4,454 matches
-
dificil. — Probeaz-o și pe aia din capăt, propune Suze. Aia cu mânecile evazate de șifon. Pe-aia n-ai încercat-o, nu? A, spun, uitându-mă surprinsă spre rochie. Nu. Car rochia înapoi la cabina de probă, mă extrag din fusta înfoiată și îmi pun rochia. Îmi strânge blând talia, alunecând lejer peste șolduri și cade pe podea cu o trenă ușoară, vălurită. Tăietura de la gât mă avantajează la față, iar culoarea mi se potrivește perfect cu pielea. Mă simt foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai servit a fost de-a dreptul delicios. — Poftim? spune Alicia alb. Ochii i se fixează automat pe inelul meu de logodnă, apoi pe fața mea, înapoi la inel, la pantofii mei, la geanta mea - uitându-se cu atenție la fusta mea - și înapoi la inel. E ca și cum Privirea Manhattan ar fi multiplicată în zeci de oglinzi. — Te măriți? spune în cele din urmă. Cu Luke? — Da. Îmi arunc în treacăt privirea la diamantul de pe mâna mea stângă, după care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
brusc la realitate și o văd pe Laurel privindu-mă îngrijorată. — Să știi că nu-mi prea place cum arăți. Poate ai nevoie de o pauză. — Mă simt perfect! Pe bune! Mă sforțez să afiș un zâmbet profesional. Așaa... uite fustele la care mă gândeam. Zic s-o încerci pe asta bej, merge cu cămașa asta alb murdar... În timp ce Laurel probează diverse articole, eu stau pe un taburet, aprobând din cap și făcând câte un comentariu absent din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rog, spun. Scoate-o din ședință. E extrem de important. — Și colaborarea noastră cu American Airlines e la fel, spune Gina. Va trebui să aștepți. Dar nu înțelegi! E o problemă vitală! — Becky, nu cred că se prăbușește cerul dacă o fustă de la Prada nu are lungimea pe care o vrei tu, spune Gina agasată. În lumea leasingului de avioane, în mod sigur nu e așa. — Nu e vorba de haine! zic enervată - după care șovăi o clipă, întrebându-mă câtă încredere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
zicând, surprinsă. S-a întâmplat ceva? Ai programare? — Nu. Dar cred că Becky are ceva pentru mine... — Hai! zic, grăbindu-mă la ușă și căutând-o din priviri. Uite-o și pe Laurel, roșie la față și însuflețită, cu noua fustă Michael Kors și un blazer bleumarin, care se potrivesc ca nuca-n perete. De câte ori i-am spus? Pe bune, cred că ar trebui să le fac vizite de control la clientele astea. Cine știe cum se-mbracă, atunci când le scap din ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
el în apartament, m-a tras după el pe hol și a deschis larg ușa de la camera lui. Și am rămas mută de uimire. De la distanță pare o rochie albă de mireasă în stil tradițional, cu corsaj strâns pe corp, fustă plină și romantică și trenă lungă. Însă, pe măsură ce te apropii tot mai mult de ea, începi să remarci miile de detalii care o fac unică și specială. Volanele albe de denim de la spate. Pliurile și încrețiturile marca Danny din talie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca ea să apuce să mă vadă, ies repede din Terrace Room și intru în liftul care duce la Grand Ballroom. Exact în momentul în care ușile sunt gata să se închidă, în lift intră două femei în vârstă, cu fuste negre și cămăși albe. Ai văzut tortul? zice una dintre ele. A costat pe puțin trei mii de dolari. — A cui e nunta? — A familiei Sherman, spune prima femeie. Elinor Sherman. — A, deci asta e celebra nuntă Elinor Sherman. Ușile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pornim ținându-ne strâns de mână peste iarbă, înapoi spre nuntă. Între Rebecca Bloomwood și Luke Brandon 22 iunie 2002 (continuare) 5. Cont comun curent 5.1. Contul comun va fi utilizat pentru cheltuielile casei. Termenul „Cheltuielile casei“ include și fuste Miu Miu, perechi de pantofi și alte articole de vestimentație sau încălțăminte considerate esențiale de către Mireasă. 5.2. Decizia Miresei cu privire la asemenea cheltuieli va fi finală, în toate cazurile. 5.3. Mireasa nu va fi inoportunată când îi e lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
naiba În urechile-i clăpăuge de măgar cu cravată de lux la gâtlej. Tot În urma acestei călătorii „de lucru”, româncele s-au trezit că niște mârlani cu grade de milițieni pe umeri, culeși din mediul rural, În special, le tăiau fustele scurte pentru a le mai lungi, chipurile (???) iar băieților le scurtau pantalonii evazați ori le tundeau favoriții și părul lung cu foarfecele vechilor lor meserii de ciobani pe la târlele ceapeurilor sau ale particularilor. În mod curios, piticul buzat ot Scornicești
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lideri ai lumii libere, nu a mers până la organizarea detașamentelor de șoc muncitorești ci s-a mărginit doar la a pune pe proștii de milițieni să taie pletele băieților cu foarfecele de tuns oi și la „majorarea” șlițurilor exterioare ale fustelor mini ale fetelor. Tot atunci apăruse și celebrul Decret 153, al boschetarilor, care Îi băga la zdup În numai 24 de ore pe cei găsiți prin crâșme În loc de fabrici, uzine și ogoare Îmbelșugate. Viitorul democrat Mihnea Gheorghiu (1919-2011) care pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
curte largă, împodobită cu plante și flori pe fiecare milimetru de gard sau de pământ. Admir plantele care se revarsă unele peste celelalte într-o armonie parcă nefirească. Apare o femeie în jur de 50 de ani, îmbrăcată cu o fustă în dungi multicolore tipică indigenilor Tsachilla, care se uită bănuitor, aproape agresiv, în direcția mea. Începe discuția cu Alfonso în Tsafiki, din care eu nu înțeleg nimic, doar văd cum la un moment dat „tanti” arătă cu mâna către mine
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în jur, apoi apare sora lui, o femeie frumoasă dar muncită de vreo 40 de ani, cu o fetiță de maxim trei ani în brațe și o bătrânică cocoșată pe care Alfonso mi-o prezintă drept mama lui, ambele purtând fusta dungată caracteristică tribului Tsachilla. Înghit în gol, șocată de evenimentele subite și îmi observ un gând trecător: CE CAUTĂ MAMA LUI AICI??? Alfonso îmi face semn să mă așez la masa lui, el cu mama lui se așază pe rogojină
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pregătite, invocă spiritele strămoșilor Tsachilla, apoi ne face semn să depunem ofranda în apă, mulțumindu-i Urusonei pentru că ne-a primit în compania ei și rugând-o să rămână cu noi de-a lungul ceremoniei. Miezul nopții. Ne costumăm în fusta dungată specifică tribului Tsachilla apoi ne apropiem pe rând de Alfonso, care cântă și face invocații, stând cu picioarele parțial în apă. Ne face, pe rând, curățarea cu fum, apoi cu alcool, și în final ne întinde cupa cu ayahuasca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
spune, chiar din ceea ce am mai văzut până acum în restul Ecuadorului: bătrâna, mama lui Guillermo, stă relaxată, cu bustul gol în timp ce unul dintre nepoți se joacă cu unul din sânii ei. Maria, gazda, stă întinsă calm pe pământ cu fusta aproape complet ridicată și observ în trecere că nu poartă chiloți. În mod clar, întreaga familie este mai confortabilă fără haine decât cu haine, evident, nu numai din goliciunea expusă dezinvolt, ci și din atitudinea ceva mai crispată a celor
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Eliza (din nou!), este o Shipibo din zona Pucallpa, situată cam la o oră de zbor în sudul Iquitosului, întinsă de-a lungul râului Ucayali. Eliza are cam patruzeci de ani, este îmbrăcată cu o bluză roz strălucitoare și o fustă până la genunchi de culori mai șterse și poartă pe cap o ciupilică cilindrică, înaltă de vreo cincisprezece centimetri, caracteristică portului indigenilor shipibo. Eliza povestește cum tatăl ei a fost șaman și ea a crescut pe lângă tot felul de ceremonii, dar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a impresionat extraordinar de mult: Printre delegații care se perindau în acea dimineață prin fața microfoanelor din marea sală, se afla un tânăr în jur de 30 de ani, îmbrăcat ciudat, fapt ce trezea curiozitatea tuturor delegaților. Peste un fel de fustă din piele, avea aruncată o pelerină din pânză albastră, strânsă la mijloc cu o curea lată, țintuită din loc în loc cu metal strălucitor. Înainte de a lua cuvântul, președintele îl prezentă înaintea delegaților veniți la sesiunea Conferinței Generale a Adventiștilor de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
tramvaiul ce ne purta de la Grozăvești spre centru, am început să ne exersam cunoștințele de germană având ca subiect o jună persoană de sex slab, ce luase loc pe un scaun de lângă noi. Era o duduie "curățică", drăguță, cu o fustă mini, brunetă, "ochi alunecoși, inimă zburdalnică". Mangafalele de noi am început s-o forfecăm din cap până în picioare, mai ceva ca la "lecția de anatomie a doctorului Tulp" a maestrului Rembrandt, plus diverse considerații privind vârsta, starea civilă și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
excelente emisiuni pentru copii și foarte bine primite transmisii de la competițiile sportive. La Berlin, cu antene speciale, puteau fi recepționate și programele televiziunilor vestice, dar, așa cum prin anii '70 la noi apăruseră echipe de "tovarăși" care controlau pe străzi lungimea fustelor și a pletelor, și la ei patrulau asemenea echipe supervizând "orientarea antenelor" pe acoperișurile caselor și blocurilor, "delincvenții" fiind admonestați să-și revizuiască "orientarea" în ședințele de partid. Cu principalele sectoare ale economiei și societății puse la punct, cu problemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui (aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici de sidef, meștesugit prelucrate, iar personalul, fete și băieți din Insula Paștelui îmbrăcați în costume "tradiționale", frumoasele picolițe doar cu o "fustă" și o "bustieră" din banane, ceea ce mărea apetitul clienților. Mai era un local interesant, "Pollo au cognac", care servea doar un singur fel pui la ceaun , dar făcut nu în ulei, ci în coniac! Când îmi scoteam soția "la local
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o refaci pe Broadway, la Circle in the Square?“ Nu-l văzusem jucând teatru, dar mă jenam să-i arăt că ezit, neputând să fac o paralelă Între zborul lui Superman În ajutorul celor aflați În primejdie și zborul pe sub fuste al contelui-fluturaș din Figaro. Reeve mi-a intuit Îndoielile și s-a oferit singur să facem o audiție. La inițiativa lui, ne-am Întâlnit la „La Mama“, dar cum nu era disponibil ca spațiu de repetiție decât un studio foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
anteriori, Îl vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la o găină! "Poale lungi și minte scurtă!" Nu-i așa? clipește Țamblac. Pierzania lumii! Diavolițe! Ispita ispitelor! Numai ele sunt de vină! Niște ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă suntem la picioarele voastre tulburătoare! M-am pocăit. Mi-a dat popa canon o sută de mătănii; m-am ales cu o ruptoare. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cum fac fetele de vârsta lor, fără să-mi acorde vreo atenție, tolerându-mă cu nepăsare, acolo, în bucătărie, și pe mine. Care mă înfruptam cu nerușinare, pe tăcute și pe furiș, din acea coapsă de fată nubilă pe care fusta strâmtă, de culoare - precis - maro și poziția ghemuită în care stătea, pe un modest scăunel, o făcea atât de ispititoare. Din colega lui Jeni n-a mai rămas, cu timpul, decât coapsa ei. O zeiță fără nume și chip care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după ce am desenat dansul „roților eterne”, inspirată de un documentar văzut ieri la TV. În copilărie aveam jocurile noastre în care ne roteam până când pierdeam noțiunea spațiului și a timpului, devenind fără timp, eterni. Mâinile ca spițele unei roți și fustele umflate ca niște corole, formând ciudate planete intrate în ritm amețitor, cosmic. Ce noroc că pot citi în suedeză pe Attar, pe numele lui întreg Shaikh Fared-Ud-Din-Attar, poet persan, alături de Rumi, poeți excelent traduși în Suedia de traducătorul lui Swedenborg
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă - nimic de făcut, spiritul meu e profund ludic și trebuie să dea din mâini și picioare când e pus să stea pe loc! Mi-ar plăcea să se învârtească precum „dansatorii” sufismului, cu fustele lor precum corolele unor flori mari, tropicale. A nins puțin, atât cât să-mi curăț ochii cu albul de neimitat al zăpezii pentru care am un cult special, de eschimos profund pios în fața miracolelor naturii. Am fost la sărbătoarea Academiei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]