KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...148 149 150 ...170 >

4,229 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

că ai pierit. Apoi căpetenia îi întoarse spatele. Neavând de ales, Auta își îndemnă măgarul la drum. Un soldat îi strigă din urmă: - Nu rămâi să mănînci? Să nu mori flămând... - De mîncare-mi arde mie acuma?! răspunse Auta vrând să glumească, dar glasul lui era prea tulburat ca să fie glumeț. În cercul câmpiei, lumina slăbise. Soarele, mare și roșcat, mergea să se scufunde în grâu. Lovit de picioarele lui Auta, măgărușul alerga cât era în stare să alerge. Auta privi o

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
spuse Hor, răsare luna. - Văd! răspunse el și rămase liniștit. Hor începu să râdă. Spuse: - Te-ai răzgândit și nu mai vrei să te duci? - Unde, Hor? și numaidecât se învioră, aducîndu-și aminte. Chiar pot pleca? Am crezut atunci că glumești. Hor îl privi aspru și-i spuse: - Hai să plecăm. Poate liniștea dragostei îți va fi de folos. - Dragostea nu e liniște: când femeia iubită nu e lângă tine, ești tulburat, și tulburat ești și când este alături! îi răspunse

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și cinstit n-o mai ia în serios. Eu admit că în cosmos sunt planete cu aceleași sau aproximativ aceleași condiții fizice și chimice ca ale noastre, dar... - Dar, îl întrerupse gazda râzând. - Nu mă ironiza gratuit. Aș putea să glumesc și eu și să-ți spun că te apropii de sfântul Ioan Damaschin care fără să fi văzut îngeri le descria cu detalii toată fiziologia. Dar vreau să-ți spun numai că nu avem dovezi, nu știm... Gazda râse din

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

nu e suficient de drăguță sau pentru că e mai În vârstă decât el (deși acum, dacă te uiți la ei, n-ai mai zice), sau pentru că i se pare că Înălțimea ei i-ar face să arate caraghios Împreună (a glumit o dată, față de ea, pe seama unei astfel de perechi nepotrivite de Îndrăgostiți, pe care i-au văzut de la fereastră, pe chei)? Sau pentru că, asemenea bărbatului din povestirea domnului James, nici măcar nu a observat că Îl iubește? Seara târziu, În ajunul Anului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
cu suspiciune față de intențiile altor femei În ceea ce le privea. Nu-i trebui mult să constate cât de des apărea numele drei Woolson În relatările lui Henry, sau faptul că uneori Îi spunea Fenimore. Începu să Îl tachineze și să glumească pe tema ei. — Te interesează femeia asta, Henry? — Da, mă interesează. Opiniile ei În materie de literatură sunt de o sensibilitate remarcabilă. — Știi bine ce-am vrut să spun, Henry. Ai vreo intenție față de ea? — Intenții matrimoniale, adică? Bineînțeles că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
urca pe Fitzjohn’s Avenue sau pe Haverstock Hill. Prin partea locului nu exista decât o singură trăsură, pentru serviciile căreia se găsea adesea În concurență cu un prieten, Samuel Jealous, editorul lui Hampstead and Highgate Express. Uneori o Împărțeau, glumind pe seama economiei făcute și obligându-l pe vizitiu să anunțe „landoul lui sir Hampstead“ când, la sfârșitul serii, venea să Îi ridice de la adresele respective, În vehiculul lui dărăpănat. Gluma ascundea o nemulțumire și o frustrare continuă. Du Maurier nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
că vremea mea se duce. Îmi e din ce În ce mai greu să inventez subiecte. — Serios? Mintea mea e plină de subiecte! Îmi pare rău că n-am talentul tău ca să le pun În cuvinte. — Atunci, dacă ai vreunul care nu-ți trebuie... glumi Henry. — De ce nu folosești povestea pe care ți-am spus-o acum un an? Îl Întrebă Du Maurier. Cea cu fata și hipnotizatorul. — Cu fata și hipnotizatorul? Îmi e rușine să recunosc, Kiki, dar am uitat detaliile. Amintește-mi. Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
pentru a face legătura, apoi dădu capul pe spate și râse din tot sufletul. Mulțumit de replica sa spirituală, Henry i se alătură. Ulterior, amintindu-și acest moment plăcut pe drumul spre casă, Își spuse că, dacă era capabil să glumească pe tema lui Guy Domville, Însemna că rana lăsată În sufletul său de eșecul piesei era, În fine, vindecată. 5 La fârșitul primăverii, În anul următor, 1896, se mută În căsuța lui Blomfield din Playden, pe care o Închiriase pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

însă vroiam ca atunci totul să fie perfect. Angi! Și mă aruncai în brațele lui, fericită că, în sfârșit, a venit. El mă prinse de mijloc, rotindu-mă, și mă cuprinse în brațe protector. În tăcerea aceea veselia juca și glumea tare, nu se auzea liniște. Îmbrățișarea fu lungă și tandră. Lungă și frumoasă. De vis. Îmi aduse nenumărate cadouri. Cutiuțe estetic împachetate cu bijuterii: un set inedit pentru seară, un șirag de perle lung ce mergea cu rochia mea albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
multe inteligențe. Literatura cel puțin e genială. Aici chiar îmi placi, spuse Amèlie. Și eu ador literatura. În fine, îmi place arta, intervin. Și a călători prin viață e o artă care prietenului meu Emilian îi place foarte mult, nu? glumi Angi. Și că tot veni vorba de arte, aș fi încântat dacă Irin ar accepta să danseze iar cu mine. Cu multă plăcere, zâmbesc. Pretendenți nu mi-au lipsit niciodată. În genere mă înțelegeam bine cu întreg sexul opus. Însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Ah, Irin, ce plăcere să te văd aici. Adi, Mireille, Michel, ea este Irin. Încântați. Ți-am remarcat frumusețea când dansai, spuse Adi, însă privită de aproape ești cu mult mai frumoasă. Mulțumesc. Și voi sunteți frumoși. Și ce atentă, glumi Adi. Cu cine ai venit? întrebă Emilei. Cu Angi. El și Emilian fac afaceri împreună. Ia te uită! Eu și Emilian suntem veri. Ce coincidență. O frumoasă coincidență, spuse Adi. Ei sunt niște buni prieteni de-ai mei. Mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
vrei? Eh, și eu ca băieții, o strânse drăgăstos în brațe și o pupă pe obraz. Atunci mie îmi zbură gândul la Angi. Sunt niște ștrengari, las' că știm noi că își plimbă Porche-ul ăla decapotabil prin toate locurile posibile! Glumi Mireille. Fac paradă, comentă Emilie. Ei, nu te plânge nici tu, cred că vă place că iubiții voștri sunt de invidiat. Și să nu uităm că și noi, fetele, le avem pe ale noastre. Ce faceți voi? Glumi Michel strângându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
locurile posibile! Glumi Mireille. Fac paradă, comentă Emilie. Ei, nu te plânge nici tu, cred că vă place că iubiții voștri sunt de invidiat. Și să nu uităm că și noi, fetele, le avem pe ale noastre. Ce faceți voi? Glumi Michel strângându-și iubita cu necaz. Deci așa...mmh. Ne-ați terminat! Spuse Adi. Pentru prima oară în viața mea mă simțeam nu în largul meu în mijlocul unor perechi. Cu toate că Emilie era martoră, și cei prezenți puteau și ei spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
două). Se luptă cu forță. Cu masculinitate. Puternic, hotărât. Și flexibil. Îmi plăcu de acest Vlad. Îl învinse pe Erickson, neutralizându-l. Îl amenință cu sabia: Nu te-aș omorî, însă mai bine tu decât eu.  Stai, măi omule, nițel! Glumeam și eu cu tine. Eram în cada cu apă călduță și limpede. Întreaga baie, pe o frumoasă nuanță de bleu inspira liniștea unui colț de cascadă. Aveam sânii, cam ascuțiți, tari și frumoși, scoși din apă. Pielea mi se răcise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
a invitat. N-ai de gând să mergi? Eu... Adevărul e, Doru, că uitasem. Eu aș vrea să mergem împreună. Cum lucrăm în același loc... Din cauza asta? râse Amanda discret. O.K., m-ai prins. Mă predau. N-am parteneră. Glumești?! Don Juan-ul din lumea afacerilor? Știam că te ții la distanță, dar să nu ai cu cine? Nici asta nu cred. Of!... O.K. Da. Mă predau. Mint. Dar nu pot spune la telefon. Promit că-ți spun! Sunt disperat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să plec acasă. Și așa te vei sătura de mine după un timp. M-aș obișnui aici, însă părinții mei vor suferi mult dacă nu-i văd. Înțelegi? Și nu voi fi niciodată fericită aici. Bine. (Și avui senzația că glumise)Te va conduce un angajat la aeroport. Stai mai întâi și te pune la punct. Spune asta și pleacă. Când sunt gata, îl întâlnesc jos, în picioare. Îmi întinde zâmbitor mâinile și mă sărută pe obraji. Când îmi ia capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
călătoria, toți încep să moară. Sunt în camera de comandă. Eu nu am nici o funcție importantă, sunt trimisă să-I observ de către Agenție. E misiunea mea. Nu-mi place de ei. Nu mă simt în largul meu. Poate că mai glumim, mai spunem ceva amuzant. Însă în majoritatea timpului, sunt oameni retrași. Pe geamul negru nu se vede nimic. Nici măcar stelele. Totul se petrece numai aici, pe navă. Nu e nimic afară. Întuneric total. Înăuntru, Robert pilotează. Cei doi, Andrew și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

d-aia sânt autorități, ca să nu poată să vină... Ce să mai deranjăm atâta mândrețe de procurori și atâta amar de miliție?! Au și ele, săracele, treabă acolo, la ele, acolo-șa!... Și se uită la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură zi, de către un singur deținut și, din nou, se uită la bătrâne. Nu. Nu glumeau. Și iar se gândi, în ordine

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
la bătrâne să se convingă dacă glumeau. Nu. Și abia atunci se gândi la cubajul enorm de pământ ce trebuia escavat, cu lopata, într-o singură zi, de către un singur deținut și, din nou, se uită la bătrâne. Nu. Nu glumeau. Și iar se gândi, în ordine de data aceasta, ca și cum ar fi trebuit să înghesuie totul pe singura carte poștală pe care ți-o îngăduiau ăștia s-o expediezi, o dată pe an, de la pârnaie. Întâi la părinți. Apoi la discurile

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Led Zeppelin?! - Ascultați-mă pe mine! Mai lăsați-le încolo de autorități. Stăm cu ele mereu în legătură și, dacă sânt cuminți, le chemăm altădată!... Bătrânele se foiră ușor consternate. Uitîndu-se de data aceasta, dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu copita ei verbală. - Tinere, în orice stat, un testament, autentificat de un stat, (oricît ți

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
e drept, era cam franțuzită și nu crezuse deloc c-or să fie împușcați, până când colonelul Gabrea poruncise ca armele să fie încărcate și observase și privirile jegoase cu care se benoclau la dumneaei plutonierii. - Băga-mi-aș! Ăștia nu glumesc! nu uita să reproducă Doru nici urletul de durere, mai puțin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape concomitent cu prima salvă: fiindcă salve, n-avuseseră de ce să se plângă, fuseseră mai multe. Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în două

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

umbrești pragul. —Nicăieri. Adică nu într-o frizerie. James părea ușor stânjenit. — Am trecut pe la Deborah în drum spre casă. Ea m-a tuns. Din cauza șocului, Julia a tăcut preț de câteva clipe. Nu-i venea să-și creadă urechilor. —Glumești, nu? Păi, nu, a răspuns el indicându-și tunsoarea ca pe o dovadă. Ai lăsat-o pe Deborah să te tundă? Pentru numele lui Dumnezeu, femeia e învățătoare! De când a devenit și frizeriță? Ai înnebunit de tot? James a adoptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
raportat, decât că Jake aproape c-a omorât-o pe Jessica. Remarca ei nonșalantă a rămas plutind în aer preț de câteva secunde, până când toate au computerizat-o, după care s-a risipit instantaneu la aterizare. —Cuuuuuum? Susan era îngrozită. —Glumești, nu-i așa? Fiona a ridicat din umeri. —Oarecum. În următoarele cinci minute, Fiona le-a pus la curent cu evenimentele petrecute după întoarcerea de la nunta lui Alison și a lui Luca, până în punctul în care ea și David au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
întins picioarele lungi și-a căscat. —Măi să fie, ce de progrese facem noi azi! Uneori, să gândești puțin în afara tiparului e o idee mult mai deșteaptă decât răzbunarea. Facem o îmbrățișare în grup? Fiona și Susan știau că femeia glumea, dar Alison a rămas perplexă până când Julia nu i-a făcut cu ochiul. — Stai liniștită, iubito, e doar o glumiță de-a mea, a râs ea. Deci, trei s-au dus, a mai rămas una. Tu ce-ai mai făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
de alt mobilier și alt decor pentru ca experiențele noastre să fie valide. Susan știa că tot ceea ce-i spusese el era perfect logic. Dar, cu ochii minții, ea nu mai putea să vadă nimic altceva decât pe Caitlin râzând și glumind pe parcursul discuției animate din restaurant și părul lui Caitlin răsfirat pe pernă în timp ce ea și Nick făceau dragoste. Dar Susan nu putea să-i mărturisească lui Nick nimic din toate astea, pentru că era conștientă că bărbatul ar fi crezut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]