6,831 matches
-
prudența, care, în aceste situații, au mereu un cuvânt de spus, l-au întrebat cum își imaginează că va reuși să ajungă într-un loc atât de ascuns, iar el răspunse că hazardul are combinații și asocieri nesfârșite, dar nu infinite, și că va merita întotdeauna mai mult să te urci într-un smochin ca să încerci să culegi smochina decât să te întinzi la umbra lui și să aștepți să-ți cadă în gură. Cipriano Algor, care se prezentă la casieria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
exclamații politicoase, ca „nu mai spuneți“, „ia te uită ce mi-e dat să aud“, „dar pare de-a dreptul un roman, mai mult, aș zice o născocire“. Apoi Își Împreunase mâinile, Îl privise drept În ochi pe Belbo cu infinită simpatie și-i spusese: „Băiete dragă, permite-mi să-ți zic așa, pentru că ți-aș putea fi tată, - o, doamne, poate nu tată, pentru că sunt Încă un om tânăr, mai mult, aș zice, arăt tânăr, dar un frate mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceasta o gamă muzicală, gama un raport Între umori, și așa mai departe, inițierea Înseamnă a Învăța să nu te oprești niciodată, decojești universul ca pe o ceapă, iar o ceapă e toată numai coajă, să ne Închipuim o ceapă infinită, care are centrul În orice parte și circumferința nicăieri sau e făcută ca inelul lui Moebius. Adevăratul inițiat e acela care știe că cel mai puternic dintre secrete e un secret fără conținut, pentru că nici un dușman nu va reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de fugă necesar, adică schema cea mai plauzibilă a desfășurării narațiunii. Procesul devorării lucrurilor de către semne este mai Înfricoșător decât orice realitate. Jacopo Belbo, autorul diabolicei construcții, Înțelege prea târziu imposibilitatea opririi mașinăriei infernale și se autosacrifică orgolios În numele semiozei infinite. Oscilațiile Pendulului Înscriu cu sângele lui concluzia negativă a Căutării. Se pare că marele Plan trebuie căutat În altă parte. Eșecul lui Belbo și al semiologiei (de a substitui lumea cu semnele) este evident. Subiectul nu se autoconstituie decât prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eveniment, de cele mai multe ori o crimă sau un rapt. Intriga polițistă nu se suprapune nicidecum structurii unui conte philosophique. Toată ancheta romanescă are drept obiectiv aproape totdeauna dezvăluirea unui secret sau a Împrejurărilor ascunse ale unei Întâmplări violente. Există strategii infinite prin care ni se poate comunica sau demonta un conținut secret și aceasta identifică sau structurează substanța romanescului, care nu reprezintă altceva decât o schemă formală ce se materializează sub ochii receptorului, corporalizându-se textual. Iluzia conținutului (sau conținuturilor) ce ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cui nulla sfugge. Naturalmente i Signori del Mondo si difendono attraverso il segreto. E quindi ogni qual volta troverà qualcuno che si dice Signore, o Rosa-Croce, o Templare, costui mentirà. Essi vanno cercati altrove. — Ma allora questa storia continua all’infinito? — È così. Ed è l’astuzia dei Signori. — Ma che cosa vogliono che la gente sappia? — Che c’è un segreto. Altrimenti perché vivere, se tutto fosse così come appare?“. (s. n.) Întrucât, cum e știut, „il segreto sta altrove“, Casaubon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
propriei importanțe. Conțopistul-varză este un tip balcanic familiar, o amintire lăsată În urmă de imperiile Otoman și Austro-ungar și a supraviețuit prin comunism, pînă În zilele noastre. Că o atare creatură precum Conțopistul-varză răzbate prin vremi este un omagiu adus infinitelor subterfugii și șireteniei lumii noastre. În era Cortinei de Fier, Varza era stăpîna supremă. Atunci cînd numai elitele Își permiteau să mănînce carne și pește, primatul verzei, cu alaiul său de napi, gulii și cartofi, era acceptat de popor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe cap. Cu toate acestea, ceva dispare din lumea asta, ceva compus din multe momente de tradiție și meșteșug, sau poate că nu dispare, ci se transformă. Poate cultura, ca și materia fizică, nu dispare, ci este supusă unui joc infinit, iar lumea este un vast atelier unde se face și reface totul, inclusiv oamenii, iar energia acestui joc este dorința... Ajunge, se admonestează singur Wakefield, vei sfîrși prin a te dematerializa. Orhideea, un așa numit club pentru domni, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
povestea Labirintului lui Minos, care Îl electrizează. Labirintul fusese construit ca Închisoare pentru Minotaur, o creatură tristă, Încopitată, al cărei singur defect era că era ciudată. Wakefield Își dă seama pe loc că povestea se referă la el. Labirintul era infinit, construit fiind de părintele arhitecturii, Dedal, la porunca regelui. Pentru Dedal, sensul Închisorii era În construcție; lui nu-i păsa de săracul Minotaur prins acolo ca În capcană, În Întuneric, fără nimic altceva decît propriile-i gînduri de răzbunare, forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toate. Evaluează că propriul său atașament față de oameni, inclusiv față de Wakefield, este doar un moft, fără prea mari ecouri. Dacă oamenii Își pot alege perechea și prietenii, de ce n-ar putea și el, un burlac și un singuratic, a cărui infinită solitudine ar merita un dram de alinare? În plus, Diavolul nu vede nici un motiv pentru care risipa, corupția și confuzia ar trebui eliminate de dragul eficienței! Omenirea a făcut, de cînd se știe, ceea ce i-a cerut Universul: a Înmulțit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uităm la broșurile celor mai bune rezidențe? Apoi noi doi - și mama ta desigur - am putea să mergem împreună să le vedem. Dar cum rămâne cu tata? El nu are un cuvânt de spus în ceea ce privește viitorul lui? Un zâmbet de infinită preocupare îmblânzi chipul lui Laurence. — Nu sunt sigur că asta ar fi o idee bună. Tu ești părintele acum. Asta e perspectiva pe care trebuie s-o adopți. Își va da seama că ai ales ce era mai bine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
teoriilor preconizate în Occident. Totuși, el e caracterizat printr-o frapantă lipsă de omogenitate. Nici o teorie n-a prevalat împotriva diversității de spirit. Cu cît sînt mai în contact, cu atît par că vor să se fragmenteze într-un număr infinit de școli mai mici, de cele mai multe ori ostile unele altora”. După toate probabilitățile, autorul a preluat informațiile la mîna a doua, din presa franceză. Nu întîlnim nici o referință la Maiakovski sau Burliuk, în schimb sînt anexate abuziv futurismului școli poetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea mai mare parte a nopților pe punte privind la stele. Avusese parte de stelele de pe cerul de culoarea laptelui de deasupra Mediteranei, dimineața foarte devreme, de stelele mici care străluceau în întunecata noapte africană, de stelele de deasupra Oceanului Indian, infinite... asemenea celor pe care le vedea astă-seară. Stelele nu se schimbă niciodată. Dar el... a bătut atâta drum până-n Japonia... și în seara asta era iar singur. Încotro s-o ia? N-avea unde să meargă. N-avea nici măcar unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trebuie despre toate. — SÎnt OK, Trish. Nu e nevoie să faci asta. — Sigur că e nevoie, zice ea. De-asta există prieteni. Lisa și Trish stau una lîngă alta, ghemuite pe canapea, iar pe chip li se citește o tristețe infinită. Lisa mă sunase la nouă ca să vadă ce mai fac. Cum am putut să nu-i spun, cum putusem să-i ascund ceva atît de important? Așa că i-am spus, iar reacția ei a fost foarte asemănătoare cu a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unui zgârie-nori. De fapt, Încă este singurul de acest fel din Roma. Restaurantul fusese redeschis de curând. Se vedea toată Roma de acolo de sus - la trei sute șaizeci de grade. Străzile, casele, monumentele, bisericile. Era Roma de jur-Împrejur. Și era infinită. Am rămas cu gura căscată. Părea că noi doi aveam orașul la picioare. Ai mei Își sărbătoriseră acolo nunta de argint. Eu Însă, aveam un ideal: să fiu altfel decât ei. Nu frecventam astfel de localuri, iar persoanele care mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o altă lume. Omulețul nu transmitea nici ură, nici agresivitate. Doar o drastică, aproape congelată constatare a lucrurilor. Oricine ar fi fost acel Zero care desenase figura aceea strâmbă de pe perete, purta În sinea lui o furie și o melancolie infinite. Deci locul În care se refugia Aris pentru a scăpa de tatăl lui și de ea și de tot ceea ce ei reprezentau era clădirea aceasta dezolantă care puțea de bere și de transpirație și de subsuori. Cu podeaua aceasta prăfuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un infirmier Îi strigă să se dea la o parte, să-i facă loc să treacă. Repede, repede, eliberați scările, la o parte toți. Agentul principal se dă Înapoi pe palier, se oprește și vede că brancardierul, cu o grijă infinită, duce targa În jos pe scări. Se lipește de zid. Când trece prin fața lui, Își dă seama că pe targă este fata cu părul strâns În coadă de cal. Are o mască de oxigen pe față. — Ce se Întâmplă? Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mare grabă de a-și vedea lucrarea împlinită, o mișcare greșită aruncă pânza în prăpastie. Ce folos deatâtea idei strălucite... Bloj Ancuța-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvara e stăpână Pe colțul cerului infinit, Un strop de zare s-a urzit Și, ca un fir de ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bucuri. Galbenul este frumos Și mai este și lucios Mereu tu strălucești Mereu ne și veselești. Câteodată ne înșeli Dar mai faci și tu greșeli Noi, să știi, le vom ierta Numai de ne vei lumina. Cerul Ai un număr infinit Și de toți ești definit Noi oricum nu te-am găsit Totuși ne-am cam fi dorit. Nu te-am descoperit tot Nu o să putem căci ești gol Ai doar stele, galaxii, Găurii negre, stele vii. Cerul Cerule, ești cam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cântec de broaște. Haiku 5 ghiocei și-o invitație pe pasarelă romanță. Lăzărescu Adriana-Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Vis Captivă într-un vis mă simt. Înlănțuită tind spre-un vid infinit. Mă lupt zadarnic, dar cred În împlinirea unui vis, Un vis în care să zbor mi-aș dori Și aș vrea să pot vedea adeseori Nu falsitate, nu actori Ci mulți oameni doritori De-adevăr. Zburător În mintea mea lucruri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și suav surâs Cântec nemuritor și lin Veșnic și curat, Ușoară adiere, E-un vis purtat Pe aripi de timp Firavă și sublimă tăcere Aceasta este toamna mea. Toamna mea. Totul din albastru Plouă cu albastru de toamnă Peste cerul infinit. Plouă cu norii albaștri Întinși undeva în asfințit Lungi sunt mările albastre Cu soarele oglindit în ele Lungi sunt privirile sfioase Sentimentale și pline de uimire. În visele mele albastre, Pe un albastru câmp alerg Și picături de ploaie albastre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sfioasă și temătoare am pășit într-o nouă etapă a copilăriei, de prima carte de povești citită, în sfârșit, de fiecare clipă petrecută pe tărâmul inocenței. Copilăria este asemeni unui izvor de apă limpede și curată ivit parcă din adâncurile infinite ale omenirii care încearcă să potolească setea dorințelor și idealurilor fiecărui copil. Copiii au felul lor de a vedea lumea și sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Își zidesc fericirea pe visuri, iar poveștile în care binele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în existența unui castel în care sunt plămădite toate visurile, aspirațiile, reușitele, prieteniile și iubirile adevărate. În universul copilăriei nu există nici spațiu și nici timp, totul se petrece numai în prezent, limitele imaginației se întind între plus și minus infinit, banalele jocuri se transformă în adevărate piese de teatru, iar jucăriile în adevărați actori. Cel mai trist moment este acela când odată cu părăsirea castelului, călătoria noastră pe tărâmul copilăriei se va încheia, sufletul se va maturiza, o parte din zâmbetul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe foaia de hârtie și dă energie fiecărei litere, ca și cum ar fi dirijat de o mâna nevăzută a vreunui spiriduș. Am sa dau un alt exemplu: cerul. La fel, pentru un adult, cerul nu prezintă mare lucru, o întindere albastră infinită. Dar pentru un copil, cerul reprezintă calea îngerilor,o plapumă străveche a pământului, plină de mister, o lume eternă, undeva prin nori, unde trăiesc zâne în orașe de ciocolată. Până acum v-am spus doar despre diferențele spirituale dintre un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să luptăm pentru idealurile noastre e firesc, dar nimeni nu-și poate ,,citi” sau ,,vedea”viitorul. ,,Carpe diem!” La bucurie, trăiește intens, deschide ți sufletul, râzi cu poftă, cântă, aleagă, iubește! Bucură-te de tot frumosul din preajmă, lumea e infinită! Poți vedea ce alții nu reușesc: nuanțe de culori, zâmbete, sclipirile apelor, crestele munților, marea, macii, bătrânul câine, fotografii vechi de familie, Soarele... Adu momentele apuse în prezent! Toarnă frumusețile apuse în forma de bijuterie a clipei! Fiecare dintre noi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]