4,465 matches
-
religiozitate că ar fi făcute din Fibre Sintetice. Se strângeau ghem și se îndesau într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le burdușeai bine, se lungeau cât o zi de post și țineau la cărat cât vechile nețuri de sfoară. Pentru că amândouă cuvintele - și fibră, și sintetic - erau ceva absolut nou, străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
alb. Și însoțea cu fidelitate femeia română din cea mai fragedă copilărie până pe ultimul drum (nu de puține ori, m-am întrebat dacă doamnele întâlnite uneori în biserici, culcate pe câte-un catafalc - ultima masă de examinare! -, purtau, la umbra fustelor și florilor, perechea de chiloți tetra, care, în ochii Sfântului Petru, va fi fost un foarte precis indiciu geopolitic și poate chiar moral-religios). Fiindcă veni vorba: chilotul tetra era un vajnic apărător al sus-numitei moralități, indiferent de unghiul de abordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pachet (venit din Occident), de la ruși (adusă de cei care făcuseră excursii acolo) sau cumpărată (subversiv, se-nțelege) de colegi de-ai noștri mai îndrăzneți din trenurile internaționale care opreau noaptea în gara Cluj: cupoane de pânză, lenjerie, bluze, pantofi, fuste, farduri, perdele și ciorapi. „Româncele sunt ieftine, se vând pe-o pereche de ciorapi“, se spunea cu obidă moralizatoare și cu grijă pentru imaginea națională în acei ani. Ca să fim drepți, o pereche de ciorapi nu era defel puțin lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
copii?!“ Și așa zicea și tovarășa ingineră în gândul ei, închizând ochii de fiecare dată când dădea din greșeală buzna în câte un vestiar și o surprindea pe câte o muncitoare în timp ce tocmai strecura piepții ăia nefiresc de mari sub fustă. „Mare grijă, Tanțo, să nu-i încurci cu altceva“, râdeau cu toatele și făceau glume deșănțate, de ar fi înghețat și un bărbat dacă le-ar fi auzit. Rodicăi îi era rușine, zâmbea tâmp și își căuta fâstâcită de lucru, ascunzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
femeile gureșe cu mâinile în buzunarele halatului, încercând să fie serioasă. Dar tot o mai bușea râsul când le auzea povestirile. Și mai ales când știa că vin nopțile la muncă numai ca să-și tapeze un piept de curcă pe sub fuste, să ducă la copii. În sinea ei, înțelegea că nu e chiar ceea ce i se ceruse să facă pe linie de partid, să fie vigilentă. „Fii vigilentă, tovarășa Rodicuța, că nici nu știi ce fac cutrele alea bătrâne, în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
socialismului realist. Dar nici asta nu era suferință ar însemna să dau un titlu de noblețe mocirlei absurde în care trăiam. Lipsa de toate alea. La fel ca în 1984 a lui Orwell, lipseau șireturile de pantofi, vata, nasturii, chiloții, fustele, hârtia igienică. Cum nu-mi place debalarea intimității în public, nu voi da amănunte despre inovațiile igienice pe care trebuia să le facă femeia în momentele delicate ale fiziologiei sale ciclice. Eram însă foarte departe de dezinvoltura tinerelor domnișoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care acoperea parțial zdrențele pe care le aveam pe dedesubt. Problema era cu ce să asezonăm uniforma la școală și cu ce înlocuim la bairamuri. Colegele mele cele mai inventive sau care aveau mame care știau să croiască își scurtau fusta cu câțiva centimetri, lărgeau cordonul, adânceau decolteul. În ceea ce mă privește, nici eu nu eram inventivă și nici maică-mea nu știa să coase. Așa că eram terorizată de ideea că mă scoate la tablă și că or să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
din căminul Grozăvești. Femeia în fața oglinzii în care nu te vezi niciodată întreagă. Ce diferență între mine și prozatoarea mea preferată! Între oglinzile noastre, mai precis! Sac, zic, și m-apucă râsul. Pe la sfârșitul anilor ’80, erau la modă niște fuste lungi, gri, ca de sac, dar mult mai moi, mai păroase. Aș zice azi, cu un cuvânt al lui Susan Sontag, că erau camp. Aveau căptușeală. O mai păstrez pe-a mea pe undeva, n-am aruncat-o. E ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de piatră (pe vremea aia i se spunea oficial „de aur“). Multă vreme am ținut haine din epoca de aur. Mi se pare neverosimil că le-am purtat. M-am luat și eu după fete și m-am trezit în fustă de sac. Mi-am luat chiar și un paltonaș de sac. Imediat după ’90 a fost mâncat de molii, în debara. Haine de sac? Horor! Cool! Niciodată nu mi-au plăcut cu adevărat hainele pe care le-am purtat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
când ne-au lăsat în ultima lună de școală să ieșim din uniformă și să purtăm altceva, adică o uniformă a clasei noastre. Au fost discuții lungi. Unele au vrut haine roz, altele negre. Cam trei sferturi și-au făcut fuste roz de pânză topită, un material foarte la modă atunci și foarte practic, pentru că nu se șifona. Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită! În afară de mine și de Ceri, nu-mi mai aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
material foarte la modă atunci și foarte practic, pentru că nu se șifona. Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită! În afară de mine și de Ceri, nu-mi mai aduc aminte cine și-a făcut fustă neagră. Poate Dodoloi. N-o văd în ruptul capului în fustă roz. Ba, mai mult, ne-am pus și tricouri negre. Era o culoare care ne reprezenta. Țară pustie în cap, Nina Hagen și Janis Joplin (le văzusem doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
șifona. Dacă mi-a plăcut ceva din perioada aia, ei bine, a fost pânza topită! În afară de mine și de Ceri, nu-mi mai aduc aminte cine și-a făcut fustă neagră. Poate Dodoloi. N-o văd în ruptul capului în fustă roz. Ba, mai mult, ne-am pus și tricouri negre. Era o culoare care ne reprezenta. Țară pustie în cap, Nina Hagen și Janis Joplin (le văzusem doar în fotografii) în inimă (și nu C.C. Catch). Serioase până la fanatism, iremediabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
multe trupe. Cântăreți. Mă opresc la unii grozavi. Tineri, plini de energie, vreo 15, multe fete. Sunt îmbrăcați ca naiba. Camp. Ca unii dintre noi în anii ’80. Or fi din... Rusia, mă gândesc. Săracii! Sau din... Albania? Fetele au fuste urâte, de mame din perioada comunistă. Două au căciuli de vulpe argintie (horor), cam vechi, de tanti din Est. Pantofi destul de shabby. Pe frigul ăsta pantofi... Caut mai mulți euro prin buzunare. Săracii de ei... Studenți săraci. Da’ parcă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Arini, intervenții și nenumărate conversații despre copii, borșuri și zarzavaturi. Fragi cu smântână și mămăligă. Gem de prune cu smântână și mămăligă. Dar și scaunele de bucătărie cu gaură, o parte a mecanismului cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste, veste și pulovere vechi și torsul mașinii de cusut „de picior“, care ne transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri în toropeala verilor moldovenești. Soba construită cândva, pe la jumătatea anilor ’80, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
toamna lui 1990, era destul să impui la scară largă bentițele de elastic alb, să le ceri unor părinți debusolați achiziționarea în masă a bluzițelor de pânză cu dantele și volănașe (le vindeau moldovenii în piața de „ruși“), asortate la fuste negre, eventual plisate și musai până la genunchi și aveai deja o întreagă cohortă de pinguine asexuate și în creștere. Asta când nu eram în uniformă, iar pe sub uniformă, cinci luni din nouă, cu pantaloni (pentru că mă încăpățânam să port ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
așa erau vremurile). Însăși, doamna M. avea reputația unei femei foarte elegante: avea patruzeci și ceva de ani pe atunci, ochi mari, deschiși la culoare, părul coafat cu atenție (într-o altă culoare decât bănuiesc că avusese în tinerețe), purta fuste lungi, eventual vaporoase, făcute la comandă, uneori bluze perfect transparente, pe sub care se zărea sutienul asortat. Nici nu știusem până atunci că există sutiene mov. Avea un bărbat cu reputație de Făt-Frumos, la care se uitau cu jind colegele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și varză în ciorapi... Apropo, încă nu știu cu ce să mă îmbrac diseară la Corina. Mama zice că am destule țoale pentru o fată de vârsta mea și că ea, când era ca mine, avea un pulover și o fustă pe care le spăla și le usca zilnic. M-am certat cu ea: măcar dacă aș avea o pereche de blugi; ce, și Christina, și Daria, și Mădă au, dar mi-a amintit apoi de restul găștii și cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
usca zilnic. M-am certat cu ea: măcar dacă aș avea o pereche de blugi; ce, și Christina, și Daria, și Mădă au, dar mi-a amintit apoi de restul găștii și cum mi-a împletit o tonă de rochii, fuste și bluze (jur că n-o să mai port NIMIC împletit când o să fiu mare) și cum a încercat de un milion de ori să facă rost de blugi și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
peste modelele de rochii pentru cucoanele sovietice și am lipit-o exact acolo de unde mi-au zburat Monchichii. Apoi mi-am triat liniștită comoara: bermudele de tercot nu merg iarna și oricum au o culoare absurdă, de un bej căcăniu; fusta de catifea reiată pe care am strâmtat-o cu mâna mea (și se cam vede, asta e; parcă am două mâini stângi, are dreptate mama) - nu; rochia albastră am zis că nu, puloverele și împletiturile se exclud din start... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
după care să ținem doliu: poate după media mea la mate (la asta o să ne gândim mâine, Scarlett), poate după baia mea de azi... Ce-ar fi să mă duc așa, nespălată, că doar tinerețea învinge totu’. Cămașa neagră deci; fusta roșie... nu prea merge, materialul și croiala sunt prea elegante pentru stilul sport al cămășii negre, dar ce să fac? Ciorapi negri, am ciorapi negri? Că gri n-am mai văzut de-un secol, iar culoarea piciorului... poate a piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se duce, iar la bairam haleala e a-ntâia, salam de Sibiu, și compot de ananas, și cașcaval, și prăjituri de casă cu unt adevărat... Părul trăsnește a bere, dar stă fioros, punk. Ansamblul negru-roșu e tare, mai suflecăm puțin fusta din talie, părintele nostru nici n-o să observe, în schimb o să observe cine trebuie ce craci lungi și fini avem noi... Cercei metalici cât roata, douăj’ de brățări și un sărut pe oglinda aburită din baia rămasă ca după cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pentru o femeie. „Deflorarea“ mea a avut loc în clasa a patra. Mă întorceam de la o festivitate de făcut pionieri pe strada de la Palat, cu alte colege de clasă. Râdeam și chicoteam toate în costum, cu cravata roșie în vânt. Fusta Cristinei era așa de scurtă, încât i se zărea cusătura de la hamleții albi cu găurele, Lia avea niște pantofi roz de lac, cadou de la studenții greci de la medicină unde preda taică-său, Maria țopăia în sus și în jos fredonând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fără să fie impresionat de pitorescul lor evident. Iar atelierul lui era plin de pânze pe care făcuse portrete de țărani cu ochi mari și mustăți lungi, cu pălării ascuțite, copii ai străzii în zdrențe foarte pitorești și femei cu fuste colorate. Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un timp, sau plictisit, de vorbit în șoaptă și de atâta așteptare să cadă peștele la undiță și au început a discuta despre una despre alta. La un moment dat Fănică i-a zis lui Costică: -Prietene, ai văzut ce fustă scurtă avea fata? -Nu știu despre ce vorbești, i-a răspuns Costică. -Să nu-mi spui că ești ... -Te rog să mă crezi, că nu știu la ce te referi. -Când am trecut prin fața bisericii, ne-am întâlnit cu o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și că băiatului avea să i se taie capul în fața lui Nobunaga. Începură din nou să plângă, dar Shojumaru nu le dădu absolut nici o atenție și luă pe el kimonoul alb, o manta din brocart roșu cu blazon și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat în aceste straie elegante și încadrat de doi însoțitori, fu condus în camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă în seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor. Păi, atunci, să mergem! îl zori el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]