4,147 matches
-
depănând amintiri din viața din provincie, din orașul cu salcâmi de unde plecaseră cu mare elan să se facă auziți. Ce-i drept, se vedeau tot mai rar, din cauza ocupațiilor destul de diferite, dar întâlnirile erau atunci și mai savuroase. Și nu glumesc, Cristi, nu îmi mai zice așa. Aproape nimeni nu mă știe de Iosif aici. Păi, suntem între noi, ce Dumnezeu ? — Lasă, că n-o să fim tot timpul între noi. Mai știi cum te scapi ? — Ei, mă scap ! Și dacă mă scap
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gea- murile deschise. — Sachi Disperatu’, domnișorule Vasile, râde Ion Pribeagu, amicul lui Mihail, întrebat despre unul dintre pseudonimele sale. Așa am semnat cel mai des ! — O, Doamne, dar publicul trebuie să vă iubească ! Ovrei, neovrei, Sachi Disperatu’ e de senzație, glumește și Cristi. — Ei, mon cher, râzi tu, râzi, dar dumnea-mea chiar a semnat așa. Cristi se întoarce spre Mihail, iar acesta îi confirmă. Nu, serios ? Sachi ? Disperat după amor și romanțe, domnișorule Cristian. Dar ! Dar ! Am publicat și ca Ivan
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ai dormit cum trebuie, păi, se poate ? Nu știai că azi exersăm la Panofka ? - și profesorul îi și trântește volumul de vocalize în față. Te-o fi pocnit dragostea, să nu-mi zici ! Colegii lui încep să șușotească și să glumească, fiindcă niciodată Cristian nu a întârziat. M-a pocnit așa bine, de abia am putut să mă mai ridic, râde Cristi. — Eee, dar e bine că te-ai ridicat și ți-ai dat seama că nu dragostea pentru o muiere
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și avea să schimbe lumea, aducând artiștii spre brațele publicului, chiar dacă acesta nu putea fi prezent la spectacole -, se întreceau pe cine are sălile mai pline, cine are mai multe melodii și, mai încolo, cine înregistrase cele mai multe plăci. Doar Pribeagu glumea, spunând că succesul lor nu vine nicidecum de la talentele sau șarmul lor irezistibil, ci de la poeziile sale siropoase. Într-adevăr, Cristian Vasile și Jean Moscopol erau cei care cucereau orașul cu tangouri și romanțe, însă la orice s-ar fi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
potcovarii ăștia o să avem noi de furcă, au experiență, zice Fernic. — Și francezii ? — Haidi, mă, Sachi, ăștia au venit să se distreze, habar n-au ce-i așteaptă. Într- adevăr, cei doi tineri nu păreau să se afle în locul potrivit. Glumeau între ei de parcă i-ar fi așteptat o adevărată petrecere. Pe când patronul de herghelie, un bărbat la vreo cincizeci și de ani, serios, încruntat, privea cu atenție prin monoclu gesturile fiecărui adversar. Se așezase deja în trăsură, în spate, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
secundă să nu taci. Și dacă nu se întâmplă nimic, îmi zici că nu se întâmplă nimic, bine ? — Da, monsieur Ionel, să trăiți ! și Pribeagu se și aruncă în trăsură. — Și eu ? — Tu, amice, ne cânți, râde Fernic de Cristi. Glumesc, măi Ionescule, tu ai cea mai importantă treabă ! — Anume ? — Ai adus batistele de care ți-am zis ? — Le am în buzunare. — Și sticlele de vin ? — Una pe fiecare mânecă. — Bun, bun ! Când prinzi momentul și nu te vede nimeni, le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
gazdei, în timp ce Cristi și-a tras câteva haine pe el. — Cu ce drum prin capitală, mamă ? Ai venit să-l vezi pe marele Cristian Vasile cântând ? — Ah, nu-ți mai ajunge lungul nasului. Știi că nu-ți șade bine-ngâmfat ! Glumesc, mamă, glumesc... Ce faci aici, așa, neanun- țată ? De ce nu mi-ai zis să te iau de la gară sau să pregătesc ceva ? Cum ce caut, Cristiane ? Păi, tu nu mai dai niciun semn de viață ? Nu mai ai timp de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristi și-a tras câteva haine pe el. — Cu ce drum prin capitală, mamă ? Ai venit să-l vezi pe marele Cristian Vasile cântând ? — Ah, nu-ți mai ajunge lungul nasului. Știi că nu-ți șade bine-ngâmfat ! Glumesc, mamă, glumesc... Ce faci aici, așa, neanun- țată ? De ce nu mi-ai zis să te iau de la gară sau să pregătesc ceva ? Cum ce caut, Cristiane ? Păi, tu nu mai dai niciun semn de viață ? Nu mai ai timp de ai tăi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de estetism înveselitor, te conformezi realității, o accepți deci. Cristian cântă din liră necontenit. Iubește femeia. O cântă în versuri sonore. Cântă lucrurile, oamenii, peisajele. Viața lui e un bun prilej pentru versificare și muzicalizare. Ne-a citit versuri. Am glumit. Ne-am înțepat. Ne-am legat de o fată frumoasă care stătea alături de noi. Cu o oră sau două înainte să se lumineze, asta dacă nu era vineri sau sâmbătă, când își mai prelungea concertele, cobora pentru ultima dată de pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Că am câștigat la derby pentru că l-am plătit pe Moruzzi să-și lase caii mai nemâncați ? Nici vorbă, am fugit la her- ghelii cu-o noapte ’nainte și le-am pus un disc de-al lui Titi Botez“, a glumit despre amicul său. „N-au mai avut chef de nimic.“ Lăsa toate răutățile să treacă și mergea înainte. În fiecare seară o altă sală arhiplină de urale și aplauze, de bucurie și muzică, de dans și petrecere, atât de reușită
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său, iar el i-a strâns șoldurile. Puternic, cât pentru șapte ani de așteptare. Șapte ani în care n-o mai zărise niciodată, aproape că nici nu știa dacă a existat cu adevărat sau a fost o nălucă, cum Pribeagu glumise de atâtea ori. Șapte ani de zeci, poate chiar sute de întrebări despre ea, șapte ani în care își pierduse speranța c-o va mai întâlni vreodată, măcar să-i spună că datorită ei devenise celebrul Cristian Vasile. M-am gândit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
face ex-tra-va-gan-țe, râde Fernic, auzi la el, că -mi venea să-l și calc, așa, din greșeală, cu bastonul pe picior. Și acelea au fost printre ultimele zile în care cei doi prieteni s-au mai văzut atât de des, glumind pe seama oricui și hlizindu-se la orice, sfârșitul anului magic pentru unii, blestemat pentru alții, 1936. Fernic va fi numit curând direc- tor la Școala de pilotaj ARPA din Cernăuți și astfel părăsește definitiv orașul plin de culoare și de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
momentul, Cristi doar și-a lăsat paltonul său negru la o masă și a urcat imediat pe scenă. — Știți versurile ? le-a șoptit el lui Jenny și Radei, în timp ce publicul îi aclama. Cristi nu cântase cu nimeni Zaraza până atunci. — Glumești, nu ? a râs Rada și a făcut semn orchestrei să înceapă piesa. A doua zi se vuia necontenit despre trio și despre cum sunase Zaza cu refrenul cântat de cele două staruri feminine, terminat cu un ropot de aplauze care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi a unui evreu... — Ah, d-asta, sigur că d-asta... Și așa au început să dezbată și politică, după ce au mâncat și s-au amețit bine. Iar deși Cristi s-a simțit puțin mai relaxat la Paris, unde se glumea despre Hitler, nu se cita din el, ca la București, tot a rămas cu un gust amar, amintindu-și de ceea ce se întâmpla în țară, unde lucrurile se conturau tot mai violent. După alte zeci de discuții și glume, după ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de vorbă singur la masă, crezând că-l are alături pe Fernic. Ca un nebun scăpat de la sanatoriu, înconjurat de râsetele meschine ale bețivanilor care își găsiseră un clovn. Minute în șir îi povestea lui Fernic câte și mai câte, glumea cu el, iar când se întorcea să-l privească, în loc să vadă chipul prietenului său, îi vedea cadavrul în descompunere. Cu vene și bucăți de carne în putrefacție atârnându-i pe oase. Cu viermi colcăindu-i pe față, rozându-i pielea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te putea surprinde în orice discuție sau dezbatere, mai ales despre artă, despre muzică, teatru sau literatură. Avea darul de a ști exact când și cum să vorbească, cucerind imediat orice interlocutor, fascinat de abilitatea ei de a reuși să glumească despre orice, de râsul ei care colora orice încăpere. Cristi era absorbit de toată ființa ei, prețuind-o ca pe o zeiță. Dovadă că nu i-a păsat câtuși de puțin de faptul că era căsătorită, când a aflat mult
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au rugat, ci mi-au ordonat. Iar mie nu îmi ordonă nimeni, decât sufletul meu, ce să fac pe scenă, la fel cum aici nimeni nu vă ordonă dumneavoastră ce și cum să faceți. Dar este adevărat că apoi ați glumit pe seama lor, încât acești domni au fost huiduiți, fiind chiar necesar să părăsească localul ? — Nu, domnule. — Nu ? Dar ce le-ați spus mai exact ? — Le-am spus că eu nu fac politică. Le-am spus că eu cânt cântece de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ne aruncăm trupurile tinere În prima linie a unui front, a unor războaie iscate de alții, de vechile imperii arogante, dar și de cele noi, apărute În „modernitate”, cum au fost cel englez și cel german. Or, ha, ha, ca să glumim puțin și amar, cum am Învățat să o facem, În acest sens „războiul Încă nu s-a sfârșit!”. Acel război secular pe care Îl ducem pentru adevărata neatârnare și În care „comandanții și luptătorii” nu sunt cei desemnați de obicei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ai unor bei sau grofi, sau hatmani sau, pur și simplu, ca producători „pasivi” de bunuri și forțe de muncă sau de luptă - este un fapt atât de „nou”, de „recent”, În fața istoriei și În comparație cu unele națiuni europene, Încât, ca să glumim puțin și amar, „nici nouă nu ne vine să credem că e real!”. Și, ca dovadă, acel „tangaj” al spiritelor românești de vârf În „,momentele” În care această târzie și fantastică contopire, unire națională, ar fi trebuit cimentată și „vegheată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vorbesc de cea de dinainte de anul ’38, nici ea pe măsura celei care domnea În Apus, unde statele vechi și mari aveau câteva secole de lupte pentru a o impune și păstra. Libertatea este ca și un drum, pentru a glumi puțin: nu e suficient să-l faci bine, trainic, trebuie să-l și Întreții. La fel cu vocația Într-un domeniu sau altul, major, al creației: mai dificilă este, se pare, „Întreținerea”, „rezistența” Într-o vocație, profesiune de vârf, cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În fapt având Încă controlul stării mele de spirit, trăind o stare abnormală, dar În același timp bănuind că ea poate fi falsă sau efemeră! -, nu mi-a fost niciodată frică de nebunie. Și nici de „prostie”, care, pentru a glumi doar pe jumătate, este o nebunie mai slabă, o „nebunie” care trece aproape neobservată. Ea, prostia organică, devine nebunie doar dacă i se dă importanță sau forță, vezi Prostul care devine, oarecum abrupt, persoană importantă În ordinea socială, mare financiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dacă o să mai am „timp”, mă va atrage un text de comentarii despre ce Înțelege Nietzsche prin „decadență” - sau ce Înțelege autorul care sunt și, mai ales, acolo unde complicitatea mea cu marele Maestru este desăvârșită!Ă Astfel, pentru a glumi Într-un fel, eu și „umbra mea invizibilă”, propria și exacerbata mea sensibilitate, ne-am plimbat „prin toată lumea”, decenii la rând; prin lumea În care m-am născut și care mi-a dat prima reală, dar și falsă reprezentare asupra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
visăm eternitatea, dacă o „iubim” - O, ich liebe Dich, du, Ewigkeit! -, drumul către „ea” este, cu siguranță, această prima condiție - o unitate de fond a reflexelor noastre, a principiilor noastre, acele puține și directoare, Într-o asemenea măsură Încât, ca să glumim puțin! - să putem fi „recunoscuți” de zeitatea care ar vrea, poate, să ne rețină În memoria ei de platină! Totul, totul ne Îndeamnă și ne Împinge spre Împrăștiere, spre diversificare, a acțiunilor, scopurilor și energiilor, În lumea socială. Lumea socială
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rebarbativ, uneori aproape dușman! - că este! Și, În această „nesiguranță”, ridiculizată de nu puține „spirite pozitive”, cu „capul pe umeri”, „plini de bun-simț”, se ascunde de fapt orgoliul, un anume nobil și fertil orgoliu. Fără de care se poate trăi - ca să glumim puțin, pe jumătate! -, dar... nu se poate muri! Ce mai pot spune eu, acum, la capătul acestor lungi dizertații despre lume, secol, idei, prietenii și Întâmplătorii mei inamici, istorie - o istorie de care nu suntem prea mândri, dar care, odată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
drept, un obicei nocturn regulat), amănunte ale acestei vieți ascunse începeau să se reverse provocator din gura mea. Deși atunci când remarcam expresiile întristate, uimite, ale celor care îmi intuiau durerea din spatele măștii, schimbam subiectul și le ofeream noua mea mantra - “Glumesc, glumesc doar “ - și atunci o prezentam din nou pe prietena mea de moment unor oameni care o cunoșteau de ani de zile. Fata își ridica privirea din oglinda plină de dâre de cocaină, aruncându-mi o privire mirată, apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]