4,656 matches
-
prosperau în comerțul cu etruscii. Romanii au luat tot ce-au găsit. Oare să fie un pic de ranchiună în vocea blîndă pe care o ascult? Un regret, o părere de rău? Știe omul acesta cine constituie rădăcina sa? Mă frămîntă imagini cu vechime de peste două milenii, imagini deteriorate de filme făcute de ignoranți și de sforțări inutile de a vedea ce-a fost acolo cu ceea ce văd acum. Or fi răcnit sălbatic romanii în iureșul lor? O fi fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dintr-o țară din Asia Mică și se refugiase un timp în România datorită persecuțiilor politice. Acum netezea nisipul cu piciorul, mai făcea o pauză, mai privea marea sau pleca puțin capul, urmărind cu dezinteres lucrarea din nisip. Îl simțeam frămîntat de ceva, dar nu bănuiam că aștepta o încurajare. Mă făceam că nu remarc nimic și continuam să urmăresc pescărușii cum își fură prada unul de la altul. Ca oamenii, comentez laconic. Da, mă aprobă doctorul. Evitam să ne privim în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Les Andaluses... Ba da, pune el capul în jos. Alerg la Rotaru, deschid ușa, nu dau bună ziua și strig: L-ai bușit pe tînărul care ți-a salvat fetița! Din cauza ta pierde bursa! Profesorul Rotaru împietrește. Doar mîinile și le frămîntă involuntar. Credeam că a uitat să vorbească. Într-un tîrziu mi se adresează: Îl chem și-l asculți tu, eu am să tac. Nu bădie, eu am să tac și tu îl asculți. Rotaru se codește, acceptă, dar refuză să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ritmul părului meu de pe față. Omul este un babalawo, preot, vraci și tot ce vrei și ce nu vrei. Aveți probleme, domnule? Dau ochii peste cap, oftez, mă mișc de pe un picior pe altul. Eu rezolv orice problemă care vă frămîntă sufletul... Din nou belesc ochii, îi închid, iar mă uit la cer și bat pasul pe loc. Babalawo ridică sprîncenele întrebător, privindu-mă fix în ochi. Babalawo, mor, m-am îndrăgostit acum, la bătrînețe... Nu rîde cum aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pînă la urmă și mototolii ăștia devin mai șugubeți dacă sînt încurajați și stimulați. Hernandez a prins curajul prostului și dădea buzna în casa omului, adică a señorului de la Luna. Vede omul ce vede azi, vede și mîine și se frămîntă, ba chiar se înfurie. Vreau să dăm divorț, spune răspicat Ioana. Dar nu te gîndești la copii? Mormăie nefericitul soț. Hopa! Sensibil mai ești! Dar tu nu ai lăsat patru copii pe drumuri? Ale noastre sînt măritate, la casele lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
locul spre care priveam eu - erau pictați ctitorii, adică Petru Schiopu, soția și fiica lor. Toți purtau diademe și țineau biserica în mână, oferind-o Domnului Iisus Hristos. Nu-mi puteam lua ochii de la acest tablou. În acest timp, mă frământa gândul: „Oare Spiritul domnesc îmi va răspunde la chemarea mea de ajutor?” Nu mi-am terminat gândul și vocea Spiritului m-a înfiorat din nou. - Stiu ce vrei să afli, dragul meu. Dorești să știi mai multe despre această biserică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru el pocnea./ Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna grâul secera / Snopi pe arie punea/ Boii spice frământa/ Muma grâu în vânt dădea / Vântul pleava vântura/ Bobul curat rămânea. / Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru din el pocnea. / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a Moldovei și a Țării Românești. Ulterior, acestora li s-au adăugat scrierile unor istorici contemporani lui, precum Engel, Schlözer, Sulzer sau cele ale iluminiștilor ardeleni 64. Evenimentele istorice din a doua jumătate a secolului XVIII aruncă lumină asupra timpurilor frământate în care Vasile Balș își începe viața. În copilăria și adolescența sa, viitorul iluminist și om politic bucovinean a cunoscut regimul turco-fanariot, a trăit războiul ruso-turc din anii 1768-1774, ce a adus speranțe, dar și multe deziluzii, a luat contact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
În copilăria și adolescența sa, viitorul iluminist și om politic bucovinean a cunoscut regimul turco-fanariot, a trăit războiul ruso-turc din anii 1768-1774, ce a adus speranțe, dar și multe deziluzii, a luat contact cu noile idei și aspirații politice, care frământau acum o parte a marii boierimi moldave și muntene, vizând obținerea unui alt statut internațional pentru Principatele Române și mai ales înlăturarea regimului fanariot 65. Totodată, a fost contemporan cu împrejurările dramatice ce au dus la ocuparea ținuturilor Cernăuți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
iosefină, evoluând sub semnul tendințelor generale etatiste. În paginile lor au apărut numeroase dezbateri pe tema supremației statului și dreptului, a formelor de organizare socială echitabile, a îngrădirii clericalismului și a subordonării bisericii față de stat, precum și alte chestiuni presante ce frământau societatea timpului 87. La Viena, boierul bucovinean a fost nevoit să-și ia o locuință cu chirie, primind pentru aceasta un supliment de încartiruire la salar. Una din aceste locuințe pe care le-a închiriat a fost în casa consilierului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de însuși împăratul Iosif al II-lea109. Pentru viitor, Consiliul Aulic de Război decidea că întreaga corespondență cu episcopul ortodox al Bucovinei, privitoare la chestiunile ecleziastice provinciale, urma să fie purtată în limba română, prin intermediul concepistului Balș110. Una din problemele ce frământau autoritățile austriece, dar și biserica ortodoxă bucovineană era recuperarea moaștelor, documentelor și odoarelor duse în Polonia de mitropolitul Dosoftei în 1685. În primul rând, împăratul Iosif al II-lea și autoritățile habsburgice sperau că vor putea prelua cumva parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Chat noir“. Așa cum eram Înainte ca trenul să se fi urnit spre capitală. Iar Grinuț pândește apoi clipa În care Cristi, Întors frânt din alergătura zilei, preferă să converseze cu prietenul lui, dar Întins pe canapea: Suit pe el, Îl „frământă“ cu lăbuțele dinainte, „ștampilându-l“, „tipărind“ mesajul către mine. „Scris“ cu o „cerneală“ cu mult mai rezistentă decât cea din stilou: feromonii. À propos: Poate nu știți de ce noi, pisicile, nu ne Încăierăm niciodată când e vorba de vânătoare; culmea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
același care, În timp ce-l privea acolo, la Olimpia, În scurtul interludiu pacifist, rumegase În mintea-i viitorul război: un campion, care aruncă sulița și discul hăt hăt, care culcă la pământ adversarul printr’un pumn dibaci, ba Îl mai și frământă În trântă, iar la o adică știe să-și scape pielea prin fugă, e cel mai bun general. Bașca și că acel potențial general, ba chiar și el, arhontele, a aflat, În Încleșterea Jocurilor, ce valoare are potențialul general inamic
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reluate și descrise folosind aceleași cuvinte, atât în Sărmanul Dionis, cât și în Geniu pustiu spre exemplu -, numai că aceste repetiții sunt făcute cu atâta măiestrie, încât doar la o analiză amănunțită se pot depista: aluatul lor, al cuvintelor este "frământat" atât de bine în plăsmuirea ideatică a poetului, încât, introdus în noul context, el redă o imagine altfel plămădită și care accentuează noul context, nu-l aduce pe cel vechi în noul plan, de aici rezultatul unei prospețimi, iar lectorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
munca lor au reusit să-și realizeze visul. « Le-a plăcut și lor cum le-am făcut poezioara”, scrie doamna: U n vis frumos Eram copil, când mă duceam pe deal. În mintea mea copilărească oițele-mi pășteam, Dar, mă frământa un gând Doamne, când voi fi mare, eu popă vreau s-ajung. Când mă duceam la slujbă cu măicuța Il auzeam pe popă cum cântă așa frumos Și eu mi-am zis în mintea mea Nu mă las mai prejos
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
În lume maică dragă, popă vreau să mă fac. Dar ești singur copile, printre străini Cum o să te descurci ? M-ajută Domnul maică !, eu i-am răspuns atunci. Să știți că mi-a fost greu Și dorul de casă mă frământa mereu. Dar tot nu m-am lăsat, le-am înfruntat pe toate Cu gîndul la Iisus, m-am pus pe-nvățătură Și popă - am ajuns ! Prin 1940 când eram elevă la școala de surori ne plimbam cu studenții de la arhitectură
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dădeai seama că, în fond, o păștea marea durere că fiul ei nu are timp măcar 15-20 de minute, duminica, să stea de vorbă cu ea, să i se confeseze... Boala de care suferea Călina, probabil gândurile triste care o frământau, dorul pentru fiu care o vizita așa de rar și foarte puțin, au făcut, cu timpul, să orbească. Acum era și mai tristă. Nu-l mai putea vedea pe băiat. De multe ori ne și întreba: „cum mai arată băiatul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Să mă spovedesc și eu Că am văzut la pop-al nostru Că spovedește mereu. -Sărut mâna taie părinte; - Cu ce pot eu te-ajuta? - Cer iertare, taie părinte C-am făcut mare păcat. - Ia, spune Ioane, tată, Ce te frământă așa...? - Hamurile, taie părinte De la cai, eu le-am furat. - Hamurile mele mă...de la cai! - Da părinte, zău așa... Că doar mă spovedesc Mă ierte sfinția ta. - Așa e Ioane tată, Dar eu nu te pot ierta. - De ce oare, părințele
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu aveam pretenția și la miere, dar ca întotdeauna ne-am înșelat. Suntem triști că și timpul îi lovește tot pe cei cu greutăți, și când văd sau aud toate aceste necazuri, pe mine mă apasă tare greu și mă frământă mult, că aș fi dorit să nu mai văd poporul - o parte din el - suferind. Acum, cu timpul, o să fie mai grea deplasarea, și să ne ferească Dumnezeu de căzături, că e tare periculos. Cu mânuța mea pot să scriu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vorbit cu Dumnealui!, îmi zice starețul Melchisedec. Te primește! E chiar curios să te vadă, auzind că ești licean de la Fălticeni, unde-a învățat și dânsul și unde-a stat multă vreme și-a scris un vraf de cărți... Mă frământ încă. Sunt stăpânit de sfială și, totodată, de teamă. Cum de-am cutezat să-mi iau inima-n dinți spre această mică și incredibilă întâlnire? Vreau să-l întreb ceva! Numaidecât! Să aflu de la El, Ceahlăul slovei românești, răspunsul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai roadă viermele îndoielii? Și nimic să nu-l poată opri din ceea ce face? Criticii se pronunță prea diferit și contradictoriu, nimeni nu poate pretinde că el spune întreg adevărul... Hm!... Vra-să-zică, asta-i, bre! Ia te uită ce-l frământă pe băiatul nostru din Fălticeni...! Sadoveanu se uită iarăși îndelung la mine. Are o căutătură când șăgalnică, blândă, înțelegătoare, când rece, severă, sentențioasă. Îl privește și pe bătrânul Melchisedec, care s-a oprit cu cafeluța în mână și pare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
știrea fiindcă era vremea aceea, nenorocită, când și pereții aveau urechi fiecare se întreba, cel puțin în gând: "din ce obiecte i se va încropi norma didactică? Cine, dintre noi, va fi afectat ori sacrificat?" Dar, și mai mult ne frământam fiindcă voiam să știm dinainte " Ce fel de om va fi?" Noi, cei trei Nicu, Mihai și eu ne știam din anii studenției. Eram prieteni. Ne îndemnasem și ne chemasem reciproc, unul pe altul, să venim la Suceava, la Institutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
restricții. Să-mi controlez, pe cât posibil, și să-mi cenzurez vorbele, comportamentul, ținuta zilnică, dar, mai ales, orice comentariu cu dânsa și despre dânsa, dar nu numai... Totul!... De aceea, în zilele și nopțile ce-au urmat, m-am tot frământat și întrebat: e bine sau e rău acest dat? voi putea fi la înălțimea și mulțimea exigențelor noii mele colege? În fond, ce ne apropia și ce ne despărțea? Eram colegi la aceeași facultate. În același Institut. Visam să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
similară pentru cursul de Istorie universală contemporană. În schimb, cel mai slab punctaj îl înregistra colega mea de birou, Elvira, la Metodica predării istoriei. Rezultatele acestui sondaj erau, deocamdată, secrete. Dar colega mea a aflat despre ele. Și s-a frământat zile-n șir, până ce-a discutat între patru ochi cu rectorul, acest rezultat nefavorabil care era bineînțeles, discutabil, dar și un motiv de îngrijorare. Ea ceruse ca, în anul următor, să fie trecută pe o altă disciplină, de preferință tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o rezolve, îi promise să intervină pe lângă Vasile Ploeșteanu, cu care fusese colegă la "Ștefan Gheorghiu", să o treacă în viitor pe o altă disciplină, fiindcă Metodica nu i se potrivea deloc. ... Și, toate acestea aveau loc în vreme ce eu mă frământam, mă preocupam mereu și-mi căutam de plecarea în Suedia. Primisem toate actele în vederea plecării, inclusiv programul, în care se specifica faptul că fiecare delegație avea de prezentat într-o zi țara sa, cu ceea ce considera că are esențial. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]