5,035 matches
-
Foarte delicată ca operație în sine, mai ales avându-se în vedere vechimea conflictului, dar și mai delicată ca relație între chirurg și pacient. Transportat de la un laborator la altul, de la o investigație la alta, Justin nu a ieșit din indiferența și din mutismul lui. Ca pentru orice alt pacient, în ajunul operației a trebuit întocmită și semnată fișa de responsabilitate pe care pacientul nu o poate înțelege. Ca tată, profesorul a trebuit să asume de unul singur responsabilitatea riscului. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
artă -, în China, de departe cea mai mare putere demografică a momentului, împărații Zhou se sfâșie între ei după ce și-au împărțit imperiul în mai multe regate combatante; în acest timp, pe un alt țărm al Mediteranei, pe fondul unei indiferențe generale, se pun bazele unui nou oraș: Roma. în punctul de întâlnire al Asiei cu Occidentul, Mesopotamia este, în acel moment, ținta tuturor invaziilor și locul unor deplasări masive de populație; în 722 î.e.n., asirienii din Sargon cuceresc Samaria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a noua formă va continua să creeze condiții de viață urbană pentru persoane tot mai solitare, în apartamente tot mai înguste, cu parteneri sexuali și afectivi tot mai efemeri. Frica de legături prea durabile, fuga de atașări mai profunde și indiferența aparentă vor deveni își deja au devenit) forme de seducție. Apologia individului, a corpului, a autonomiei și a individualismului vor face din ego, din sine, valori absolute. Erotismul va deveni o știință revendicată în mod deschis. Vor fi tolerate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în familia Trofin, unul dintre spațiile epice de referință ale romanului: "Cît despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportînd cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire și atîta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pîine, Fana, cumpără-mi ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încet, își spuse, că altfel s-ar putea s-o pățesc, să mă îmbolnăvesc de-a binelea, cum mi-a prezis Maria. Ciorba părea a fi bună. Se îndopase atâtea luni cu lecturi și-și neglijase digestia cu o superioară indiferență. Stomacul i se chircise, i se pliase, i se îngrămădise sub coastă, un măr, o felioară de pâine erau pentru el un adevărat chilipir, secreta acizi și mistuia totul cu un zel desăvârșit, apoi se strângea iarăși ghem și aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o dimineață, cine știe când, fața de masă dispărea în casa Elenei, pe furiș, fără nici un comentariu: Am fost la Elena. Este bine sau nu este bine. Nu spunea nimic, nici o vorbă. În sinea ei poate mama le reproșa indiferența sau voia să știe cât îi rabdă inima să ignore existența Elenei, s-o alunge din suflet, din viața lor de zi cu zi. Ori poate nu voia să stârnească mânia bărbatului, nu voia să provoace vorbe de ocară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate nu le-ar fi putut trage din străfundurile creierului niciodată dacă nu ar fi stârnit de profesor să gândească. Câte creiere nu-și risipesc potențialul din lipsa unui imbold extern sau intern? Câte idei rămân nenăscute din pricina comodității, a indiferenței? Marcu avea nevoie de prezența profesorului, acesta fiind un catalizator misterios care-i angrena mecanismele înțepenite ale celulei nervoase. Din când în când simțea nevoia să se ducă la Alexe, dorința aceasta devenise un viciu și ca orice viciu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una dintre tinere adresându-se colegului ei: Iar s-a căpătat cu ceva, doamna spală blide. Bătrâna primi savarina fără să zică nimic, abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei reflectată în vitrine îi infirma senzația.. Slăbise, avea încheieturile fragile, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greu și-ar fi putut imagina chinurile interioare ce-l măcinau. Cât despre fetița Sidoniei, ei, bine, Fana a fost de la bun început o mediocră liniștită, nu-i auzeai nici gura. Era muncitoare în felul ei, singuratică, suportând cu greu indiferența mamei și atmosfera neprietenoasă din casa lor, mulțumită dacă era lăsată într-un colț să respire, să respire și atâta tot, fără să mai audă chemările, Fana, du-te după borș, Fana, dă o fugă și adu pâine, Fana, cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru că relua la aceeași intensitate o stare de tensiune, ce trebuia să se fi tocit de mult. Uite și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic nu-l poate clinti din superba lui indiferență. Îi privi părul cânepiu, tuns după ultima modă, pieptănat într-o parte, cu firele bine ticluite la tâmple, orientate spre ceafă, îi privi ochii de culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidoniei. Ea zâmbi în timp ce-și spăla lenjeria de corp. Nu-i plăcuse niciodată să fie o scorpie, să-i persecute pe cei din jur cu toanele ei privitoare la curățenie. La ei în casă domnea un fel de indiferență, fiecare făcea cam ce avea chef să facă și în jur, pe obiectele casnice, pe mobile, peste tot se așternea evident comoditatea delăsării. De aceea Sidonia era acum în criză de timp, ar fi fost greu să acopere într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o altă fire, erau reci, distanți, aveau un mod automat de a percepe exteriorul fără să se implice, fără să fie nevoie de nuanțări afective, fără să folosească dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecat la serviciu la ora obișnuită, avea mult de mers, aproape patru kilometri și nu folosea niciodată mașina. Mersul pe jos este sănătate curată, spunea el. Intenționa să trăiască o sută de ani și dacă, față de lumea din jur, manifesta indiferență, cu siguranță că se iubea nespus de mult pe sine. De altfel și chipul îi rămăsese insultător de tânăr, la tâmple nu avea nici un fir de păr alb, se conserva, trecea neobservat, se scutea de griji, de implicații de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și cultive răbdarea. A lăsat să-i scape un oftat de ușurare când a văzut-o pe Carmina venind. Sidonia însă s-a încruntat ușor: Carmina nu-și probase rochia, oare de ce era așa dezinteresată? Ce se întâmpla cu ea? Indiferența fetei i se păru un semn rău. Sidonia i-a petrecut pe cei doi tineri cu privirea de la fereastra bucătăriei. Politicos, Ovidiu a deschis mai întâi portiera ei. O politețe așa de rară la bărbații de astăzi. Ovidiu era totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu știu, vă spun adevărat, mărturisea prietenelor sale, că nu-l mai recunosc pe Ovidiu. Parcă acum mai an trăgeam de el ca de-o mâță moartă, să se prezinte la examene cât de cât pregătit. Traversa o stare de indiferență totală, plutea prin camere, nimic nu i se agăța de mâini. Îi era dor să fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și să fixeze vârfurile încă acoperite de zăpadă și ele să fie o promisiune îndepărtată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în semn de neputință. Mă privește numai pe mine. Se întoarse brusc spre ea, se sprijini de brațul fotoliului ei. Nu-ți dai seama că, după atâția ani petrecuți împreună, între noi nu se mai poate instala acest soi de indiferență? Că eu nu accept să devii un personaj pe care l-aș detesta? Va trebui să te împaci cu gândul, dragă. Eu deja m-am împăcat cu gândul, nu mi-a fost ușor să te știu al alteia, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apropiate de vârsta lui, știa ce va găsi la ele, un dezechilibru mai acut sau mai lent, născut la granița dintre năzuințele lor și realitate, o femeie ajunsă în a doua parte a vieții era fie disperată, fie indiferentă, o indiferență născută din prea multe cedări, din sentimentul că niciodată nu reușise să aleagă. El, Dimitrie, se ținea cu dinții de un capăt de tinerețe pe care încă îl poseda și-i era mai ușor să-și dirijeze atenția către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic grav în vocea individului care a răspuns la telefon. Nu, nu se poate să fie la spital. Probabil că acesta era obiceiul casei, să spună că e la spital când nu e acasă sau la facultate. ... [i asta cu indiferența cu care ar spune c\ s-a dus să cumpere pește. După ce m-am gândit la diverse posibilități, am constatat că e obositor să tot presupui câte ceva, așa că am renunțat. M-am dus la cămin, m-am întins în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
celelalte, Îi plăcea să-l poarte așa cum era. Din când În când, ochii ei verzi ca jadul, de obicei larg deschiși și debordând de o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu de Înțeles, chiar dacă era una atât de trecătoare. O clipă era acolo, Învăluindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu de Înțeles, chiar dacă era una atât de trecătoare. O clipă era acolo, Învăluindu-i sufletul Într-o insensibilitate narcotizantă, În clipa următoare dispărea ca prin farmec, lăsând-o singură În propriul trup. Așa se simțea În acea primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi fost anesteziată, o dispoziție extrem de chinuitoare pentru o persoană atât de entuziastă ca ea. Să fi fost acela motivul pentru care astăzi nu simțea nici o dorință de a se lupta cu orașul sau, cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
durdulie din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că ar fi savurat acel moment chinuitor, Însă indiferența Îngropată adânc În sufletul ei Îi șoptise să nu ia În seamă părerile celorlalți, fiindcă oricum nu aveau să conteze până la urmă. Luase de curând hotărârea să elimine unele cuvinte din vocabularul ei, iar acum, că-și amintise de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o Încăpere necunoscută. Cum naiba mersese până acolo era un mister pe care nu avea nici cea mai vagă dorință să-l dezlege. Nu simțea nimic, nici durere, nici tristețe. Deci, trase ea concluzia, probabil că În cele din urmă indiferența câștigase. Nu numai copilul, ci și simțurile Îi fuseseră avortate pe masa aceea de un alb imaculat din camera alăturată. Poate că era o speranță pe undeva. Poate că acum putea să meargă la pescuit, poate că În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cumperi scorțișoară. Lăsându-se pe spătarul scaunului, Zeliha Își Înălță capul și inspiră adânc, de parcă ar fi tras un fum dintr-o țigară invizibilă. Pe când expira, dând afară Încetul cu Încetul toată oboseala care se strânsese Înlăuntrul ei, simți acea indiferență oscilantă slăbind din nou. Nervii ei cedară sub presiunea lucrurilor care se Întâmplaseră și a celor care nu se Întâmplaseră În acea zi lungă și infernală. Cuprinse cu privirea Întreaga masă, simțindu-se din ce În ce mai vinovată la vederea fiecărui castron cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai faci, draga mea? a gângurit Asya În bătaie de joc. Bunica Gülsüm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]