4,059 matches
-
Cealaltă moarte, București, 1970; Spectacolul lumii, vol. I, București, 1973, vol. II: Dilema americană, București, 1981, vol. III: Al cincilea punct cardinal, București, 1983; Paradisul murdar, București, 1974; Afirm!, București, 1974; Ucideți petrolul, I, București, 1993; Bine ați venit în infern!, București, 1995. Traduceri: Pierre Leprehon, Charles Chaplin, București, 1967 (în colaborare cu Maria Herberescu). Repere critice: Radu Popescu, „Obsesia”, CNT, 1960, 48; Sorin Alexandrescu, „Unde vântul miroase a petrol”, LCF, 1961, 24; Valeriu Râpeanu, „Unde vântul miroase a petrol”, LCF
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
Înșiși lichidați la un moment dat. Ceea ce se petrece În romanele lui Volodine este un război difuz, nu numai a vieții cu moartea, ci mai ales a ordinii cu haosul. După ce, În 1988, una din primele sale cărți, Enfers fabuleux (Infernuri fabuloase) era populată cu mutanți rezidenți ai unei mănăstiri, care se Îndeletniceau cu arderea de vii a inocenților Într-un nou holocaust, după ce acțiunea romanului Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990) se petrecea Într-un neverosimil secol II, Volodine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pref. edit., București, 1991; Mihai Beniuc, Sub patru dictaturi. Memorii (1940-1975), pref. edit., București, 1999 (în colaborare cu Mircea Suciu). Repere bibliografice: Ioan Holban, Politica și cultura, CRC, 1992, 7; Cristea, A scrie, 10-42; Constantin Iftime, Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan, București, 1993; Dicț. scriit. rom., I, 730-731; Alex. Ștefănescu, De la pensulă la bidinea, RL, 1996, 48; Alex. Ștefănescu, Dacă polemică nu e, nimic nu e, RL, 1999, 13-14; Popa, Ist. lit., II, 1109. R.S.
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
Poezia, București, 1983; Pasărea Phoenix, București, 1986; Oglinzile, București, 1993; Luminile și umbrele sufletului, București, 1995; Catedrala de lumini. Homer, Dante, Shakespeare, București, 1997; În adâncile fântâni ale mării, București, 1997; Testamentul unui eminescolog, București, 1998; Eseuri morale, București, 2000; Infernul terestru. Despre Edgar Allan Poe, București, 2003. Ediții: Platon, Opere, I-VII, București, 1975-1993 (în colaborare cu Constantin Noica); Mihai Eminescu, Opere, VII-XVI, București, 1977-1993 (în colaborare), Teatru, București, 1990, Poezii inedite, București, 1991, Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, București, 1994
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
versiuni existente în lume la Divina Comedie. A lucrat la ea și la redactarea comentariului care urma să o însoțească timp de douăzeci de ani. Ramiro Ortiz a tipărit, în 1924, 1927 și 1932, textul acestei traduceri, rămas în manuscris (Infernul, Purgatoriul, Paradisul). C. și-a început lucrul folosind ediția germană a lui Karl Eitner, apoi a învățat italiana și a raportat totul la original, întreprinzând totodată studiul întregii opere a lui Dante și al interpretărilor ei. Confruntând soluțiile alese de
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
metafizică, puțin cunoscută poeziei românești în ultimele decenii. Apa vie din Dimineața Învierii (1999) este „ideea din idee” (taina tainei și adâncul din adânc) a celui ce contemplă, însetat de necunoscut, semnele pecetluite ale profetului Daniel. Schimbarea din Rugăciuni în infern (2000) nu e fundamentală: triumfă imaginile întunericului, ale extincției și înfrângerii, iar poetul e actorul fericit să joace cu exuberanță rolul învinsului; nu să locuiască, ci să moară euforic în Cuvânt. Glosele din Roua cărților (1998), subtile figurații metaforice, sunt
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Icons. Theological and Spiritual Dimensions According to St. Theodore of Studion, Michigan (SUA), 1993; ed. New York, 2002; Lumina Cuvântului, pref. Virginia Carianopol, București, 1995; Roua cărților. O hermeneutică teologică în context literar, București, 1998; Dimineața Învierii, Botoșani, 1999; Rugăciuni în infern, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Calea Împărăției - The Door to the Kingdom, ed. bilingvă, Iași, 2000; Ispita rănii, Cluj-Napoca, 2001; Pasiunea textului, București; 2003. Ediții: Mihai Eminescu, Mai am un singur dor, New York, 1995; Eminescu 2000. Aniversări newyorkeze, Botoșani, 2000
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
la Madrid, în 1965. După douăzeci și cinci de ani de tăcere de la prima sa carte, poetul se întoarce, în spațiul poemului său, într-o epocă funestă din istoria reală și tragică a țării sale. Se întâlnesc aici și drumul inițiatic prin Infern, dar și motivul meditației astrale, la Graalul pierdut și de neregăsit, enigmă a unei umanități profund pervertite și debusolate, redusă la o materialitate mizeră, din care a fost eliminat orice ideal. Foamea nu este aici doar cea biologică, primară, cum
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
primordial și în Chemarea marea, poem al căutării și al surprinderii inefabilului, cu o multitudine de sugestii mitice, care pretind o lectură în palimpsest. Armonia cosmică e invocată și în placheta Noapte și iar noapte (1995), unde sonurile lirice pipăie infernul, pragul trecerii, ritmurile primordiale ce-l topesc pe eros în thanatos, transfigurând încă o dată motivul nunții mioritice. Poate cea mai reprezentativă culegere de poeme rămâne Cartea anilor (2000). În structura ei se regăsesc vârstele sonore ale imnului pe care-l
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
revolta strigoilor, gustul pentru morbidul grotesc și revărsările de macabru e vecin cu lumea lui Stephen King din Salem’s Lot, pentru a nu mai pune la socoteală enorma zestre cinematografică a autorului. C. este, prin excelență, un vizual, de infernuri și purgatorii, iar imageria lui, imperiul său fabulos de vedenii nu are precedent în proza românească. Descentrat, excesiv împovărat de simbologie și prolix peste marginile îngăduite, Orbitor poate fi citit ca fișa clinică a unei nevroze obsesionale, ca scriitura unei
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
din Cădere deasupra orașului (1994) se vădesc un ciclu al transformării eului poetic („femeia scrib”-„femeia cruciat”), care acum contemplă timpul sub semnul infailibilității morții și îl caută pe Dumnezeu în orașul Cluj, un Ierusalim infernal. Eseul Călătorie spre centrul Infernului (1998) înregistrează ipostazele literare românești ale Gulagului, „termen-efigie” al lagărului, închisorii, exilului sau deportării, pornind de la „modelul” sovietic al amintirilor de detenție, autorul „prototipal” fiind Alexandr Soljenițân. Discursul despre reflectarea românească a Gulagului este construit în partea întâi ca un
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
prin oglinzi, Cluj-Napoca, 1989; Zona vie, Cluj-Napoca, 1993; Grădina deliciilor, pref. Adrian Popescu, Cluj-Napoca, 1993; Cădere deasupra orașului, Sibiu, 1994; Purgatoriile, București, 1994; Schizoid Ocean, tr. Claudia Litvinchievici, Binghamton-New York - Cluj-Napoca, 1997; ed. (Oceanul schizoidian), Timișoara, 1998; Călătorie spre centrul Infernului. Gulagul în conștiința românească, București, 1998; Femeia cruciat, Pitești, 1999; Panopticum. Tortura politică în secolul XX, Iași, 2001; Veneția cu vene violete, Cluj-Napoca, 2001; Tricephalos, Cluj-Napoca, 2002; Imaginarul violent al românilor, București, 2003. Antologii: Deliruri și delire. O antologie a
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
singurătatea, rezultate din distilarea poetică a unor suferințe greu de imaginat. Experiența pușcăriei, nenumită ca atare, este pretutindeni prezentă, făcând din autor un al doilea Ulise, dar nu unul care se întoarce fericit în Ithaca, ci unul care, trecând prin infernul oamenilor, și-a pierdut orice iluzie: „Am uitat undeva o parte din mine... Eram așa de atent să nu pierd nimic! / Numai fete urâte am întâlnit azi. / Fără mine întreg mă voi prăbuși. / Fără mine întreg nu mai sunt eu
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Christ se părăsise / el mai întâi. / Și / iubeam odinioară o fată...” Volumul Cimitirul din stele (1971), extindere a dezabuzării și nihilismului asupra întregului univers, conține totuși câteva poeme de dragoste, sentimentul, fragil, reușind să aducă o rază de speranță în infernul existenței cotidiene. În Străina, de pildă, iubita este o imagine ideală, o idee în sens platonician, percepută de către simțuri ca un „abur” care se suprapune peste înfățișările concrete ale femeilor întâlnite: „Îți sărut prefigurările coapsei / și aburii muzicali din preajma umerilor
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
16; Negoițescu, Scriitori contemporani, 76-79; Simuț, Incursiuni, 250-259; Constantin, Complicitatea, 87-90; Ovid S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 129-141; Alex. Ștefănescu, Un kamikaze al poeziei, RL, 1995, 35; Geo Șerban, Caraion x 3, LCF, 1995, 29; Ion Caraion. Anotimpuri în infern, CC, 1996, 1-2 (semnează Eugen Simion, Valeriu Cristea, Emil Manu, Dorin Tudoran, Gabriel Dimisianu, Georgeta Horodincă, Virgil Nemoianu, Ion Negoițescu, Andriana Fianu, Horia Georgescu, Valentin Silvestru, Alexandra Crăciun, Dinu Pătulea, Sebastian-Vlad Popa, Ilie Constantin, Daniela Zeca, Andrei Grigor, Lucian Chișu
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
de cele pe care și le puneau scolasticii de la Sorbona în secolul al XIII-lea n.m.) ne fac astăzi să zâmbim (este corect să pui animalele să muncească duminica? Trebuie să le impui zile de post? După moarte, merg în infern sau în paradis?). Am greși. Cu atât mai puțin avem voie să facem așa în meseria noastră de istorici. Procedând astfel, de fapt, nu ne putem și nici nu trebuie să ne proiectăm ca atare în trecut cunoștințele noastre, concepțiile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ceea ce spune Mântuitorul: "Eu și Tatăl una suntem". Căci capul lui Christos este Dumnezeu", după cum zice apostolul. Și faptul că îl numește foarte ager înseamnă că nici Începătoriile, nici Stăpânirile, nici Tronurile, nici Domniile nu l-au putut înțelege, nici infernul n-a fost îndeajuns de puternic încât să îl rețină. Că este numit animal mic: pentru smerenia întrupării sale; după cum însuși spune: "Învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima". Și a fost atât de ager, încât nici măcar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
într-un Ev Mediu permanent terorizat de imaginile gotice ale demonilor care pedepseau groaznic păcatele, orice ființă a tenebrelor era destinată automat să slujească misiunii mârșave a Diavolului. În plus, câtă vreme Paradisul era asociat luminii, întunericul reprezenta, cu siguranță, Infernul. Prin urmare, locuitorii acestuia erau obligatoriu făpturi ale iadului. Mitologia modernă a vampirilor metamorfozați în lilieci ori cea contemporană nouă, a eroului din umbră, Batman, din această tradiție își trag rădăcinile. Un alt aspect care a condus la această reputație
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Valter, Editurile Artemis și Cavallioti, București, 1995, p. 94. 4 Vezi, de exemplu, reproducerile din Debra Hassig, Medieval Bestiaries. Text, Image, Ideology, Cambridge University Press, 1995. 5 Louis Réau, op. cit., p. 109: "Gura sa deschisă este comparată cu cea a Infernului". 6 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 590. 7 Aelian, op cit., p. 317. 8 Doina Ruști, Bestiarul cantemirian, p. 135. 9 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 591. 10 Idem, p. 594. 11 Idem, p. 599. 12 Plutarh, Despre Isis
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Valter, Editurile Artemis și Cavallioti, București, 1995, p. 94. 566 Vezi, de exemplu, reproducerile din Debra Hassig, Medieval Bestiaries. Text, Image, Ideology, Cambridge University Press, 1995. 567 Louis Réau, op. cit., p. 109: "Gura sa deschisă este comparată cu cea a Infernului". 568 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 590. 569 Aelian, op cit., p. 317. 570 Doina Ruști, Bestiarul cantemirian, p. 135. 571 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 591. 572 Idem, p. 594. 573 Idem, p. 599. 574 Plutarh, Despre Isis
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-te sau care, dimpotrivă, te poate împiedica să-ți satisfaci nevoile. Pe lângă această condiție umană generală, există perioade din viață, cum ar fi copilăria, bătrânețea sau boala, când pentru satisfacerea nevoilor proprii, depinzi în cea mai mare măsură de ceilalți. „Infernul sunt ceilalți”ne spun existențialiștii (Sartre, 1964). Când celălalt refuză să-ți recunoască nevoile sau în cunoștință de cauză le tratează cu violență, prin comportamente ce se înscriu într-un registru mergând de la ignorare, manipulare, până la atac fizic, celălalt este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sunt ceilalți”ne spun existențialiștii (Sartre, 1964). Când celălalt refuză să-ți recunoască nevoile sau în cunoștință de cauză le tratează cu violență, prin comportamente ce se înscriu într-un registru mergând de la ignorare, manipulare, până la atac fizic, celălalt este infernul. Pe de altă parte, Sartre ne atrage atenția asupra înțelesului sintagmei infernul este celălalt, căci: „ceilalți sunt în fond ceea ce este cel mai important în noi înșine, pentru a ne cunoaște pe noi înșine” (Sartre, 1964). în cazul copiilor, al
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
recunoască nevoile sau în cunoștință de cauză le tratează cu violență, prin comportamente ce se înscriu într-un registru mergând de la ignorare, manipulare, până la atac fizic, celălalt este infernul. Pe de altă parte, Sartre ne atrage atenția asupra înțelesului sintagmei infernul este celălalt, căci: „ceilalți sunt în fond ceea ce este cel mai important în noi înșine, pentru a ne cunoaște pe noi înșine” (Sartre, 1964). în cazul copiilor, al bătrânilor, al bolnavilor, al persoanelor cu handicap, dependența de celălalt este sporită
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de comunicare, răspunsul la negare nu poate fi decât nebunesc, menit să impună existența emițătorului, atenției receptorului (Cabier, 2002). Aceeași idee o exprimă Sartre (1964) în fraza: „Dacă raporturile cu celălalt sunt tensionate, viciate, atunci celălalt nu poate fi decât infernul”și în continuare „căci ceilalți sunt în fond, ceea ce e cel mai important în noi înșine, pentru propria noastră cunoaștere de noi înșine”. A da atenție acuzelor de durere și, în general, mesajelor pacientului înseamnă a stabili o relație în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu evidente tușe morbide. Iar descrierea pe care le-au făcut-o colegii ca având un aspect „diavolesc, jumătate vii, jumătate morți”, sintetizează perfect structura și conduita acestor tineri, capabili de orice. în elucidarea cauzelor întâmplării, comparabile doar cu un infern dantesc, s-au invocat un întreg repertoriu de cauze, care au concurat fără îndoială la orchestrarea deznodământului, dar care întrucât gravitează doar în sfera postnatală, nu accesează cauza majoră și subtilă a tragediei. Sonne (2000), fructificând o bogată experiență psihoterapeutică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]