4,121 matches
-
fața și partea de sus a pieptului, amețind-o cu mângâieri". Nemișcată, neputincioasă, Jeanne, este cuprinsă de "o tulburare a gândurilor care nu-i îngăduia să mai înțeleagă nimic", când "o durere ascuțită o sfâșie fără veste". "Începu să geamă, frântă în brațele lui, în timp ce el o poseda sălbatic". Din cele petrecute după aceea, Jeanne nu-și mai amintește nimic, căci "își pierduse capul". "I se păru doar că el îi strivise buzele cu o grindină de mici sărutări recunoscătoare". Apoi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să nu mai merg noaptea în pădure. Și n-am mai mers! La aer și la gura sobei Cobor treptele casei bătrânești și în ogradă dau cu ochii de cumnatul, soțul Catrinei, a surorii mele. Abia intrase în ogradă. Era frânt de obosit. De la cumnatul meu Gheorghe, miner la mina Leurda și apoi funcționar la biroul de contabil itate, care se găsea tot acolo în curtea minei, am aflat, chiar atunci, lucruri interesante despre descoperirea stratului de cărbune în zonă și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un fel de cutie albă formată din cearceafuri imaculate, despre al cărui rost aveam să aflăm mai tîrziu. S-a lăsat o tăcere atît de adîncă, încît pare că nici păsări nu mai există printre ramuri. Și deodată tăcerea se frînge. E o senzație aproape fizică de sfîșiere, atît de violentă, încît simt un fior rece în trup. E nevoie de cîteva secunde pentru a ne da seama că acea chemare stranie, sfîșietoare izbucnește din înaltul minaretului. Cu fața spre Mecca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un rînjet batjocoritor. Mi-e rușine de ea, de mine, de caii costelivi care mă privesc cu milă, de soarele care hohotește reflectat în nisip. Pornim mai departe și curînd părăsim asfaltul. Jeep-ul tușește, se opintește începe să ne frîngă oasele. Privesc în jurul meu și încerc să-mi fixez o direcție. Zadarnic. Cît vezi cu ochii... nisip. Dunele! Văd pentru prima dată în viața mea dunele deșertului. Totdeauna mi le-am imaginat ca pe litoralul nostru. Ca pe niște valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
intram să lucrez, după ce eram lăsat singur, toate le făceam eu și erau bine făcute, oameni erau mulțumiți, creându-se împrejurul meu multă voie bună. Însă eu aveam alte gânduri și după ce am primit cel dintâi salariu, venind spre casă frânt de oboseală și alb de var și de ghips, am intrat într-o librărie și am cerut culori pentru pictură. Mi s-a dat ceva pentru banii ce eram dispus să plătesc, dar când am ajuns acasă, din buzunare scoțând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
au condus-o pe Lăură la hotel și s-au oferit să mai revină pentru a-i ține companie. Ea le făcu precizarea clară că venise la Beirut pentru Imad, doar pentru Imad... Seara târziu, sosi în sfârșit și Imad, frânt de oboseală. Trecuse în prealabil pe acasă pentru a-și vedea familia și le spusese că este de gardă.Ea zâmbi: -Asa sunteți toți, de la Est la Vest și invers. Niște mincinoși oridnari... El se simți ofensat și o ruga
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și mai rău. decembrie 1986. A căzut o stea. Steaua lui Malin. A soților Ana și Alexandru Tăcu și a Alinei, sora mai mică a celui cu steaua plecată de pe o bolta care Îi putea fi mereu...luminoasă. S-a frânt, s-a vestejit și s-a stors Într-un nume sau un gând un mugur care putea fi mereu o floare de regenerare a parfumurilor intelectuale. Nu făcuse gazetărie, că era prea crud pentru o asemenea profesie cu mari riscuri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În sentimentul dumneavoastră de cooperare cunoașterea adevărului va deveni o dorință comună. O anchetă reală, calificată, depășind tentativele precedente va conferi fiului meu alt loc pe treptele timpului. Ar fi nedrept că unui copil de 17 ani să i se frângă existența pentru că nu a acceptat minciună și perversiunea comunistă, păstrându-i-se imaginea Într-un anonimat voit. Va acordăm toată Încrederea și va stăm la dispoziție cu numeroase alte mărturisiri. Vă mulțumim. Alexandru Tăcu, Iași, 8 august 1991 În ,,România
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Caut steaua care ești tu. Ești o stea, cred, mare, luminoasă, caldă. Ești un Început, ești un sfârșit, ești un eu, ești un noi, esti ce vrei tu să fii, ce vrem noi... Abia ai Întins aripile și s-au frânt. Ai căzut prea de sus și te-ai scufundat prea adânc, În pământ. De ce, de ce? Întinde-ți mâinile spre noi și ajută-ne să fim buni, să fim calzi, să fim așa cum ai fost tu, cum rămâi tu pentru noi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a fost și va rămâne, Gubi-Gubi ,,... Maline , auzi cum suspina colegii? Vezi cum lacrimi calde, lacrimi sincere, pornite din cele treizeci și patru de inimi inundă obrajii colegilor tăi? Da, treizeci și patru pentru că a mai apus o stea. Încă o pasare și-a frânt aripile zguduindu-ne de tristețe. Încă un suflet nobil a plecat dintre noi trăgând În urma sa pânză aceea cenușie pe care nimeni nu va reuși să o Înlăture. Da, Mircea ne-a acoperit cu tristețe urmând drumul tău, drum de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ani mai târziu, a dat peste ea febra tifoidă și a Închis ochii la 12 octombrie 1873, când abia Împlinise 35 de ani. În acea toamna cu ploi bacoviene, copilăria lui Grigore Antipa și a lui Nicolai Leon s-a frânt. Nicu a fost dat la « pensionul » lui Mărgineanu pentru clasele gimnaziale, iar Grigore, Încă crud (nu avea nici șase ani Împliniți), a rămas pe lângă casa lui Moșu Panaite (fratele Zoiței), tutorele, ca să mai crească. În toamna anului 1874, când Grigore
Caleidoscop by Maria-Cristina Doroftei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93358]
-
și este necesară. Cea de față nu este istoria sociologiei, nici măcar istoria unei părți a acestei științe, ci este doar un drum care, posibil, duce la o istorie a sociologiei. Speranța autorilor de pretutindeni de a scrie istoria sociologiei se frânge imediat, ca valul de stâncă, pentru că în fond cuprinderea întregului, cu toate detaliile sale stă încă în neputința celor care încearcă sau emană o asemenea pretenție. Realitatea, chiar cea depășită de timpul în care trăim, este/a fost mult mai
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
viețuitoare încă șovăielnice în exprimare însemnătatea focului, iar zeița Themis, mama titanului, se îndură la rândul ei de niște făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu ignorați și năpăstuiți de Zeus. Suveranul olimpian chibzuia să le stârpească neamul, ca să creeze altul, nou, susține Eschil , urmat de Victor Eftimiu (Am vroit/ Să scutur paraziții
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
despre Dida, ea declară că nu mai vrea să fie rivală în dragoste cu o mortăciune (IV, p. 660). Mai multe incidente stranii o tulbură pe Marghioala care găsește sub cearceaf o broască râioasă și constată că cineva i-a frânt lumânările de la nuntă, i-a ciopârțit rochia de mireasă și a dat drumul la gaz în camera ei, ceea ce o face să presupună că este victima unor comploturi (I, p. 613). Au loc și alte întâmplări neliniștitoare cărora ea le
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să vă spun, dar de Lolone, nu puteam să fac altfel..." Ea se miră că prietenul lor Georges, zis Celălalt Georges, nu mai dă de câtăva vreme niciun semn de viață. Curios. În pofida unei activități debordante (spune mereu că e "frânt de oboseală"), Celălalt Georges, temperament clocotitor, nu lasă să treacă mult fără să telefoneze ca să întrebe de noutăți, să propună o ieșire la teatru sau să organizeze "un chiolhan", ca să-și anunțe voiajele, să-și semnaleze întoarcerile, să-și povestească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lui Constantin și lui Giovanni Pisarro, locotenentul și-a putut relua vizitele. E iarnă la Gennevilliers. Zăpada care cade potop este totdeauna un basm cu zâne. Dar jos, pe pământ, minunăția sfârșește în noroi. Primăvară la Bugaz. Locotenentul se întorcea, frânt de oboseală, peste plajă, cu calul la pas. Nu se uita spre mare, pe care soarele o făcea orbitoare, privea absent înainte. Până dincolo de marginile privirii, în adâncurile spațiului geografic, aflat în plină vijelie. Se băteau pe mări și oceane
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un fenomen climateric, ceața, li s-a înfățișat astfel în întreaga lui frenezie conținută. Sub brumele dimineții, se ghicea sufletul neîmpăcat al locurilor. Campusul era animat de neastâmpărul întoarcerii. Nimeni nu a luat seama la micul grup de studenți străini, frânți de emoție și oboseală. Atacând, fără să mai aștepte, problema frontal, Margareta se propti în fața unui uriaș blond, care trecea pe acolo, cu o chitară atârnându-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
chiar și în cele mai grele timpuri, cutezanța sa a rămas nestrămutată în comunicarea cu spiritul neamului său. S-au perpetuat pe meleagurile noastre mai multe tentative odioase de violare a independenței teritoriale, administrative, confesionale, dar n-au reușit să frângă convingerea confratelui nostru că i se va oferi șansa de revenire în familia neamului. Avem o istorie de rezistență cu care s-ar mândri oricare popor din lume. O istorie plină de eroi, de fapte eroice și de lecții pentru
SĂ NU OBOSIM SĂ FIM ROMÂNI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
sate el observă, ca un fin psiholog, că țăranul român "Mai poartă-n palme răni uscate,/ Mai poartă-n ochi blânda melancolie..." sau "Cine, doamne, oare cine plânge/ Între două dealuri umbra de țăran/ Și-n surpare lacrima și-o frânge/ Că țăranul e-un muzeu contemporan?". Totul se încheie cu versuri recitate de poeții lansați, deși tristețea lor, bine ascunsă sub coaja umorului sarcastic, plutea ca o ceață compactă. Lăsăm în urmă vitrinele cu cărți, într-un colț manuscrise și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pentru apărarea pământului strămoșesc. În secundele următoare, ca într-un film mi se derulează frânturi de viață din cei 68 de ani ce au urmat până în prezent, secvențe determinate de mârșavul act al cotropirii ținutului natal. Mă uit cu inima frântă la monumentul eroului, apoi la cerul înalt, albastru pe care se profilează turla bisericii. IARTĂ DOAMNE PĂCATELE ȘI ÎNDREAPTĂ, DOAMNE, NEDREPTĂȚILE! Mă strecor printre trecătorii din cimitir ascunzându-mi lacrimile ce au însoțit ruga.
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
de la intrarea în clădire. Fălcile le erau încleștate de vremea de afară.) Așa, pe tăcute, făceam ,,filosofia chibritului'' pasărea poate fi închisă în colivie dar zborul ei rămâne liber; zborul e intrinsec libertății și vice - versa. Chiar dacă aripile îi sunt frânte, simbolul libertății rămâne același! * * * Ședința ad-hoc s-a ținut chiar înainte de intrarea la masă, s-a deschis cu preludiul unei stratageme gândită pentru ca pofta de mâncare să sporească și mai mult. Așa ședință, așa masă! Halal...! Am revenit în salon
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
să înțelegem naivitatea copilărească a centrismului nostru. Pentru că - scrie un autor -, o analiză directă asupra ta însuți, îți arată că eu, aproapele meu, lumea întreagă, suntem o realitate imperfectă în toate sensurile. Peste tot limite exterioare; pretutindeni linii care se frâng dintr-odată. Gândirea nu este altceva decât conștientizarea acestor limite; voința nu este altceva decât experimentarea propriei neputințe; sentimentul nu este nimic altceva decât o teamă în fața abisurilor în care ne clătinăm. Trăiesc confuzia de a nu fi și de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Nu vor să ne dea atenție, nu vor să ne creadă. Noi suntem puțini, iar ei sunt mulți; cei mai mulți nu vor să dea crezare celor puțini. O, dezolare! Dumnezeule puternic, Dumnezeule iubitor, asta e prea mult! Vederea mizeriei umane a frânt Inima Fiului Tău preaiubit, Isus. Din cauza asta a murit El, nu pentru altceva, ci pentru asta. Și noi suferim, după sărmanele noastre puteri: [Inima lui Isus] privind-o câtuși de puțin, ne dor ochii, inima ne sângerează și mintea nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe fiul lui Toma, țăranul onest din Cernești! Când lumea se scutură de veștede vremuri și tu înspre mîine privești, Să nu-l uiți vreodată pe Costic-a lui Toma, țăran gospodar din Cernești ! Cînd chinga te strînge, cînd trupu-ți se frînge și nu mai știi cum să răzbești, Adu-ți aminte de Toma Costică, țăranul cel dîrz din Cernești! Cînd griji și necazuri, dureri și suspine te fac peste mări să pornești Icoană să-ți fie Costic-a lui Toma, țăranul rămas
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
din fiecare casă o cetățuie, din fiecare femeie o eroină, din fiecare copil un luptător, luptați, luptați fără preget și, când cea din urmă cetățuie va fi luată, când cel din urmă voinic va cădea, când ultima armă va fi frântă, femeile și copiii să se urce pe culmile munților ca Luând fulgerul din nouri Și de sus din înălțime Să-l arunce-n ungurime Comitetul studenților bucureșteni I. M. Iancovescu-Smeurat, Vasile Cârlova, Constantin Bacalbașa, Emil Frunzescu, Theodor Canari, Ghica-Simionescu, Const.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]