6,649 matches
-
să ne ofere date verificabile trimite la pozitivism. Drept urmare, Dilthey consideră că până și "uniformitățile abstracte sunt imanente experienței înseși"134 și că elementele izolate prin descriere, ca și relațiile pe care le întrevedem prin comparația acestora și "care constituie intuiția cursului vieții, sunt cuprinse laolaltă în viața însăși" (s.n.)135. De aceea el ajunge la ceea ce Mircea Florian numea "o metafizică <<pozitivistă>>, <<imanentă>>"136. (În ce măsură suntem de acord cu această formulare vom arăta în capitolul III, 5, când ne vom
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pozitiviști, și-a găsit expresia în tipurile de Weltanschauungen stabilite de Dilthey. După evidențierea asemănărilor, să trecem la deosebiri. În Istoria filozofiei postkantiene, G. Lehmann îl enumără pe Dilthey, alături de Karl Vorländer, printre pozitiviști, la care accentul cade însă pe intuiție, iar nu pe intelect 156. Să mai reținem că apelul la intuiție înseamnă deja o deschidere spre romantism (vezi și I, nota 135) și urmarea altor căi decât cele ale "monismului metodologic" specific pozitiviștilor. Dar să spunem că această clasificare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
După evidențierea asemănărilor, să trecem la deosebiri. În Istoria filozofiei postkantiene, G. Lehmann îl enumără pe Dilthey, alături de Karl Vorländer, printre pozitiviști, la care accentul cade însă pe intuiție, iar nu pe intelect 156. Să mai reținem că apelul la intuiție înseamnă deja o deschidere spre romantism (vezi și I, nota 135) și urmarea altor căi decât cele ale "monismului metodologic" specific pozitiviștilor. Dar să spunem că această clasificare făcută de Lehmann este una dintre atâtea altele posibile; ba poate naște
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
practică" (Das Wesen..., p. 38). De aceea, o definiție clasică a viziunii despre lume ("Weltanschauung este o ordonare a lumii pornind de la o idee. Totodată însă, atribuim Weltanschauung numai aceluia care nu numai că intuiește lumea, ci, pornind de la această intuiție, știe și să trăiască, să acționeze și să evalueze." J. Hoffmeister, Wörterbuch der philosophischen Begriffe apud Al. Boboc, Note și comentarii la Edmund Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, București, Editura Paideia, 1994, traducere de Al. Boboc, p. 89) urmează mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pare mai adecvată și pentru că trimite la Erlebnis. 134 W. Dilthey, Einleitung..., p. 10. 135 Id., Construcția..., pp. 82-83. Cuvintele pe care le-am subliniat sugerează prin ele însele combinarea de către Dilthey a metodelor pozitiviste (descrierea, comparația) cu cele romantice (intuiția). Prin această subliniere anticipăm, totodată, discuția privitoare la absența unui "monism metodologic" în cazul lui Dilthey (vezi nota 155 din capitolul de față). 136 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. 137 Id., Îndrumare în filozofie, p. 420. 138 Apud V.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Este suficient să-l invocăm aici pe William Whewell, care spre deosebire de Mill, bunăoară, nu mai consideră inducția drept o metodă logică (de a trece de la fapte la teorii, la legi ipotetice și, ulterior, confirmate). Pentru Whewell, inducția presupune imaginație și intuiție. Ea ține chiar de practica cercetării și înseamnă procesul verificării ipotezelor prin intermediul faptelor; încetând a mai fi o banală generalizare a datelor, inducția reprezintă integrarea acestora într-un concept nou. 140 Acesta nu-i un reproș, ci o constatare. De
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
propun scopuri limitate în cunoaștere. În schimb, faptul că "ea caută să ofere această soluție într-o manieră universal valabilă" o diferențiază de artă și religie 170, ale căror abordări sunt neteoretice, fiindcă nu utilizează structuri conceptuale, mizând preponderent pe intuiție și, respectiv, credință. Aceste trăsături esențiale pun în evidență nu numai specificul, ci și drama filozofiei, care vrea să fie și cunoaștere obiectivă, și cunoaștere a absolutului în același timp. Ea apelează la metodele de investigație ale științelor particulare în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dualismul funciar al metafizicii: "Toți metafizicienii au încercat să ne spună care este conținutul lumii; ei au încercat să exprime inexprimabilul"243 (vezi de asemenea II, nota 211). Desigur, reacția antimetafizică a unui neopozitivist precum Schlick care elimină trăirea și intuiția dintre modalitățile cunoașterii obiective e departe de viziunea lui Dilthey; dar el s-ar fi declarat fără îndoială de acord cu faptul că orice cunoaștere de acest tip244 este finalmente "discursivă și relațională", că nu putem cunoaște științific "natura reală
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tranziția de la iluminism la romantism o dată cu "emanciparea funcțiunilor psihice": "Având ca precedent încurajator emanciparea rațiunii de către luminism, mișcarea romantică a adăugat promovarea liberă a tuturor celorlalte funcțiuni psihice, fantezia, sensibilitatea (supusă în luminism unei suverane rațiuni etice), precum și acea gigantizată intuiție până la proporții de viziune cosmică. Dintr-o asemenea completare avea de profitat însăși rațiunea, devenită cu timpul dialectică, din statică, așa cum se arăta încă în luminism" (s.n. Existența romantică, p. 12). E. Spranger evidențiază și el metamorfozele iluminismului, care "s-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
putea spune ca É. Bréhier: "Când vorbesc de renaștere nu vreau să neg originalitatea unui filozof; o renaștere în sens adevărat este reluarea, nu continuarea unei gândiri", întrucât conchide filozoful care-l asimilase pe Bergson renaștere poate însemna "reluarea unei intuiții", și nu neapărat "a unei tradiții" (apud Ioan Ivanciu, Concepția lui Émile Bréhier despre istoria filozofiei în ***, Studii de istorie a filozofiei universale, IV, București, Editura Academiei, 1974, vol. coordonat de R. Pantazi și S. Ghiță, pp. 195-196). 194 H.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și nici nu poate fi gândită la modul purei obiectivități", Riedel arată că ea nu apare ca "o unitate <<formală>>, care se asociază pe neașteptate cu orice trăire în analogie cu acea kantiană <<unitate a conștiinței ce premerge toate datele intuițiilor și abia pe baza căreia este posibilă în relație orice reprezentare despre obiecte>> ca premisă transcendentală a raportului său cu un obiect", ci este "unitatea relației înseși, care există în ea între act și obiect"75. De altfel, în capitolul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că în științele spiritului, "un ultim scop îl constituie atât conceperea singularului, a individualului, cât și dezvoltarea uniformităților abstracte"140, adică a principiilor. Pentru corelația acestor științe trebuie să avem în vedere faptul că "părțile componente, uniformitățile, relațiile care constituie intuiția cursului vieții sunt cuprinse laolaltă în viața însăși", iar "cunoașterii cursului vieții îi revine același caracter de realitate ca și cunoașterii trăirii"141. În definitiv, "viața" rămâne acel tot dincolo de care nu mai putem pătrunde și în cadrul căruia fiecare nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
genului uman la cele specifice unei anumite categorii". În fine, ea poate ajunge la perfecțiune "abia prin raportarea la ansamblul tuturor științelor spiritului"154, cu alte cuvinte "numai prin raportarea părții la întreg"155, când corelăm diverse domenii într-o "intuiție globală a lumii istorice" (s.n.)156. Acum putem constata cu ușurință că traseul urmat de către Dilthey în Der Aufbau... sau ceea ce ne interesează și mai mult în Das Wesen... se fundamentează pe corelațiile comprehensiunii, care, la rândul lor, au ca
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
folosirea hermeneutică a limbajelor și de raționalizarea fondurilor arhivistice. Ea are o profundă componentă intuitivă, fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare de la intuiție, de la exersarea acestei practical philosophy of mind, în favoarea unor recitări de pattern-uri logice, retorice și hermeneutice, având un efect de câine palvovian în cunoașterea umanistă. Conceptul de mind ar fi bine să-l înțelegem drept un raport spirit-minte. Cunoașterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ordin instructiv-educativ, estetic și managerial. 3. Cunoașterea elevilor Aceasta este una dintre responsabilitățile fundamentale ale cadrului didactic în calitatea sa de manager al clasei, precum și o formă de manifestare a respectului față de elevi. Această strategie solicită cadrului didactic capacitate empatică, intuiție, antrenând calități speciale ale gândirii, imaginației, atenției, precum și utilizarea unor metode și tehnici specifice pentru înregistrarea și prelucrarea datelor obținute. În ceea ce privește cunoașerea psihologică, se poate invoca prezența unei cunoașteri empirice, realizată aproape inconștient în timpul activităților uzuale, dar și de o
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
în timpul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, acest întreg ansamblu va începe să se năruie. Sub imboldul noilor cercetări din domeniul științelor sociale și umane are loc o reconsiderare a raționalismului, individualismului și liberalismului. Darwinismul, filosofia bergsoniană care privilegiază intuiția și evoluția în detrimentul rațiunii, și studiile efectuate de Freud 38 asupra inconștientului: iată tot atîtea elemente noi care vin să submineze bazele raționalismului și care vor da o grea lovitură corolarelor acestuia: liberalismul, democrația și credința într-un progres infinit
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
loc în anii '50. Referindu-se cu precădere la volumul "Intrare în castel" (1970, Premiul Uniunii Scriitorilor), Marian Popa scrie: "Stilul tuturor volumelor sale este unul care ar putea fi luat el însuși drept literatură confesional-eseistică de bună calitate". O intuiție aproape perfectă ce se confirmă și în cazul celui mai recent volum Pivnițe, mansarde, nu puține trepte (Editura Du Style, 2002, 462 pagini). "Dicționarul de literatură română" (Editura Univers) coordonat de Dim. Păcurariu și apărut în 1979 (autorul era plecat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Ion Barbu / Eseu despre textualizarea poetică" (1981), "Avangarda literaturii române" (1983), "Textualism și autenticitate" (1993), iată câteva titluri care legitimează reputația națională și internațională a unui critic, apte să surclaseze și eclipseze cam tot ce există în branșă, prin operozitate, intuiție și metodă, păstrând totuși în chip straniu complexul Manolescu - Simion. Vituperând impresionismul și foiletonismul în critică, Marin Mincu apreciază metoda lui N. Manolescu din "Arca lui Noe", dar nu ezită să califice "Dimineața poeților" drept o carte ratată, bucurându-se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și tematismul, totul fiind profetizat în Textul barbian". Deținând prioritatea introducerii unor termeni ce au modificat limbajul critic (textualism, experimentalism, autenticitatea scriiturii etc.) Marin Mincu nu are cum să nu fie revendicat ca proprietarul de drept al propriilor idei și intuiții critice, de care s-a văzut adesea deposedat cu seninătate. Aflat în plin proces de textualizare, "heliadistul" Marin Mincu este simultan cultură și natură, conștiință și inspirație, având grijă mereu să schimbe perspectiva și registrul, pentru a rămâne în miezul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și la Roma, începând cu anul 2000, ultima ediție fiind chiar din anul acesta: florilegii româno-italiene aparținătoare subsemnatului. Introducerea aparține editorului Pina Lupoi, "cap limpede" al versiunii italiene, dar și atentă cititoare și interpretă comparatistă a prozelor eminesciene, dovadă stând intuițiile sale de bun simț: "povestiri fantastice, viziuni asemenea unor halucinații, ca în E. A. Poe, dar, spre deosebire de acesta din urmă, Eminescu reușește să dea blândețe mistică până și unui chip de fantomă". Pe cât de numeroase sunt traducerile din poezia eminesciană și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și inerțiile cugetului. Doar imaginea ochiului divin și indescifrabila sa enigmă rupe vraja acelui elan al descătușării, returnându-l pe visător în melancolia sa mortală de înger rebel. Abolirea spațiului și timpului obiectiv printr-un act de voință, proiecție și intuiție lăuntrică, subiectivă, este nu numai prologul teoretic al nuvelei, idealiste în esența ei, ci și un modus operandi al eroului eminescian într-o aventură filosofico-fantastică, cu diverse etape de reincarnare. Dacă Sărmanul Dionis, redactat la Viena în 1872, a trecut
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
este un concept ontologic indian, dar și logic, de care a ținut seama, între europeni, doar Anton Dumitriu, așa cum precizează, cu vădită gratitudine, Angelo Morretta. Sabda circulă ca un vehicul între generații spre a face dovada lingvistic (verbală) a inițialei intuiții a Logosului întrupat în sinele-suflet-atman și în scrierile Vedice. Capitolul IV, "Cuvântul și tăcerea", are drept motto o frază din "Tractatus" de Witigenstein: "Despre ce nu se poate vorbi, trebuie păstrată tăcerea". Morretta nu pregetă să facă un rechizitoriu al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fluviului de capodopere italiene, scrie cu entuziasmul celui care n-a încetat să se mire, cu patetismul viril al cercetătorului care, stăpân pe materie, își permite să fie personal, flexibil și inovator. Și tot timpul, un comparatist de o memorabilă intuiție. Cea mai recentă carte a acestui pontifex maximus al italienisticii noastre moderne, o reeditare a monografiei sale "Dante" (Editura Gramar, 1995, 275 pagini), este o piatră de încercare pentru orice expert în literatura și civilizația italiană. Deși în cei peste
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
acceptă. Colocviul părea că se continuă blajin, deși trecuse ușor de miezul nopții. Ghinionul tuturor părților însă avea să capete, curînd, concretețea unui cățeluș alb, flocos, deloc terifiant, un fel de bidinea cinetică, surdinizat lătrătoare, care, ca orice cîine cu intuiție, nu-l suferea pe musafir, hămăindu-l. Venerabilul poet, a băut liniștit o sticlă, a cerut să fie destupată încă una, apoi, pe la orele 2-3 din noapte, s-a săturat să fie lătrat de micuțul animal și a catadicsit să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
moderne, centrate pe elev și pe nevoile reale ale acestuia de descoperire și însușire a noilor cunoștințe. Și este și firesc acest lucru, pentru că o eficientizare reală a învățământului românesc nu poate ignora noile tendințe de focalizare pe creativitate, pe intuiție, pe puterea de analiză și de sinteză a elevului și nu doar pe capacitatea lui de memorare, de înmagazinare a unui volum cât mai mare de date, pe care uneori nu știe cum să le folosească sau nu sesizează legătura
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3029]