3,748 matches
-
pas, așteptările cititorului. Culoarea și prospețimea narațiunilor provin din „subiectul” ales: imaginea unei societăți destructurate, în primul rând din cauza unui război catastrofic, a cărui memorie răzbate pretutindeni și, în mod nedefinit, de bulversantele răsturnări de ierarhie pe care le aduce instaurarea comunismului. Naivitatea și buna-credință, uneori stupefiante, se ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
adică putea legifera <ref id="13"> 13 Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 245-247; Dumitru Ivănescu, op. cit., p. 162-165.</ref>. Este cazul să precizăm că atribuțiile sporite ale domnitorului, chiar dacă au schimbat echilibrul constituțional dintre puterile statului, nu au condus la instaurarea unui regim absolutist, de dictatură, dar au favorizat instalarea unei domnii autoritare a lui Al. I. Cuza, domnie cu incontestabile și importante realizări, dar și cu scăderi. De altfel, aceste tendințe autoritare existau În societatea românească, crescută și educată după
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
dintre acestea. Întins, cu unele sincope în timp, între 1939 și 1957, mărturisire „în oglindă” nuanțată și pe alocuri amară, deznădăjduită autoscopie în special în anii exilului spaniol, jurnalul vorbește și despre nume importante de români risipiți în lume odată cu instaurarea puterii populare la București - Emil Cioran, Mircea Eliade, N. I. Herescu, Vintilă Horia, Aron Cotruș, Horia Stamatu, Basil Munteanu ș.a. Născută dintr-un impuls polemic fast, ampla monografie Titu Maiorescu în fața instanței (2002) abordează aspecte din viața intimă a omului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
ieșirea din schimb, Un om al zilelor noastre, Soldați în marș, Pe insulă s-au aprins altare, Și lupta cu natura continuă etc. Romanul Ademenirea, scris între 1968 și 1982 și editat, după numeroase avataruri, în 1983, abordează dezvăluirile privind instaurarea noii ordini comuniste în Ardealul retrocedat. Prezența unui sanatoriu psihiatric, ca spațiu al „ademenirii”, fie ea și spre descifrarea „adevărului”, amintește de Augustin Buzura. Evenimentele petrecute la Cluj în anii 1945-1946 sunt relatate prin prisma unui tânăr comunist, apoi ofițer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
deja despre rolul de prim rang cu care era Învestit Baalxe "Baal" În panteonul ugarit, În care el era deținătorul activ al unei regalități actuale și „executive”. Miturile ajunse până la noi sunt mare parte povestea afirmării suveranității lui Baal, al instaurării ordinii sale În ritmurile vieții și În raporturile dintre sfera divină și sfera umană. Zeul, unicul care nu este fiu al lui El (tatăl său e Daganxe "Dagan", fapt care dă, cu siguranță, mărturie despre complexe stratificări istorice), este divinitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care au venit În contactul cel mai direct cu acest element. Într-adevăr, cea dintâi și cea mai evidentă urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare, odată cu crearea unui imens imperiu supranațional și succesiva instalare a regatelor eleniste, a fost instaurarea unei intense mobilități a populațiilor, care, În primă instanță, avea scopuri militare și comerciale (Rostovzev, 1941), dar simultan reprezenta și un vehicul de schimburi culturale de rază largă și o sursă de transformări profunde chiar și la nivel religios. Între
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În acest context faptul că A. Meillet (1925, p. 70), a afirmat, nu fără temei, că mișcarea „săracilor”, pe care el o vede la originea mesajului din G³th³ (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), a avut loc cu puțin Înainte de instaurarea monarhiei iraniene ca ordine mondială. Comparația indo-iraniană permite deci reconstruirea unor trăsături esențiale ale lumii religioase iraniene străvechi, care - așa cum s-a spus - privesc riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și viața de „dincolo”, inițierea. Cât despre rituri, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atacul lui Ahrimanxe "Ahriman" determină Începerea perioadei agitate și dramatice a luptei dintre Bine și Rău, care se dezvoltă odată cu sfârșitul regatului lui Yimaxe "Yima" (În limba pahlavi, Jam), În timpurile de urmă ale mileniului al VII-lea, și cu instaurarea domniei tiranice a lui Ai Dah³kaxe "Az^i Daha>ka" (În limba pahlavi, Aj Dah³k), răsturnat la Începutul celui de-al VIII-lea mileniu de eroul Thra¶taonaxe "Thrae>taona" (În limba pahlavi, Fr¶d½nxe "Fre>do>n") și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
provinciile de graniță și printre legiunile care le apărau, din Anglia până la Dunăre. xe "Destin"Sincretismul religios din epoca partă a fost, de fapt, o continuare a unui fenomen mai vechi, de mari proporții, care a fost puternic favorizat de instaurarea Imperiului Ahemenid. Tendința de a depăși cultele locale, din care acesta era alcătuit, nu a dezrădăcinat totuși tradiția zoroastriană de pe teritoriul iranian, ci a făcut-o mai puternică și incisivă datorită orientărilor sale etico-filozofice (dualismul și speculațiile asupra Timpului-Destinxe "Destin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
peste ape“. Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul peratologiei: Creația este un vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient distanțate. Cauze și relații dificil de lămurit produc derută și suferință continuă, nebunie, crimă, moarte. Absența lucidității, manifestările instinctuale, relativitatea reperelor, sărăcia, primejdiile și brutalitatea instaurării comunismului, condițiile din detenție, din armată sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca pe o grozăvie fără sens, văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
victorioase (și al altor democrații victorioase) era atît de mare, încît toate noile state naționale din Europa centrală și de sud-est adoptaseră sisteme democrate; așa cum a făcut și România. Toate aceste schimbări erau consfințite de noua constituție din 1923. Dar instaurarea unei democrații muncitorești este mai dificil de realizat. În zona aceasta, condiții favorabile democrației existau doar într-o singură țară: Cehoslovacia, mai ales în Boemia. Acolo, democrația ar fi reușit să se instaureze. În rest (mai ales în România), democrația
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o nesăbuită dexteritate politică, a introdus proiectul de lege al Reformei Agrare. Mihalache, ministrul agriculturii, a ezitat, dar Iorga a înțeles că timpul nu era de partea lor. În ultima sa cuvîntare ca purtător de cuvînt (răspunzînd amenințării unei posibile instaurări a dictaturii), l-a avertizat pe rege: "Pereții Palatului Regal vor fi împroșcați cu sînge"44. La 13 martie 1920, generalul Averescu a fost numit de către rege să formeze noul guvern. Acest guvern promitea noi alegeri, aducea noi asigurări Palatului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
industriaș de origine grecească, și economistul neoliberal Mihai Manoilescu, un dezertor din partidul lui Maniu. Adevăratele decizii erau luate în salonul Magdei Lupescu, în timpul partidelor de bridge, ea fiind cea aflată în umbră. Cu toate că regele Carol avea planuri precise în privința instaurării unui regim fascist autoritar sub conducerea lui, a fost nevoit să mai aștepte. Anii 19301933 au constituit o perioadă de instabilitate. A existat o stabilizare între 1933 și 1937 și o înăsprire a regimului personal al lui Carol, datorită atacurilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de publicitate al relațiilor publice. Prin intermediul întrunirilor și al mesajelor, Argetoianu l-a susținut cu grijă și l-a elogiat pe Iorga 31. Prin aprilie 1930, planurile lui Carol începuseră să capete contururi clare. Prima mișcare a lui Carol întru instaurarea unei dictaturi personale a fost punerea în aplicare a ideii "unui guvern aflat deasupra partidelor". A încercat mai întîi să formeze un guvern de "concentrare națională". Titulescu nu aparținea nici unui partid politic; era cel mai mare diplomat român din perioada
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toate acestea, în 1931, atunci cînd Iorga le-a cerut trupelor să facă uz de arme la nevoie ca să stăvilească violența studenților, ziarele antisemite l-au acuzat că "vrea vărsare de sînge!" În februarie 1932, asociația "studenților și patrioților" cerea instaurarea unui guvern Cuza și "masacrarea evreilor". În cele din urmă, tulburările au dus la o grevă generală a studenților, ceea ce l-a făcut pe Iorga să decidă, la 15 martie 1932, închiderea universității. În spatele acestor tulburări studențești se afla Legiunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
regele, cu liberalii și cu cuziștii, întru apărarea regimului atacat de partizanii lui Maniu și de Legiune. Acest lucru reprezenta o dilemă pentru Iorga, mai ales în toamna lui 1937, dilemă care s-a accentuat în timpul scurtei guvernări Goga-Cuza, înainte de instaurarea Dictaturii Regale. Un naționalist de tip secolul al XIX-lea, Iorga era un străin în lumea "Noului naționalism". Cu toate acestea, începuturile sale politice antisemite erau încă vii. Ele erau contrabalansate de influențele exercitate asupra perspectivei lui de către cultura occidentală
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Argetoianu. Ministru al apărării era generalul Ion Antonescu, iar la Externe era Gheorghe Tătărăscu. Cel mai important portofoliu era deținut de acolitul de încredere al regelui, Armand Călinescu, ministru de Interne. Iorga a devenit ministru fără portofoliu. El a salutat instaurarea Dictaturii Regale: "o veche dorință a regelui urma acum să fie împlinită". Odată cu dispariția goga-cuziștilor și nemaifiind nevoit să respecte orientarea antisemită a acestora, tonul "Neamului românesc" s-a schimbat peste noapte. Iorga (poate într-un mod mai sincer) a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numele lui Iorga cu caractere ebraice, apoi de la coadă la cap în alfabetul românesc (latin): "Agroi", făcînd apel la cele mai josnice sentimente antisemite 116. Ca să nu se lase mai prejos, Iorga a replicat printr-o lovitură sub centură. După instaurarea Dictaturii Regale, la 15 februarie 1938, el s-a plîns lui Călinescu de "intolerabilele insulte ale lui Tudor Arghezi"117. Iorga continua să scrie piese pe aceeași linie ca și mai înainte, care trezeau puțin interes, puse însă în scenă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de expediere În lagăre a sute de mii de evrei maghiari. Abia ulterior, autoritățile maghiare au inclus delictele de „sabotaj” și „conspirație”, cu scopul evident de a acoperi o gamă mai largă de oponenți ce s-ar fi putut Împotrivi instaurării regimului comunist. Curțile Populare Extraordinare din Cehoslovacia, Înființate prin decret prezidențial la 19 mai 1945, au Împărțit 713 sentințe capitale, 741 de condamnări pe viață și 19.881 de alte sentințe privative de libertate „trădătorilor, colaboraționiștilor și elementelor fasciste din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anchetele judiciare privind colaborarea economică au fost devansate de naționalizarea selectivă - a uzinelor Renault, de exemplu, ca răsplată pentru contribuția considerabilă a lui Louis Renault la efortul german de război. Pretutindeni, micii Întreprinzători, bancherii și funcționarii publici care contribuiseră la instaurarea regimurilor de ocupație, la construcția Zidului Atlantic pentru a preveni invazia Franței de către Aliați sau la aprovizionarea forțelor germane au fost lăsați În funcții, pentru a oferi aceleași servicii regimurilor democratice care au urmat, garantând o anumită continuitate și stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Anglia postbelică are motive Întemeiate să fie recunoscător statului asistențial. Același lucru se poate spune despre generația postbelică de pe restul continentului, deși nicăieri altundeva nu a existat o tentativă de asigurare a asistenței sociale de dimensiunea celei din Marea Britanie. Mulțumită instaurării statului asistențial, europenii mâncau mai mult și, În general, mai bine, trăiau mai mult și mai sănătos, aveau haine și locuințe mai bune decât În orice alt moment din istorie. Mai presus de toate, aveau siguranța zilei de mâine. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-o refacere mai rapidă și În Întoarcerea la condiții economice normale, alături de disperarea nemților și a altora din Europa Centrală, amplificate de neașteptata criză a mijloacelor de subzistență din 1947, nu puteau decât să alimenteze șansele comunismului sau riscul instaurării anarhiei. Comunismul avea un succes real. Deși partidele comuniste din Italia, Franța și Belgia (ca și cele din Finlanda și Islanda) au rămas În coalițiile de guvernare până În mai 1947, ele au reușit, prin demonstrații populare și sindicatele afiliate, să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
uciși. Printr-un acord postbelic secret cu Polonia comunistă (făcut public pentru prima dată În 1996), Berna se oferea să transfere conturile evreilor polonezi decedați către noile autorități din Varșovia, În schimbul unor despăgubiri plătite băncilor și afacerilor elvețiene expropriate după instaurarea comunismului 9. Odată ce au Început să apară astfel de dovezi, reputația imaculată a țării s-a făcut țăndări și, cu toate compensațiile, plățile și „fondurile destinate victimelor” (acceptate În silă), ea nu se va reface foarte curând. Aparent, editorialul ziarului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
specia umană a luat naștere din amestecul sângelui divin cu pământul. Asociind sângele cu vinul, religiile de origine semitică au vrut să-i dea acestei băuturi valențe de imortalitate. Proprietatea de băutură a nemuririi se regăsește în epoca elenică odată cu instaurarea cultului lui Dionisos. Legat de ciclul vegetal, precum Demeter, zeița grâului, Dionisos a simbolizat mai întâi viața viei: culegerea, zdrobirea și tescuirea strugurilor. Mai târziu, zeul a început progresiv să reprezinte moartea strugurelui și nașterea vinului, precum în pilda "lucrătorilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]