu ambalaj de "alternativă" invadează zi de zi tarabele. Câteodată îmi spun și eu, ca probabil mulți alții, că nu ar trebui să deranjeze chiar atât de tare un astfel de fenomen. Dimpotrivă, dacă e să se țină seamă de proverbul potrivit căruia fiecare pasăre pe limba ei piere, mai corect ar fi, într-un alt plan, să se considere productiv, întrucât când e vorba de artă niciodată nu se știe de unde
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
Simptomatologie generală (II) Dacă părea din ce în ce mai limpede că situația axiologică a literaturii române în comunism poate fi rezolvată, elucidată printr-o evaluare exigentă în noile sinteze, se dovedea din ce în ce mai confuză situația noii literaturi, născute după 1990. Încotro mergea ea? Două fenomene ale literaturii noi, postdecembriste, rezumă, în mare parte, transformările semnificative: pe de o parte, în domeniul prozei, raportul variabil dintre fictiv și non-fictiv, iar pe de alta, declinul spectaculos al poeziei, după o inflație înșelătoare, ce părea o dezvoltare înfloritoare
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
postdecembriste, rezumă, în mare parte, transformările semnificative: pe de o parte, în domeniul prozei, raportul variabil dintre fictiv și non-fictiv, iar pe de alta, declinul spectaculos al poeziei, după o inflație înșelătoare, ce părea o dezvoltare înfloritoare a liricii. Ambele fenomene se petrec în doi timpi: o primă etapă (1990-2000) favorabilă non-fictivului și relativ neutră față de poezie, creând impresia unei stabilități, adică a menținerii poeziei la nivelul anterior; a doua etapă (după 2000) în care ficțiunea se regenerează, iar declinul poeziei
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
unor mărturii interesante se păstrează în continuare, dar fără a crea evenimentul. Literatura confesivă nu a dispărut și nu va dispărea, dar importanța acordată s-a diminuat lent, dar sigur. A urmat, în compensație, reabilitarea ficțiunii (am discutat pe larg fenomenul în preambulul volumului meu din 2004). Romanul a intrat în criză de creație și în criză de cititori imediat după 1990, dar revine în forță la începutul mileniului III, putând spera, dacă nu la succese europene notorii, măcar la afirmări
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
recunoaștem. Nu mai putem vorbi despre întâietatea poeziei față de proză și teatru, așa cum vorbim despre preeminența liricului în romantism și în comunism (adică în neomodernismul nostru, ca să folosim noțiuni din aceeași sferă). Aceasta înțeleg prin căderea în rang a poeziei, fenomen notoriu de mai bine de o jumătate de secol în întregul Occident. Inevitabilul se produce și la noi - nu văd nici o surpriză. Problema spinoasă a poeziei comportă o discuție mai lungă. Ea s-a și prelungit de altfel în controverse
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
de compensație. De la comunism la consumism soarta poeziei se schimbă, s-a schimbat neliniștitor, locul ei s-a diminuat drastic în sfera publică a literaturii. Lăsând acum la o parte transformările majore legate de poezie și de proză, un alt fenomen derutant merită să ne rețină atenția. Conflictul dintre neomodernism și postmodernism s-a acutizat în perioada postdecembristă. Forma lui cea mai vizibilă este ostilitatea dintre scriitorii șaizeciști și cei optzeciști. E un fenomen major, simptomatic. Toate acestea se petrec pe
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
de poezie și de proză, un alt fenomen derutant merită să ne rețină atenția. Conflictul dintre neomodernism și postmodernism s-a acutizat în perioada postdecembristă. Forma lui cea mai vizibilă este ostilitatea dintre scriitorii șaizeciști și cei optzeciști. E un fenomen major, simptomatic. Toate acestea se petrec pe fondul ofensivei culturii de divertisment. Poezia este prima dintre victime. Literatura însăși, de orice tendință specifică ar fi, a pierdut teren în fața televiziunilor, a discotecilor etc. Generațiile cele mai tinere exprimă, dacă nu
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
poate fi desenată diagrama tensiunilor estetice și cum poate fi descrisă tectonica genurilor literare și a valorilor, fără a intra în problemele specifice ale prozei, poeziei, teatrului, criticii sau istoriei literare? O critică simptomatologică ar fi în măsură să descrie fenomenul. Suntem destul de departe de șocul primilor ani de după Revoluție ca să putem da un răspuns mai limpede. O critică de diagnostic al unei perioade își cere dreptul la existență, alături de o critică de analiză, de sinteză, de judecată imediată, de comparatism
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
limpede. O critică de diagnostic al unei perioade își cere dreptul la existență, alături de o critică de analiză, de sinteză, de judecată imediată, de comparatism, de interpretare hermeneutică. O critică de diagnostic înseamnă observația asupra tendințelor literare ale actualității, remarcând fenomenele simptomatice dincolo de lectura izolată a cărților. Cum aș răspunde rapid la întrebarea " Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism?", fără să dau nume, fiind atent numai la fenomenele sociologice, morale și estetice majore? Primul lucru, de îndată vizibil
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
de diagnostic înseamnă observația asupra tendințelor literare ale actualității, remarcând fenomenele simptomatice dincolo de lectura izolată a cărților. Cum aș răspunde rapid la întrebarea " Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism?", fără să dau nume, fiind atent numai la fenomenele sociologice, morale și estetice majore? Primul lucru, de îndată vizibil, este instaurarea unei atitudini extrem de severe, intransigente până la cruzimea negației totale, față de literatura scrisă în comunism. Totul părea simplu în această privință: nimic din perioada anterioară nu mai era valabil
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
traduceri. Piața de carte, librăriile au fost invadate de traduceri, care au eclipsat o vreme literatura română. Sincronizarea tuturor cu ceea ce era nou și valoros în afară sau numai atractiv a produs o adevărată euforie. Editurile au prosperat pe seama acestui fenomen previzibil. Nici premiile Uniunii Scriitorilor sau ale altor instituții, adesea neinspirat acordate, nu au mai reușit să atragă atenția cititorilor asupra scriitorului român. Mulți scriitori au devenit publiciști febrili, instanțe morale ale politicii în acțiune. Rechizitoriul prezentului și al trecutului
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
M-am urcat pe pat, am întins mâna după respectivul volum, dar am căzut de acolo, lovindu-mi coloana de marginea patului și ceafa de un teanc de reviste de pe covor. Am pierdut pentru foarte puțin timp contactul cu realitatea. ,, Fenomenul Virginia Woolf" mi s-a mai întâmplat apoi toamna când, la ieșirea din metrou, pe scara rulantă, m-am desprins iar de realitate. - De atunci vă e frică de Virginia Woolf... - Dimpotrivă, o iubesc!... - De ce? - Pentru că s-a sinucis. Nu
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
depozitar de manuscrise și documente literare, loc pentru întîlniri comemorative, spațiu de cercetare academică și furnizor de inedite și de materie primă pentru istoria literaturii. Fără să piardă nimic din toate acestea, el a devenit, în toți acești ani, un fenomen care depășește cu mult cadrul instituțional consacrat; Muzeul Literaturii... este acum un climat, un loc de confluență a artelor, un reper cotidian pentru artiști, pentru numeroși oameni de cultură și pentru o bună parte din boema artistică bucureșteană. Dintr-o
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]