7,001 matches
-
telefonul, Își aprinse În sfîrșit țigara și trase cu sete primul fum care-l lăsă amețit ca atunci cînd avea zece ani și cînd, Împreună cu Gildas, Loïc și Christian, șterpelise țigările Maïs ale bătrînului Bréhat și se duseseră să le fumeze pe furiș, ascunși În spatele menhirilor. Se gîndi În treacăt la Gildas, apoi alungă hotărît orice urmă de remușcare. Fratele Mariei ar fi vorbit pînă la urmă. Moartea lui era regretabilă, dar cădea bine. Peste cîteva zile zgîrieturile de pe gîtul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
respectivă, dar astăzi era Încîntat. - Doamna Lasalle tocmai a sosit, domnule doctor. O conduc În sala de consultații? Tresări, Întoarse capul, Încuviință. TÎnăra sa secretară remarcă țigara pe care o ținea Între degete, apoi se Îndepărtă. Și ea reîncepuse să fumeze după moartea unei prietene, așa că Înțelegea... Yves strivi chiștocul al cărui gust i se păru dintr-odată amar. CÎnd intră În sala de consultații, brusc Își aminti că i se păruse că vede lumină pe sub ușa lui Chantal cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dosarul. - SÎnt ciudate urmele astea mici, roșii pe care le-au găsit pe arătător și pe degetul mijlociu, nu ți se pare? Fratele dumitale se droga? Marie Își scutură pletele desfăcute. Firește, Gildas obișnuia să bea, dar singura dată cînd fumase o țigară cu hașiș i se făcuse rău. Lucas continuă. - După părerea tipilor de la laborator, sînt urme care seamănă cu urmele Înțepăturilor de ac. - Asta ar putea să explice cum a reușit asasinul să-i ia sînge ca să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
subtil mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci de ani. Purta haină din piele, Își lăsase barbă. Ca să arate că știe ce-i viața, vorbea ca un personaj de roman polițist de mâna a doua; fuma trabuc, făcea body building. Michel Însă, În ce-l privea, nu credea deloc În explicația cu „criza de la patruzeci de ani”. Bărbatul care-i cade victimă nu vrea decât să trăiască, să trăiască un pic mai mult; nu cere decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu tineretul european. Jane Îl Încuraja În acest sens. În special tineretul francez era Îngrădit, sufocat de jugul paternalist al gaullismului; dar, după ea, ajungea o scânteie ca să pornească incendiul. De câțiva ani, marea plăcere a lui Francesco era să fumeze țigări de marijuana cu fete foarte tinere, atrase de nimbul spiritual al mișcării; apoi să se culce cu ele, Înconjurat de mandale și fum de tămâie. În general, fetele care veneau la Big Sur erau niște gâsculițe protestante; cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dat, Bruno pricepu că bufonul Îi vorbea despre activitățile lui profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională era ultimul lucru despre care avea chef să discute. Cina asta Începea să-l calce pe nervi și se ridică să fumeze o țigară. Din păcate, În același moment, cele două simboliste părăsiră masa cu ample mișcări din fese, fără măcar să le arunce o privire; probabil că asta a declanșat incidentul. Bruno era la circa zece metri de masă când auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sigur de sine, cum le place femeilor; dar va adăuga cu o nuanță de umor: „Victor s-a uitat cam mult la televizor.” Foarte curând, se va simți prost, Anne se lăsase de fumat și nu mai suporta să se fumeze În casă; apartamentul ei era aranjat cu gust. În momentul plecării, Îl va cuprinde regretul, se va Întreba o dată În plus cum ar putea să schimbe situația; Îl va săruta rapid pe Victor, apoi va pleca. Și gata: vacanța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Pentru ele, Michel ar fi trebuit să fie ca un Dumnezeu; totuși, prezența lui părea să le lase indiferente. Un val de ceață coborî din vârful colinei, ascunzându-le puțin câte puțin privirii. Reveni la mașină. Așezat la volan, Walcott fuma un Craven; ploaia udase parbrizul. Cu o voce blândă, discretă (discreție ce nu părea deloc un semn de indiferență), Îl Întrebă: „Sunteți În doliu?...” Michel Îi povesti despre Annabelle, despre sfârșitul ei. Walcott asculta, din când În când clătina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îmi expiră voucherul. Așa că iată-mă, în ziua în care fac douăzeci și nouă de ani. Stau pe o canapea, într-un halat alb de prosop și chiloți suprarealiști de hârtie. Și am o fereastră de jumătate de zi. Maxim. Fumați ? Nu. Beți alcool ? Da. Mâncați în mod regulat mâncare gătită acasă ? Ridic ochii, puțin iritată. Ce întrebare mai e și asta ? De ce sunt neapărat superioare mesele la care mănânci mâncare gătită ? Am un regim alimentar hrănitor și variat, scriu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
baldachin și draperii cusute manual, până când capul începe să-mi vâjâie de-a dreptul. Nu știu ce era în pastilele alea, dar mă simt tot mai straniu cu fiecare clipă care trece. — Dormitorul verde... După cum vezi, nu avem nici copii, nici animale... Fumezi ? mă întreabă brusc, trăgând fumul în piept. — Îhm... nu. Mulțumesc. — Nu ne deranjează, să știi. Coborâm niște scări micuțe și pun mâna pe perete pentru a-mi păstra echilibrul, dar florile de pe tapetul din fața mea o iau la vale. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Capital de amortizare? Am o vagă idee. În zilele de Înainte de a fi dat bogăția peste el, nimeni nu și‑a pus Întrebări În legătură cu nevoia lui Ravelstein de a purta costume Armani sau de a folosi valize Vuitton, de a fuma trabucuri havaneze imposibil de obținut În Statele Unite, de a se Înconjura de accesorii Dunhill, stilouri de aur masiv Mont Blanc sau cristaluri Baccarat ori Lalique din care să servească sau să fie servit cu vin. Ravelstein era unul dintre oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cultura și divertismentele ei, cu presa, sistemul ei educațional, gândirea ei, politica ei. Îți conturau un tablou al acestei democrații de masă și al jalnicului ei produs uman caracteristic. La cursurile lui care erau Întotdeauna dense - Ravelstein tușea, se bâlbâia, fuma, răcnea, râdea, Îi făcea pe studenți să se ridice În picioare, dezbătea cu ei, Îi provoca la dispute, Îi zgândărea, Îi hărțuia. Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
imperialismul american. La reuniunile lui de baschet, Ravelstein distribuia feliile de pizza printre studenții lui, În timp ce capul pleșuv Îi oscila În direcția ecranului colorat și frământat din spate. Oamenii lui, echipa lui, discipolii lui, clonele care se Îmbrăcau aidoma lui, fumau aceleași țigări Marlboro și care descopereau În aceste divertismente o trăsătură comună Între cluburile de fani din copilăria lor și Țara Făgăduinței Intelectului către care Îi călăuzea Ravelstein, acest Moise și Socrate al lor. Michael Jordan devenise acum În America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui venind și plecând pe apa lacului Michigan - un astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta Vermont?Ă Între timp mânuia inept cuțitul de brânză, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reușeau să pară. Cei foarte tineri - dacă le dădea mâna să plătească prețuri piperate - Își cumpărau și Îmbrăcămintea la Lanvin sau Hermès, Își comandau cămășile pe Jermyn Street la Turnbull and Funder („Pupăr În Fundăr”, cum i‑am rebotezat eu). Fumau cu gesturile dezlânate ale lui Ravelstein. Ascultau aceleași compact discuri. Îi lecuise de gustul pentru rock și acum se regalau cu Mozart, Rossini, sau chiar Albinoni și Frescobaldi („cântați pe instrumentele originale”). Își vânduseră colecțiile de Beatles și The Grateful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
niciodată prea bine dezvoltate, și‑au pierdut În curând tot ce mai era mușchi. În primele zile ale infecției cu virusul Barré, nu a fost În stare să‑și folosească mâinile. Totuși, a izbutit să ne comunice că dorește să fumeze. - Nu cât timp ești sub masca de oxigen! O să sară În aer toată șandramaua. Nu știu cum, dar mereu mă găsesc În rolul de supraveghetor și păzitor, pledând pentru cel mai precaut mod de precauție În fața unor oameni care se mândresc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care nu se putea cantona În modernitate, ci se revărsa peste toate epocile. Ciudat, dar așa era el. A ieșit de la reanimare În imposibilitatea de a‑și mișca picioarele. Curând a recuperat parțial uzul mâinilor. Îi trebuiau mâinile ca să poată fuma. De Îndată ce a fost instalat În camera de spital, a trimis‑o pe Rosamund să‑i cumpere un pachet de Marlboro. Rosamund Îi fusese studentă și el o Învățase că un discipol al lui trebuie să Înțeleagă - trebuie să pătrundă fundamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și asumările sistemului ezoteric. Și ea a Înțeles, desigur, că Ravelstein de‑abia Începuse să respire cu plămânii lui și că fumatul Îi era dăunător, primejdios - cu siguranță interzis. - Nu‑i nevoie să‑mi spui că‑mi face rău să fumez. Dar dacă n‑aș fuma, mi‑ar face și mai rău, i‑a declarat el lui Rosie când a văzut‑o ezitând. Firește că ea Înțelegea, din moment ce nu lipsise de la nici un curs al lui. - Așa că am coborât la automat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea a Înțeles, desigur, că Ravelstein de‑abia Începuse să respire cu plămânii lui și că fumatul Îi era dăunător, primejdios - cu siguranță interzis. - Nu‑i nevoie să‑mi spui că‑mi face rău să fumez. Dar dacă n‑aș fuma, mi‑ar face și mai rău, i‑a declarat el lui Rosie când a văzut‑o ezitând. Firește că ea Înțelegea, din moment ce nu lipsise de la nici un curs al lui. - Așa că am coborât la automat și i‑am luat șase pachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să nu le știe. Automobilul BMW 740 era pregătit - fusese livrat cu oră Înainte de sosirea lui Nikki. Tânărul a venit de Îndată la spital. Ravelstein Încă nu putea merge și nu Își folosea decât parțial brațele și mâinile. Reușea să fumeze, să formeze numerele de telefon - În rest, după expresia lui franțuzească preferată, era hors d’usage. De Îndată ce a apărut Nikki, Rosamund și cu mine am ieșit din cameră și am așteptat afară. După un timp, a venit și Nikki, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bizareriile, felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers - rânjind, fumând, conferențiind, copleșitor, nerăbdător, dar pentru mine a fost un om strălucit și fermecător. Mereu gata să submineze științele sociale și alte specialități universitare. Era condamnat să moară din cauza vieții sale sexuale dezordonate. În legătură cu acest aspect a fost total sincer față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și folosească mâinile. Știa că va trebui, până la urmă, să capituleze, dar o făcea selectiv. Nu avea importanță că nu putea opera mașina de cafea, dar avea nevoie de mâini ca să se bărbierească, să facă Însemnări, să se Îmbrace, să fumeze, să iscălească cecuri. E știut că dacă nu‑ți dai singur silința să te Însănătoșești, ești un repudiat, un om sfârșit. În dimineața când Ravelstein și cu mine am nimerit peste arbuștii Împănați cu papagali care se Îndopau cu boabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
chiar atât de grav. Frigurile tropicale se transmit prin țânțari; și se tratează cu chinină. Așa Încât am adăugat chinina locală la Quinaglute pe care mi‑l prescrisese doctorul american Schley, cel care‑l dojenise pe Ravelstein pentru că l‑a prins fumând imediat ce ieșise de la reanimare; luam chinină pentru ca inima mea să n‑o ia la fugă cu mine cu tot. Rosamund s‑a dus Încă o dată la farmacie - un drum de trei kilometri, neprotejat Împotriva arșiței soarelui. Diagnosticul medicului francez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
masive - În fond el e un mare. Pe urmă se așază pe lânurile de aur de pe patul lui și Își trage cizmele Înalte Poulsen and Scone. Piciorul lui stâng e cu câteva numere mai mic decât dreptul, dar nu șchiopătează. Fumează, bineînțeles, el fumează tot timpul și Își ferește capul de fum, În timp ce Își leagă nodul. Cântăreții și orchestra revarsă valuri de Italianca În Alger. Asta e muzica de fond pentru Îmbrăcare, accesoriu muzical sau fundal, dar Ravelstein are o perspectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el e un mare. Pe urmă se așază pe lânurile de aur de pe patul lui și Își trage cizmele Înalte Poulsen and Scone. Piciorul lui stâng e cu câteva numere mai mic decât dreptul, dar nu șchiopătează. Fumează, bineînțeles, el fumează tot timpul și Își ferește capul de fum, În timp ce Își leagă nodul. Cântăreții și orchestra revarsă valuri de Italianca În Alger. Asta e muzica de fond pentru Îmbrăcare, accesoriu muzical sau fundal, dar Ravelstein are o perspectivă nietzscheană, favorabilă comediei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]