4,128 matches
-
exact ceea ce mediul ambiental Îi oferă În mod obișnuit; acum, nucul nu face altceva decât săși limiteze producția juglonei, de altfel consumatoare de energie metabolică. Deci face economie... și se simte astfel minunat În țara noastră, rezistând chiar și la ger, deși e o specie de proveniență sudică. La stadiul În care se află cunoașterea mea, n’aș găsi nucului decât un singur rival; rival, În sensul pozitiv al competiției, pentru că ei se Împacă chiar foarte bine: vița de vie. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aș avea relații mai strânse cu cel de sus aș fi putut anticipa vremea În locul și momentul În care sunt recepționat; alta de fiecare dată. Dar, indiferent ce vreme e, vă rog să vă imaginați o iarnă Încă adevărată, cu ger și omăt. Pretextul capitolului de față mi-a fost oferit de un bun prieten, artist la propriu și la figurat, ajuns eroul unui fapt banal: și-a prăpădit cheile casei undeva prin zăpadă. L’am mângâiat cu sfatul de a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
destul de vizibilă. Revenind la plajă, m’am Întrebat: cum e posibilă trecerea de la negentropia mării la entropia plajei, iar de la aceasta la negentropia solului? Răspunsul mi l’a dat o fotografie a mării Înghețate, unde pe ultimii metri de apă gerul nu Încremenise valuri, iar pe primii de plajă nu se prinsese zăpada. Acești câțiva metri constituiau deci sediul unui salt calitativ, unde legile mării și cele ale plajei nu mai sunt valabile, implicit Viața; și, Într’adevăr, aici nu trăiește
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad asabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedeștri, colo caii se răstoarnă, Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul... Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare; Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fiind blocate pe drum, vagoanele cu păcură pentru încălzire nu au putut ajunge la Galați. La Blocul P7 încălzirea a fost redusă la zero, dormeam îmbrăcați iar dimineață ne trezeam cum s-ar zice, cu gheață la gură, într-un ger ca afară. Ca să ajungem la serviciu, la fosta cazarmă Țiglina aflată în afara orașului, mergeam pe jos prin nămeți până la brâu, mai multe ceasuri, dar fiind tineri și sănătoși, am trecut cu voioșie peste toate aceste greutăți. Aici și în aceste
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Combinatul pentru hârtie de la Cișcani. Poftim treabă. Toamna era minunată în deltă apăreau întâi culorile vii ca flacăra, apoi ca aurul și la urmă ruginii. Venea însă după aceea iarna, Dunărea era complet înghețată, sloiurile încălecate erau sudate împreună de ger, dar în fiecare iarnă mureau câțiva temerari care încercând să treacă brațul Dunării pe gheață către comuna „Vaide-ei” (acum numită comuna Vulturu), călcau în mod nefericit pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula, nenorocitul cădea în apă și intrând
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Prin vis vedeam tot flori de măr Și-n fașe mic pe Domnul. Și îmi mai vine în minte acum, un vechi cântec de Crăciun, bogat în semnificații: Din an în an sosesc mereu La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun, Dar nu uita
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
linia lui 41. Dincolo de linia tramvaiului începe o lume a dracului de complicată, mai greu de descifrat. Ce e dincolo nu merită nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o lume a dracului de complicată, mai greu de descifrat. Ce e dincolo nu merită nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig nici cald. O vreme fără demnitate. Gerul ar fi stârpit microbii, ar fi făcut ceva util. Zicerea sa - ecou al lecturilor dirijate în liceu de mă-sa. I-a dat să citească toți clasicii. Să-l pună la punct cu valorile literaturii. A primit o educație aleasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
timp în timp, făceam un gest care putea părea dezgustător. Cu o mișcare aproape imperceptibilă a limbii, ca un gest reflex, scoteam limba și ne lingeam buzele. Le umezeam. Era frig, undeva prin februarie, iar buzele noastre erau aspre de ger. Trebuiau umezite, mai ales că, din cauza emoției, ți se usca repede gura. Gestul era aproape insesizabil pe derularea firească a imaginii, doar, oprind sadic firul acțiunii pe un singur cadru, gestul apărea dintr-o dată oribil. Ca o fotografie instantaneu, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cămara de gemuri și dulcețuri ce în zilele înfrigurate ne îndulceau orezul cu lapte. Nu mai sunt anotimpurile ce erau odată. Pe atunci vara era vară și iarna iarnă. Era lege să plouă aproape toată luna April și să fie ger de să crape pietrele după Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
reportaj ilustrat despre bibliotecile americane, un număr festiv la tricentenarul lui Shakespeare, un panegiric de la moartea lui Remy de Gourmont și altul la aniversarea lui Stéphane Mallarmé, amândoi [literații] abia cunoscuți [de] publicul nostru, cât și scrisorile unor corespondenți din Ger mania, Franța și Anglia În război - revista să tipărească Întâm pinarea „ciorăparului“ din Ploiești, Ilie Stroescu, care apăra adventismul Împotriva prigoanei popilor noștri, și asta, vă asi gur, Într-o proză de o excelentă sobrietate ironică, vrednică de Paul Louis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spre uimirea noastră, scrisul lui deveni și el, din tr-odată, popular, adică pe măsura și gustul oricui. Iar de la Flacăra nu i-a fost greu, Împins de vânturi tot mai piezișe, să debarce sau să eșueze În redacția Serii, gazeta ger manofilă a lui Al. Bogdan-Pitești. Nu l-am cunoscut decât din vedere sau din faimă pe acest patron al lui Adrian Maniu, Înconjurat totdeauna de tineri efebi, de tineri scriitori și pictori de stânga literară pe acea vre me. Aventurier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care se perindau zi și noapte perechi-perechi de Îndrăgostiți ocazionali pentru o desfătare de o clipă; aducându-le ștergarul, apa caldă, netezind așternutul mânjit după plecarea acestora, scoțându-le lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o revistă, Insula, Împreună cu Nae Ionescu și cu Beldie. Nae Ionescu Îl intimida pe Minulescu. Nae Ionescu era un tip extra ordinar. Avea o personalitate foarte puternică. El impunea și printr-o privire pătrunzătoare. Imediat ce a venit de la studii din Ger mania, a fost numit profesor de limba germană la Liceul de la Mănăstirea Dealul din Târgoviște, cam prin 1920. Numirea s-a făcut la intervenția mea. După foarte puțin timp, Nae Ionescu a fost avansat În postul de director de studii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Lamentația fructelor, Editura Plumb, Bacău, 1994). 13 decembrie 2012 Alerg În gol. Iar mâine trebuie să o iau iarăși la drum, de data aceasta la Hangani, la Înmormântarea „mămucăi“ Dinuța. 14 decembrie 2012 Am plecat la 6,50, pe un ger de scârția zdravăn zăpada sub ghete. Doina a zis că la Onești erau -18ș C și cred că În jur de -20 erau și la Bacău. N-am avut cum să verific, dar am intuit că e mai rece decât
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de oră pentru a răscoli prin sipet, iar la 15,30 am luat-o spre Bacău, unde am ajuns după ce am găsit o ocazie. Ajuns la 17,30 acasă, n-am mai fost În stare de nimic. 15 decembrie 2012 Gerul s-a Înăsprit, așa că am stat În casă, unde am Încercat să fac ordine În balamucul din sufragerie, sporit și mai mult de Ionuț, care s-a grăbit să transfere, claie peste grămadă, tot ce a considerat el că mi-
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
de critici și eseiști Poetului, așa cum a făcut, bunăoară, Constantin Cubleșan, cu mult mai numeroasele exegeze dedicate lui Eminescu. Încă o utopie? 21 decembrie 2012 Iarna s-a așternut bine și pe dealurile Casienilor. Urgia vântului s-a potolit, dar gerul s-a Înăsprit, conservând zăpada, care are acum un strat de 5-10 centimetri. M-am spovedit și m-am Împărtășit, Însă am făcut-o cu teamă, Întrucât consider, continuare, că nu merit acest favor din partea Mântuitorului, nevrednicia mea atingând cote
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
alte familii din orășel într-un vagon de marfă, neîncălzit. Parcă nu erau oameni, parcă erau vite sau saci cu cartofi. Garnitura de tren înainta alene, târându-se ca un melc, prin câmpia nesfârșită, albă și înghețată. Se lăsase un ger cumplit și ei toți erau copleșiți de frigul care le pătrunsese până în oase și erau copleșiți de frică, de oboseală, de foame și de sete. Când și când, marfarul oprea în vreo stație uitată de lume și încremenea acolo ceasuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Chirilă i-a fost frate lui Ilie Ilașcu, în perioada când acesta avea cea mai mare nevoie de un frate. Atunci, când Ilie Ilașcu stătea cu lanțuri la mâni și la picioare în temnițele Tiraspolului, când acesta era încolțit de ger, ținut in foame, bătut în celulă, scos din cameră pentru a fi pus la zid și împușcat cu gloanțe oarbe, dl. Chirilă a încercat să-i atenueze suferințele prin grija ce o purta față de mama sa rămasă singură după moartea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de porunca Domnului care-ți spune să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta. Cât ești de fericit că are cine să-ți aducă la timp o bucată de pâine și o haină călduroasă care să te apere de gerul iernei nemiloase! Gândește-te însă că sunt atâția de seama ta ai căror părinți zac sub țărâna umedă de lacrimi a cimitirului și care nu deseori au și ei în mână o bucățică de pâne veche și uscată, pe care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ordinul Franciscan, preoții: Lucaciu Dumitru, Gh. Coceangă, Băcăoanu Petru, Dâncă Petru, Gabor Iosif, Blăjuț Eugen, Butnaru Ioan și alții, preoți de mir catolici, ortodocși și destul de mulți sectanți. La canal a fost „ca la canal”: muncă forțată, durități și umiliri, ger crunt și căldură toridă, pe lângă celelalte caracteristici în astfel de situații (foame... foame... etc.). Aici am stat până la 20 iunie 1953. De la canal am fost transferat la închisoarea din Gherla, unde am stat exact un an. Am lucrat în secția
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un adevărat apostol. Acestea le-am scris, nu atât pentru caracterul lor de atitudine demnă, ci pentru conținutul lor bogat. Se știe că „gulagul românesc” nu a fost cu nimic mai prejos decât cel rusesc, excepție făcând doar Siberia cu gerul ei...dar nici la noi n-a fost mai cald; peste tot a fost muncă forțată până la distrugerea persoanei umane și umilire și tratament nu numai inuman ci de-a dreptul bestial. În acest context nu se poate omite așa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Galați... Când m-am întors la București, Alby plecase... 5 ianuarie 1954 În sfârșit s-au isprăvit și Saturnaliile... Se simțea nevoia unei vieți mai sănătoase, mai pline de lucruri reale, iar nu de iluzii și amăgiri simbolice. Afară e ger puternic, din cel care înzdrăvenește... Lucruri și oameni au reintrat în curgerea lor obișnuită... Viața începe să se reducă din nou la greutăți și la bucurii simple. Toate complicațiile noastre interne coboară în străfunduri și se ascund sub o pojghiță
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]