4,001 matches
-
există, e făcută pentru cei care trebuie conduși. Dacă nu mă urmează copiii pe tărâmul acestui hobby, barem tu s‑o faci, Gretel. Și acum, iute, că aparatul foto abia așteaptă să se pună pe treabă. Nu poți să mă fotografiezi și tu îmbrăcată, ca toată lumea? Nu, fiindcă asta poate orice fotograf de duminică. În plus, profit de două ori: o dată când fac pozele și a doua oară când le privesc și le evaluez critic. Între cele două etape mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
este imposibil acum, pentru că un om cu un singur picior nu se poate arunca nicăieri (deoarece nu se mai scoală așa de ușor). E ca peștele care n‑are nici un picior, dar înoată și se scufundă cu grație. De aceea fotografiez eu perfect. Iar acum desfă picioarele! Constat cu ochiul meu de artist amator că iar nu te‑ai spălat, așa cum ți‑am ordonat. Părul trebuie să arate mătăsos, nu ca o tufă zburlită de ciulini. Mereu te pui în calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i poți arunca pe toți în apa rece ca moartea. Cu fratele ei vorbește despre filosofie sau literatură, iar din ea însăși vorbește limbajul tonurilor emise de pian. Odată, într‑o excursie cu școala, toate fetele din clasă s‑au fotografiat pupând un poster cu Peter Kraus din BRAVO. Opt fețe zâmbitoare cu buzele țuguiate fac bezele și râd înspre obiectiv. Anna, singura care n‑a vrut să‑și țuguiască buzele, a fost luată peste picior. Dar adevărata bătaie de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei despre care știe că, în situația dată, îi este stăpân. În privire trebuie să se vadă supunere, dar static, jocul de grimase succesive n‑are rost fiindcă asta nu‑i cameră de luat vederi, ci doar un aparat de fotografiat. Te rog, concentrează‑te, Gretl. Un subchiriaș intră în cameră, imaginează‑ți următoarea situație: își surprinde gazda încă tânără (ceea ce nu‑i cazul tău, firește) singură, în timp ce‑și face toaleta, și o privește în așa fel, încât aceasta știe imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o baionetă la fel de veche, din primul război mondial. E o amintire prețioasă, iar lama ei măsoară 25 cm. Exact cât trebuie, nici nu‑i nevoie să fie mai lungă. Tare i‑ar mai plăcea lui Rainer ca Anna să‑l fotografieze, așa, în glumă, cu baioneta asta. Ar putea s‑o țină în mână ca pe‑o floretă, dar categoric o să facă o impresie stângace, pentru că el pare întotdeauna cam neîndemânatic atunci când nu vorbește despre probleme filosofice. Acum baioneta zace liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să însemne o veșnicie. Așadar, Rainer e la lăcătuș, apoi se duce la un coleg de școală să învețe pentru bacalaureat, iar Anna cântă muzică de cameră. Rainer n‑are prieteni, are doar camarazi. Rainer e la un camarad. Părinții fotografiază rapid ca întotdeauna, ca să profite așa cum trebuie de absența copiilor, trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru greșelile ei profesionale și private. Doamna W
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a părut dintotdeauna tulburătoare; are ceva pătrunzător și, în același timp, viclean, mătușa îl consideră în stare de orice. Asta l‑ar bucura pe R. dacă ar afla. Părinții sunt fericiți în afara casei, copiii înăuntrul ei, iar astăzi, pentru variație, fotografiază Anna. Săptămâna trecută, Rainer a văzut în camera Sophiei o poză cu fratele de la Oxford în costum de scrimă și cu sabia în mână. Astăzi, Rainer scoate la iveală un cuțit de cercetaș - care, de fapt, conform destinației inițiale, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trebuie să fii nemilos cu tine însuți și cu alții. Mai ales cu alții. Sub conducerea și îndrumarea sa, se va comite o infracțiune, iar apoi, să sperăm încă una și acesta este doar începutul șirului de infracțiuni. Aparatul de fotografiat, care costă o grămadă de bani, e pus la loc în cutiuța lui, exact așa cum fusese înainte, pentru ca tăticul să nu‑și dea seama că în timpul liber aparatul a lucrat la negru. Gemenii ies unul lângă altul în lumina spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de la un centru de Închiriere. Procedam cam așa: Închiriam un film și, În spațiul ocupat de avertismentul legal ori de coming atractions, montam un filmuleț al casei de producție Celebrul animal. De pildă: Slide show cu icoane făcătoare de minuni, fotografiate de Sorin În cuvioasele lui pelerinaje. Pe fundal, vocea Andreei citind pițigăiat specificațiile tehnice ale unei pompe de ulei. Pe Leac cu chipul În blur recitând din creația proprie. Pe Florin, beat mangă și filmat În racourci, spunând de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Am stat o zi la Amsterdam și ne-am dus pe insula Marken unde toți locuitorii purtau frumoasele lor costume și unde pînă și copiii aveau saboți de lemn cum se poartă acolo de sute de ani. Domnișoara Turner a fotografiat cîțiva copii. Vrea să facă o colecție ca s-o arate elevilor ei cînd se Întoarce acasă. E o colecție foarte interesantă și cele mai multe fotografii sînt foarte reușite. Domnișoara Turner e o fată din grupul nostru. Altă zi am petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din locuitorii planetei este o carte de căpătâi. Este vorba de cartea sfântă a musulmanilor, Coranul. Au înregistrat totul și a dat pe Internet, fără ca în tâmpenia lor tipic americană, să se gândească la urmări. Ziariștii au asistat și au fotografiat tot „procesul". Mă gândesc și eu așa: oare la ce s-or fi așteptat gazetarii aceștia, care au transmis imediat știrea pe întreg mapamondul? Să prilejuiască prin asta o îmblânzire a spiritelor, care să conducă „in corpore" la o „petrecere
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
periferică a trupului meu îmi va deveni inaccesibilă, când prietenii și dușmanii îmi vor da de veste despre sfârcurile mele, despre sexul și buricul meu, sufletul va tremura în abisul cărnii mele. Îl voi pe chema pe Leo să-mi fotografieze sexul și coapsele cu marea lui cameră digitală. Nu, nu mă tem de durere, de riduri, de bătrânețe. Iată, sunt o viitoare femeie-balon și curând voi pluti înspicată pe cerul vostru nici tandru, nici verde... L IX Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai mare, așa că ne-am dus și noi Într-acolo. Se uitau toți la un bătrân cu plete albe și lungi, Îmbrăcat În costum popular și cântând al fluier. Arhitectul a zis: „Moșu’ ăsta mereu vine pe aici să-l fotografieze străinii. Se face că are treabă Încolo sau Încoace, da’ după ce Încep ăștia să-l fotografieze scoate din chimir niște bilețele cu adresa gata scrisă și Îi roagă să-i trimită poze. Cred că are câteva sute.“ Iar grecul „Star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu plete albe și lungi, Îmbrăcat În costum popular și cântând al fluier. Arhitectul a zis: „Moșu’ ăsta mereu vine pe aici să-l fotografieze străinii. Se face că are treabă Încolo sau Încoace, da’ după ce Încep ăștia să-l fotografieze scoate din chimir niște bilețele cu adresa gata scrisă și Îi roagă să-i trimită poze. Cred că are câteva sute.“ Iar grecul „Star“ a Întrebat și el: „Qu’est-ce que c’est?“ În spatele unuia dintre autocare l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de polonezi, de ruși, de unguri, de nemți și chiar de francezi. Un alt element de efect este la sfârșit, când bătrânul chiar scoate din buzunar bilețele pe care este scrisă adresa lui și le Înmânează celor care l-au fotografiat. Pe unii dintre fericiții lui fotografi Îi și Întreabă: „Color, color?“ Și pe urmă e ciudățenia asta a grecului care tot avea chef să repete unele cuvinte românești. Părea să nu fie interesat de sensul cuvântului, ci de sonoritatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și făcea semne Încurajatoare celor rămași mai În urmă. Unii Îi ofereau țigări sau chewing-gum, dar el refuza politicos și categoric, privind pe deasupra capului celui care-l „trata cu bunătăți““ și nedezlipindu-și zâmbetul de pe buze. Numai când veneau să-l fotografieze nu refuza. Își aranja cămeșa și cojocul și devenea serios. Grințu nu-și amintea să-i fi văzut pe bătrâni fotografiindu-se vreodată Împreună. Baba stătea la război și lucra demonstrativ, Încet, știind că Grințu le explica străinilor funcționarea războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
privind pe deasupra capului celui care-l „trata cu bunătăți““ și nedezlipindu-și zâmbetul de pe buze. Numai când veneau să-l fotografieze nu refuza. Își aranja cămeșa și cojocul și devenea serios. Grințu nu-și amintea să-i fi văzut pe bătrâni fotografiindu-se vreodată Împreună. Baba stătea la război și lucra demonstrativ, Încet, știind că Grințu le explica străinilor funcționarea războiului de țesut. Dacă cineva Își exprima dorința să cumpere un ștergar, bătrâna se uita o singură dată spre obiectul ales și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a tatei mi-l arată lângă ea. E cu căciula pe cap, dar fără suman. Va fi fost prin aprilie? Tata ține un ciocan în mâna dreaptă și e neras. Probabil, repara ceva când l-am întrerupt și l-am fotografiat. Acea casă am fost pe punctul s-o incendiez, într-un elan demiurgic, când aveam trei sau aproape patru ani, ceea ce m-a costat o fobie (ignifobie) de care sufăr și azi. Trebuind să spele niște rufe în curte, mama
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe această fotografie, în minte mi s-a furișat o bănuială urâtă. Aveam brusc senzația că undeva, cineva făcea o glumă monstruoasă pe socoteala mea. Și nu doar pe socoteala mea, ci pe socoteala tuturor. Am considerat dintr-odată această fotografie o jignire adusă atât mie, cât și lumii în general. Am scos tava de plastic din coptor și am aruncat-o la gunoi. A fost ultima caserolă Brunwin pe care am cumpărat-o. Îmi amintesc că în noaptea aceea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-i făcea niciodată scene. Și acum viața asta pe care ea și-o reconstruise se apropia de termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi telegrama. Erau pe Black River atunci. Durase opt zile până să ajungă telegrama la el. Hopkins Îi dăduse lui Nick Colt-ul său cu calibrul de 22. Lui Bill Îi dăduse aparatul de fotografiat. Asta ca să nu-l uite. Vara următoare trebuiau să meargă din nou la pescuit. Deci Hop era bogat. Urma să cumpere un iaht cu care să meargă toți Într-o croazieră pe țărmul de nord al lui Lake Superior. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care se făcuse mai mare după ce urmase tratamentul cu aparatul. Maiorul luă fotografia cu mâna sănătoasă și o privi atent. — Asta-i de la o rană? — Nu, un accident de muncă În fabrică. Foarte interesant, foarte interesant, spuse maiorul, dându-i fotografia Înapoi. — Aveți Încredere? — Nu, spuse maiorul. Mai erau trei băieți cam de vârsta mea care veneau zilnic. Toți trei erau din Milano și unul voria să fie avocat, celălat pictor și al treilea chiar vrusese să fie soldat; după ce terminam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu revista, desigur. — Evident. Ați văzut numărul acela cu fotografiile color Înfățișând fauna din America? — Da. Îl am la Paris. — Și pe cel despre vulcanii din Alaska? Un număr minunat. — Iarăși, mi-au mai plăcut mult și acele animale sălbatice fotografiate de George Shiras al treilea. — Al dracu’ de frumoase și alea. — Mă scuzați? — Erau excelente. Băiatu’ ăla, Shiras... — Așa-i spuneți, „băiatu’ ăla“? — Suntem prieteni vechi. — Înțeleg. Îl cunoașteți pe George Shiras al treilea. Trebuie să fie un om foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
va trăi mai departe În Înflorirea, germinația ei fără sfîrșit. Lung picotea, zîmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpînul adormit fericit, pe cîmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce suflet priveai - să rămînă mărturie pentru evenimentele extraordinare ale acestui secol. 14. Trecură trei sau patru ani, trupele străine erau Încă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
așa...a mai pus-o de-o pensie. U Exact. Plus că a făcut și o poziție în regimul trecut. UU Pe bune? Chiar a făcut opoziție? U Da. Una singură, că la a doua s-a stricat aparatul de fotografiat.Uah!!!Dar ce faci, domnule?!? Mă zgârii cu pixul!!! UU Te complectez, domnule. Te complectez cu adresa c-am auzit c-or să dea dividende la proști! CA CHESTIE... Domnule... Candel Landan Calache. Analist. Politic ? Când e cazul. Eu sunt
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]