6,255 matches
-
Eu, dacă mă întrebați - și probabil că astea erau întrebările imaginare la care răspundea -, într-un fel mi-aduceam aminte atuncea și altfel după ce v-am văzut la televizor. Înainte, oricare din noi povestea era același lucru, totul era la grămadă, nu știam pe cine am bătut, parcă nu bătusem pe nimeni, puteai să dai vina pe altul sau pe niciunul. Da’ de când v-am văzut și știu cum vă cheamă... parcă vorbiți cu mine și nu pot să mă feresc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și spre Marchiză, care își primi partea. Fu apoi rândul lui Chisăliță. Faraon îl apucă pe pitic de brăcinari și-l săltă. — Pe bulangiii ăștia doi lasă-i, că pierdem vremea, hotărî Calu, spre nemulțumirea lui Faraon, care avea o grămadă de vreme de pierdut. Așa, continuă Calu fornăind, și cum ziceați... Nu ziceam... îndrăzni Chisăliță. — Foarte rău... Și, dac-ar fi, ce-ați zice ? De-o pildă, ce pușca mea căutați aici ? — E movila noastră ! strigă Chisăliță, cu glasul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
molozul. Nu era singurul, venea un întreg convoi de carcase metalice, de la depărtare ai fi zis că e un șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă a grămezii de gunoi. În scurt timp, tăiară un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcu țăndări și măruntaiele se risipiră. Nu trebuiră să dibuiască drumul, căci prin mărăcinișuri nu exista niciun drum. Chisăliță se opri să-și smulgă scaieții agățați de pulpanele prea largi și alergă după ceilalți. — O să se facă la loc, gâfâi. Grămada asta de gunoi... câtă vreme există orașul. Sau te pomenești că mută și orașul din loc... Privi înapoi, împiedicându-se : Era frumos, cu macaraua aia cât o clopotniță... Ajungea până la cer, de ce să-l dărâmi ? — Păi, tocmai de-aia... spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
astfel că voia să ignore gestul de adineaori al polițistului. Procurorul se întoarse spre bătrânul Coropciuc, care rămăsese în spatele tejghelei, ștergându-și paharele. — Poți să-ți dai seama după vinul vărsat ce formă are sticla ? întrebă. Sau pâinea, după o grămadă de firimituri... Poate că nu era om, sugeră Jenică. Procurorul ceru un pahar, își turnă votcă și o dădu pe gât. — Știi vreun animal care să poarte bocanci ? Își mai turnă un pahar, dar de data asta abia își muie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și clănțăni din ele de câteva ori. Lozurile se cutremurară, strângându-se unele în altele. Răscoli în grămadă și scoase alte două. Corul de copii șușoti, pașii lor mici îl împresurară. Jenică se înduioșă, simți, peste urechi, panglicile de la pompoanele cu care maică-sa îl împodobea în copilărie și începu să se legene, arătând lozurile, când unul, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu eram pregătit... mărturisi Maca. — Ce-are a face ? Te duceai la frizer și harșt ! am văzut și bărbi mai lungi ca a ta... — Nu eram pregătit, repetă Maca, să mă întâlnesc cu chipul meu adevărat. Ar fi avut o grămadă de lucruri să-mi spună și n-aveam niciun chef. De-aia ziceam că n-a fost bine să ne ducem acolo. Poate că ar fi trebuit să facem să dispară fotografia aia. — Deghizările sunt pentru ceilalți. Unde ai mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
două zile se hotărî s-o citească. "Dragul meu - zicea Sultana fără alte ocoluri, cu o scriere cam lăbărțată, totuși nu dezordonată - după multe ezitări, m-am decis să plec din țară, după sfatul tatii, care mi-a dat o grămadă de comisioane. Să nu-ți închipui deloc că mă plimb cu mâinile în buzunar, sunt mai ocupată decât un agent de comerț. Kevorg a venit și el cu mine. Aici ne-am despărțit, văzîndu-ne fiecare de treburile noastre. O singură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
foarte supărat. - De ce? - Ia, cu ale vieții. Copiii, griji familiale. Băiatul cel mare,ofițerul, are nevoie de bani, datorii vechi, fata are și ea greutăți. Și uite, acum m-au încolțit toate și n-am nici un ban. Am cheltuit o grămadă de parale cu monumentul și tot nu l-am plătit în întregime. Pe o parte îmi pare bine că l-am făcut și pe de alta rău, fiindcă dacă nu pot să plătesc, ce-o să fac? Madam Farfara știa pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
funcționeze. Obosit, Conțescu ședea pe spate și ofta din când în când ușor. - Cum te mai simți? Îl întrebă Gonzalv, care îl veghea. Conțescu nu răspunse direct la această întrebare, ci continuă tare un gând ce-l obseda: - Pierd o grămadă de ore la facultate. Iar trebuie să refacprogramul de lucru. "El moare, zise în sinea lui Gonzalv, și se mai gândește la ore. Este un om care-ți scoate peri albi." Ca să fim drepți, Gonzalv Ionescu albea destul de vertiginos, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în sus, le nivelează în jos... în cel mai bun caz, invidia este o parvenită și o snoabă; în cel mai rău, o distrugătoare decât să fie cineva mai fericit decât ea, mai bine ne vede pe toți nefericiți, la grămadă" (apud Epstein, 2008, pp. 38-39). Fiind vorba de bucuria josnică încercată la spectacolul nefericirii altuia, invidia este dorința și ambiția de a-l vedea pe celălalt privat de avantajele sale, nu atât pentru a le avea noi înșine, cât pentru
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
frică: posibilitatea de a fi examinat de ceilalți. El ar fi urcat multe etaje de scări în loc să fie într-un lift câteva minute cu alte persoane, ce ar fi putut să vadă ceva ciudat la el. El a plătit o grămadă de bani pentru a avea prânzul adus acasă decât să se expună într-un loc aglomerat, unde ar putea da față cu alți oameni. El chiar a renunțat la locul de muncă pentru a nu a trebui să facă prezentări
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Lancaster, fugind din această patrie a mașinilor, merg să caute de muncă în Irlanda, unde acestea sunt necunoscute, iar istoria, că barbaria întunecă epocile de civilizație și că civilizația strălucește în vremuri de ignoranță și barbarie. Evident, există în această grămadă de contradicții ceva care șochează și ne avertizează că problema ascunde un element de soluție care nu a fost degajat suficient. Iată tot misterul: în spatele a ceea ce se vede se găsește ceea ce nu se vede. Voi încerca să pun în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
voi spune socialiștilor: Dacă credeți că economia politică respinge asocierea, organizarea, fraternitatea, sunteți în eroare". Asocierea! Și nu știm oare că este societatea însăși perfecționându-se fără încetare? Organizarea! Și nu știm oare că ea face toată diferența între o grămadă de elemente eterogene și capodoperele naturii? Fraternitatea! Și nu știm oare că ea este pentru justiție ceea ce elanurile inimii sunt pentru calculele reci ale spiritului? Suntem de acord cu voi asupra acestor chestiuni; aplaudăm eforturile voastre de a răspândi pe
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ieși din țară. Este corect. E un răspuns bun pentru toate întrebările; dar dacă sistemul vostru este atât de avantajos, regii vecini îl vor adopta de asemenea. Vor reproduce decretele dumneavoastră; vor avea vameși și vor respinge produsele dumneavoastră pentru ca grămada de bani să nu se diminueze nici la ei. Voi avea o armată și voi încerca să trec cu forța peste barierele lor. Și ei vor avea armate și vor încerca să treacă cu forța peste barierele dumneavoastră. Voi înarma
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
deprecia și ar ajunge ceva mai rău decât ceea ce vedeți în California, căci acolo cel puțin metalele prețioase sunt folosite pentru a cumpăra lucruri utile făcute în altă parte. În ciuda acestui fapt, există riscul să se moară de foame pe grămezi de aur. Ce ar fi dacă legea ar interzice exportul? Cât despre cea de-a doua ipoteză, cea a aurului care ne ajunge prin comerț, este un avantaj sau un incovenient, în funcție de cât de mult sau de puțin are nevoie
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
întinsă posibil. Cu cât ea se va găsi în prezența unei mai mari abundențe de astfel de produse agricole, cu atât va primi mai multe pentru fiecare cantitate dată din propria muncă. Sub un regim liber, se vor vedea o grămadă de ambarcațiuni mergând să caute alimente și materiale în insulele și continentele vecine și ducând acolo ca plată produse prelucrate. Proprietarii se vor bucura de toată prosperitatea la care au dreptul să pretindă; va fi menținut un echilibru just între
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
petrecut întocmai. În primul an de Japonia mă suna în toiul nopții plângând la telefon. Ajunsese pe o altă planetă, măsurîndu-și singurătatea prin întîlnirea cu altul absolut, cu concentratul străinului și al stranietății. "Sînt singur ca o găină într-o grămadă de lemne", mi-a spus la un moment dat. Bună parte dintre studenții Mombushu claca după primul an. Erau mulți care renunțau și se întorceau acasă. Aș fi făcut, neîndoielnic, parte dintre ei. Fiul meu avea însă câteva atuuri față de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numele denigrator și complexat pe care Monica Lovinescu l-a dat laptop-ului nostru, enervîndu-se mai ales când, la telefon, află că "tocmai navigam pe internet". În orice caz, Cătălin intră în tot felul de programe, din care aflăm o grămadă de lucruri, de la ce s-a mai întîmplat în țară sau care e topul cărților pariziene și până la prefixele unor firme de telefonie care îți permit să vorbești mult mai ieftin cu Parisul, Londra, Stockholm-ul, Tokio-ul sau Bucureștiul. Formezi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl reașază în matca obișnuită a vieții sale. Zborul magic al lui Cioran luase sfârșit. vineri, 30 noiembrie Senzație de "strîngere a cortului". În două-trei zile plecăm. Există și un nomadism cultural, mai ales în lumea de astăzi, când o grămadă de intelectuali se deplasează în diferite puncte ale globului ca bursieri, visiting professor etc. Această transhumanță a devenit pentru unii un mod de viață anume cultivat și întreținut sistematic, pentru alții o periodică evadare in extremis, urmată de o și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unde ne-a adus capitalismul ăsta! Pe vremea Președintelui, câștigau doar autorii care erau dispuși să mănânce rahat, pe când astăzi câștigă doar autorii de succes. Ce vremuri am ajuns să trăim! 20 iunie Ce formidabil instrument de mascare, pentru o grămadă de destine culturale, a fost cenzura! în timp ce scriitorii popriți păreau că nu există, cei publicați își făceau iluzia că sânt mari și că au un public al lor prin chiar faptul că erau publicați. "Publicul meu", l-am auzit spunând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bărbierilor palatului, ba până și rândașilor de la grajdi. Drept răsplată a supunerii lor acești oameni nobili au esercitat o nemărginită înrîurire asupra înaltei Porți, favoritismul în întinderea sa cea mai mare a fost buruiana ce s-au prăsit pe această grămadă de gunoi; lașitatea a înlocuit curajul, minciuna, adevărul, hatârul aptitudinea. Cafegii, ciubuccii, bărbierii celor mari deveniră funcționari, guvernori de provincii. În loc de a studia în colegiile și școalele noastre bazele administrației, legea sfântă (seri), cei mai mulți preferau de-a deveni sclavii cutărui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de a rupe în două poziția sârbească, care se desfășura lungă începînd de la Crușevaț, trecând peste Dgiunis și Deligrad și mîntuindu-se la Alexinaț. Dacă turcii ar fi făcut uz de victoria lor armata sârbească ar fi fost desfăcută în 2 grămezi, care nu s-ar mai fi putut împreuna decât departe în nord. Dacă îndată după victorie turcii ar fi înaintat mereu până la Stolaț, ar fi putut bate în parte pe fiecare din izolatele grămezi ale armatei sârbești. Dar ei s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]