4,726 matches
-
are pretenția să fie singurul Dumnezeu al Mașei!? „Dumnezeu În ce sens?“, se Întrebă ea. „Dumnezeu În toate sensurile“, i-ar fi răspuns, probabil Extraterestrul, lăsând-o să Înțeleagă ce vrea. „Dacă tu vii de pe altă planetă, continuă să se frământe ea, și Îmi spui că ești Dumnezeul meu, atunci ceilalți concetățeni ai tăi probabil au la rândul lor pretenții că sunt Dumnezeul altora...“ „Nici nu m-aș mira, gândi ea cu voce tare, ca Într-o bună zi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de arșița ce-i ardea În continuare măruntaiele. „Te pomenești că au dat nenorociții de gustul Royal-ului și beau acum de sting?“ De altfel, aceste creaturi aveau un grad de inteligență care te punea pe gânduri. „Nu cumva, Își frământă mintea Ippolit, șobolanul din fața mea are și el o viziune În care eu apar ca un monstru biblic?“ Nu se știe de ce Subotin Împodobi substantivul „monstru“ cu un epitet atât de strălucit. Mahmureala Îl determina, probabil, să devină extrem de inventiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
despre moarte, trădare și curaj. Soldat al celui de-Al Doilea Război Mondial, Koinski coboară, prin povestire, către Marele Război, războiul ce este, înainte de toate, teatrul pe care se joacă scena enigmaticului Corto Maltese. Din pântecul acestui Mare Război, ce frământă aluatul omenirii din tranșeele Flandrei până în mijlocul Africii, se ivesc siluetele romantice și tulburate ale celor care se înfruntă în deșertul Palestinei, în jurul unei locomotive Baldwin 622. Carcasa de metal a locomotivei abandonate în deșert, la șase ani de la terminarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mediocrității, în numele loialității față de un cod propriu al onoarei. Narațiune cu inspirație istorică, în care se întâlnesc vâna lui Boccaccio, dar și penelul lui Machiavelli, Fanfulla este fresca Italiei, spațiul pe care îl invadează armatele imperiale și pe care îl frământă pasiunile politice sângeroase. Colorată și tragică, Italia lui Pratt este un tărâm în care trădarea și prietenia sunt termeni relativi. Alianțele se fac și se desfac cu ușurință, iar viața este trăită cu paro xismul celor care știu că astăzi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
grâu și le muiau în apă și când erau umflate și suficient de moi le luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el ieșea un fel de pâine din care astâmpărau în primul rând foamea copiilor. Și atunci să nu te întrebi dacă furtul unei astfel de pâini echivala cu o crimă?!? Ordinul pe armată era clar: Pentru jaf și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
trei zile. Adăugă: - Soldații mei de pază vor sosi aici în câteva minute. Gosseyn spuse: - Aceasta este o informație interesantă, domnule. Se întrebă a câta zi era, față de ziua în care sosise aici prima dată cu Enin. Dar nu se frământă prea tare să afle. Tăcut, dar repede, merse și-și aruncă privirea în dormitorul pe care-l împărțise cu tânărul împărat. Gol. Dar patul era nefăcut. Puțin mai târziu, văzu că nici în celălalt dormitor nu era nimeni. În mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Dar nu se întreabă dacă și mie îmi place de ea? — Ce are mă, de ce nu-ți place? Că este chiar drăguță, ba ați făcut și dragoste. — Nu mă mai necăji, că am altele pe cap. Aaa! Știu ce te frământă; fata din parc sau mai bine zis fata din vis. Parcă, Cecilia ai spus că o cheamă. —Lasă-mă în pace, Tiberiu, că am intrat pe internet și vreau să urmăresc ceva, i-a spus într-o zi când avea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei? —Cecilia, eu nu prea cred în destin, dar să știi că el își pune amprenta pe fiecare om. Dacă nu ajungeam la proces, nu te-aș fi întâlnit sau nu atât de curând. Știi cât de mult m-a frământat absența ta. Îmi era atât de dor de tine și nu știam de unde să te iau. Pe cine să întreb, că nu aflasem nimic despre tine decât că te cheamă Cecilia, dar Cecilii mai puteau fi și altele, deși ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ani în armată și avea în urmă un război, nu putea scrie despre acest fapt, că nu avea documentarea necesară. Nu se putea mulțumi doar cu efectele războiului sau cu mărturii despre uciderea milioanelor de vieți în lagărele morții. Îl frământa gândul scrierii unui roman, dar nu știa despre ce să scrie. Și-a adus aminte de „Salcâmul”, schița cea mai inspirată, după părerea autorului, și se întrebă de ce n-a inclus-o în volumul „Întâlnirea din pământuri”, pentru ca tot el
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu tine, a rămas cu altcineva, este de părere Gelu. Nici pomeneală, Gelule, nu-i gravidă, ea doctoriță nu știe să se protejeze ca și cele de la țară? Minte, nu este gravidă, e răutăcioasă, întărește Leontina. Așa că nu te mai frământa că nu are rost. —Vă închipuiți dacă ar afla Cecilia ce s-ar întâmpla? — Nu trebuie să afle ca să se necăjească. Nici nu s-ar mai uita la mine. Nu-s de părerea voastră, a intervenit Leontina. Mai devreme sau
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
veto i-a făcut dorința imposibilă. Nu s-a supărat, răbdare încă mai avea să aștepte până va reuși s-o cucerească deplin. Câștigase mult în această direcție, știa că va ajunge și la deplina satisfacție, deși un gând îl frământa, ca nu cumva Cecilia să afle de înscenarea Georgetei de la altcineva. Ce să facă? I-ar fi spus acum, dar s au simțit atât de bine amândoi că ar fi fost păcat să strice totul printr-o astfel de mărturisire
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu era sigură dacă i se va aproba sau nu. Trebuia să plece fără întârziere. Își împacheta lucrurile cântând, din când în când prostindu-se făcând pe soprana de operă, că răsuna toată casa. — Uite la ea. Ce te mai frămânți pentru Germania, că te poți angaja la Opera din București, o necăjea Elena. Crezi că n-aș reuși? continua cu trilurile cele mai înalte. — După câteva exerciții de spart urechile pe aici, ai fi numai bună de dus acolo. Să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o operație dificilă. —Săracii oameni, e rău când ajung la cuțit, îi compătimește nevastă-sa Ștefania. De unde era bolnavul? —Din satul Măgura. —A mers bine operația? — Da, însă a durat cam mult. Păi atunci de ce ești îngândurat sau altceva te frământă? îl întrebă frate-său Tiberiu. —Probleme și iar probleme. Când rămân numai ei doi, Tiberiu nu se lasă până nu află adevărul. — Problemisime zici, Matei. Mie poți să-mi spui. Nu cumva sunt în legătură cu iubita ta? Matei tace. —Asta era
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cap, cu privirea rătăcită spre fereastră. Am crezut că dormi. — Încerc să ațipesc, dar nu pot. Ești prea obosit, Matei, și prea îngândurat. —Asta-i viața, mamă. — Te gândești la ea, nu-i așa? îl întreba Ștefania bănuind ce-l frământa. — Gândurile zboară peste tot, mamă, ofta el ușor. Însă se opresc într-un singur loc care și acela este foarte, foarte departe, dar dacă iubirea voastră este adevărată, fiule, ascultă la mine,nimeni și nimic n-o poate distruge. Așa că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu va pieri niciodată”. Prin urmare, chiar dacă suferi acum, rabdă, dar trebuie să crezi în dragostea voastră și să nădăjduiești că ea nu va pieri niciodată. Știi cât te-ai frământat pentru ea de la prima întâlnire și până v-ați regăsit și nu era nimic între voi, dar acum când sentimentele s-au înfiripat, crezi că vor dispărea la prima adiere de vânt? Niciodată. Cum ți-am mai spus, dacă vă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Îmi pare bine că te-ai mai înseninat. Nu-ți mai face gânduri, gânduri, că n-are sens. Matei îi dădea perfectă dreptate mamei care reușise, prin discuția purtată, să-l determine că aibă încredere în sentimentele lor. Ceea ce-l frământa era faptul că el o dezamăgise chiar înainte de plecarea în Germania. Bine că n-apucase să-i mai spună și de înscenarea Georgetei, că ar fi făcut-o pe Cecilia să sufere și mai mult. Îl durea faptul că ea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
noapte de mă fură”. —Unchiule, iar începi? Știu că ți-a plăcut să citești mult cât ai fost elev de liceu și mai ales ți-a plăcut poeziile lui Eminescu, dar de ce mă sâcâi mereu? Și eu știu ce te frământă, draga mea nepoțică, privindu-ți inelul de pe deget și ca să te scot din acest zbucium sufletesc, îți torn versul ce a devenit un laitmotiv pentru tine. —Mi-ai povestit despre băiatul ăsta al tău, despre cum v-ați petrecut timpul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
farfurii murdare, dar s-ar fi răzgândit Între timp și a aruncat-o pe pat, În mâinile unui om aflat În agonie. Degetele lui Noimann strângeau cu nedumerire cocoloșul ușor jilav, dând peste tot felul de riduri și Încrețituri, tot frământându-le și netezindu-le pentru a le readuce Înapoi, la o Înfățișare cu un aspect cât de cât uman. Ridurile Însă nu se lăsau cu una, cu două descrețite, ci, asemenea unor benzi elastice, reveneau la forma lor inițială, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de pistrui. Privind la cele ce se-ntâmplau, Oliver Își frământa În poale mâinile de teamă. Și peștii, și broaștele, albinele și buburuzele, furnicile și lăcustele cu cap de cal verzui ce săreau de pe un fir de trifoi pe altul se pricopsiseră, desigur, fără vina lor, fie pe solzi, fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum un damf specific, dulce-amărui. „Probabil că a fost cu gheață și lămâie.” Lui Noimann i se făcu din nou rău. Să fi băut și Bergenbier? Desigur, altfel cum i-ar fi apărut capacul acesta Între degete?! În timp ce Noimann Își frământa mintea cu astfel de Întrebări, Încercând să-și aducă aminte de vreun chip anume sau măcar de vreo frază rostită la masă, tunica „amiralului” se coloră În auriu, acoperindu-se de inscripții roșii ce palpitau În aer: „Există nenumărate motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l să urce scările, nu semăna cumva cu domnitorul Cuza? La Corso sau În Piața Unirii puteai să delirezi cât vrei, nu Însă și acasă... Pe parcurs, ideile de acolo prindeau contur aici. Și frazele rostite aiurea Începeau să se frământe În aer, Încercând să se materialize Într-o anumită formă. Desigur, nu toate ajungeau la coerență, ci se mulțumeau să persiste sub forma unor frânturi de propoziții și de fraze sau de simple pocnete ce ți se scurgeau pe lângă ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă Întreb, ca Însuși Creatorul să fi participat la act? Ca un tată bun, nu trebuia El să-l inițieze pe fiul Său născut din lut? Oare În lutul acesta primordial nu trebuia aruncată sămânța divină? Lucrurile acestea, desigur, mă frământă. Iubirea În doi e măruntă. Meschină, egoistă. Abia dăruirea altuia Îi conferă măreția. Nu e nici un fel de sacrilegiu ceea ce vă spun. Ideile mele sunt la fel de sănătoase ca oricare altele. Egoismul Însă trebuie spart de undeva. Binomul acesta bărbat-femeie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vor da petale și vor zbura. Se vor hrăni cu aer și lumină. Și Își vor potoli setea cu roua și Înțelepciunea ce cad din cel de-al nouălea cer. Tot iadul, toată frământarea vor pieri În urmă. Oliver Își frământă mâinile de bucurie, și le trecu prin fața ochilor, pipăindu-și apoi cu grijă trupul, să se convingă că există. Oliver exista. Era o bucurie să exiști. Oriunde și oricînd... Sub orice Înfățișare... De multe ori masternadul se Întrebase dacă arborii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
izbucni un balamuc de nedescris. Vecina buclucașă Începu să țipe ca din gură de șarpe că bărbatul, profitând de slăbiciunea sa, a necinstit-o pe drum. În fața curții s-a adunat tot satul. Din casă apăru și nevasta lui B, frământându-și mâinile În poală. Vecinul B se pierdu cu firea, făcându-se din ce În ce mai mic... Gura femeii buclucașe melița ca o moară. Bărbatul Încercă să explice cum stau lucrurile, Însă vorbele nu-l ajutau. La fiecare cuvânt al său, În loc să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
timp dură acest balans? Mâinile se amestecau Între ele. Și coapsele se strângeau una În alta. Buzele se contopeau cu sânii. Și sânii luau locul palmelor Întinse, când mângâind formele goale, când implorând iertare. Trupul Mathildei creștea ca un aluat, frământat de mâinile lui Noimann, care plămădeau din el un alt trup, asemănător cu al său, În timp ce propriul lui trup fusese dat uitării... Cerbicia cinicului fusese În sfârșit Învinsă. Penitentul trăia un moment triumfător. Acum el era cel care Își bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]