4,886 matches
-
acuma..." "E un om, domne, susură iar vocea parcă visătoare a lui Bacaloglu, cum să dai în el? Acuma nu mai e permis, domne, să-ți faci de cap! Caz de miliție, de condamnare!" "Trece-l pe fișă, zise grasul ironic, jjj, și-mi aruncă o privire de simpatie, repede reprimată. Du-te, mă Bacaloglule, și cheamă un milițian, da' să-i plătești înainte bantalonii bătați, altfel n-are valoare... Vezi că universitarul nostru are balmă grea și dacă mai zici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vă mutați? strigai cu glasul meu răgușit. Părăsiți orașul?" "Da", zise. "Și revista?" "Revista o preia Amăicălițului." " Deci tu ești acum mai mare sau mai mic?!" "E mai mare, zise Clara, observând tăcerea soțului ei. Parcă ai fi fost insesizabil ironică. Sau parcă ar fi spus cu o resemnare care ascundea o declarație modestă de dragoste: știu acuma că el o să ajungă și mai mare, dar chiar dacă ar ajunge mai mic nu l-ași iubi mai puțin. El se va ocupa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
strâmb și ascuns al intelectualilor specialiști, nu-i spusese că am fost universitar, ci un simplu strungar, ceea ce pe fată o uluise. Micuță, delicată și tăcută, tânăra doamnă se făcu liliachie auzind hohotele mele, în timp ce inginerul, surâzând cu o satisfacție ironică, îi spunea abia acum că domnul Petrini a predat câtăva vreme la catedra de filozofie, alături de marele poet și filozof, și că împrejurări nefericite, care nu erau legate de pregătirea sa, îl determinaseră să ajungă într-o uzină. Soțul tinerei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
instrucțiunii copiilor, să rămână adică analfabeți, am depistat cazuri de astfel de părinți bigoți care interziceau copiilor să se ducă la școală. Și dumneata? mi s-a adresat el mie. Susții aceleași idei ca ale doamnei? Oricum, a râs el ironic, ești bărbat, poate gândești, hm! conform virtuților pentru care purtăm noi pantaloni și căciulă. Aici, în sală, s-a râs, formidabil tip judecătorul ăsta, un om de vârsta mea, se vedea că e de treabă și ar fi vrut să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un patetism în deriziune, ca în fața unei evidențe pe care numai scrânteala timpurilor o contestă. Încă puțin și patronii ar fi făcut să curgă lapte și miere." "Să știți că da! zise ea de astă dată cu jumătate de surâs ironic. Ce?! mă interogă cu o catifelată și neconvinsă brutalitate, credeți că pentru munca și nopțile lui nedormite tata nu avea dreptul să-și facă și el o casă frumoasă?" Tăcui, dar puterea ei de a abstractiza și generaliza părea epuizată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asta doream, că știam că nu voi putea obține mai mult decât s-o admir, și nici n-ași fi îndrăznit, și nici nu se putea decât atît) și se lăsă dezbrăcată cu un surâs inocent într-o pândă vag ironică, parcă și-ar fi spus că e și ăsta un truc să dezbraci o fată, afișând o mare tristețe și mâhnire... O contemplai mut câteva clipe... Da, murmurai, am bănuit eu... Așa este... N-am văzut niciodată un trup mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
presiunea atmosferei încărcată de fulgere artificiale și ridicole, de care râdeam, dar care, începînd să facă victime, nu le mai consideră nimeni artificiale, deși continuau să rămână în ochii lor tot ridicole: victimele își păstrau la anchete ținuta, erau superior ironici, fără să înțeleagă că totul era fără ecou, fiindcă, povestind acasă, soția, mama, bunica, copiii îl priveau înstrăinați și neliniștiți: făcuse rău, nu se purtase bine... Și aveau dreptate?! Aveau și nu aveau. De fapt nu aveau, căci astfel nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era, desigur, cititorul, un cititor dintre cei care, deși se puteau lăsa atrași, în curiozitatea lor avidă, asta nu însemna că odată terminată ultima filă, nu s-ar fi trezit și nu ți-ar fi aruncat o privire neîncrezătoare și ironică: ei, ce-ai vrut să spui? Pe cine ai vrut să păcălești? Fără ca neapărat să-ți exprime toate acestea și cu voce tare, cu alte cuvinte să-ți opună propria lui viziune despre lume, diferită și mai ales incompatibilă, antagonică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aici, la gazdele noastre, și alta jos, la frații Berea... Unde ți-ar plăcea?"' Se ridică în genunchi și rămase câteva clipe cu capul în jos, reflectând, apoi se uită la mine îndelung cu un joc de expresie indescriptibil: admirație ironică, protecție maternă (sau filială!?), neliniște (era chiar bună cartea mea?!), ar fi vrut să dea înapoi, dar... apoi deodată o fermă detașare (probabil că era bună, altfel...). Sări jos și reveni la realitate: "Ce să căutăm noi la frații Berea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ani, nu-ți mai arde să riști (aveam de fapt 37, dar îmi plăcea să zic 38: suna frumos, rotund, aniversar). Am sărit pe telefon, lansând clăbuci de spumă de ras prin toată casa. „Sandu?“ O voce vioaie, necunoscută, aproape ironică. Am devenit prudent. „Da, vă rog?“ Un timbru rece, neutru; plasam imediat un frigider între mine și interlocutorul îndrăzneț. În general, când te caută o femeie, e de rău; dacă sună dimineața, ai încurcat-o. Vocea a râs, antipatic, provocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citit. Îl urmăream cu coada ochiului pe Mihnea: parcurgea textul altfel decât mine, pragmatic, eficient, pe bucăți. Ajungea la bază când eu abia citeam din rândul trei. Privind-o apoi cum se-ntorcea îmbujorată, cu ochii sclipind de-acea bucurie ironică pe care știa că n-o sufăr, mă dezumflam și căutam ajutor în ochii trecătorilor. Numai că ei își vedeau de treabă, închiși în paralelogramele de haine și energie negativă pe care le târau după ei ca niște epave-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
este o tehnică de manipulare care se manifestă, la acest nivel, prin prezentarea doar a unei laturi a problematicii, atunci când sunt mai multe părți în conflict. Orientarea se mai realizează, la alte niveluri ale textului jurnalistic, prin tonul tendențios sau ironic, prin frecvența unor teme sau persoane în contradicție cu importanța lor reală pentru spațiul public. Alături de furnizarea de informații false sau cel puțin neverificate și de încălcarea regulii celor trei surse, se mai pot identifica în același exemplu din articolul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
face să fie chiar puțin ridicol. Nici una, nici cealaltă nu păreau să-și fi rostit gândul în întregime. — De altminteri, spuse Aglaia, s-a descurcat bine cu chipurile noastre, pe toate ne-a măgulit, chiar și pe maman. Nu fi ironică, te rog! strigă generăleasa. Nu el m-a măgulit, ci eu m-am simțit măgulită. — Crezi că umblă cu tertipuri? întrebă Adelaida. — Mi se pare că nu-i chiar atât de naiv. — Ai luat-o razna! se supără generăleasa. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
domn de vreo treizeci de ani, destul de înalt, spătos, cu un cap enorm și cu o claie de păr creț și roșcat. Fața îi era cărnoasă și rumenă, buzele groase, nasul lat și turtit, ochii mici, înotând în grăsime și ironici, de parcă ar fi clipit mereu spre cineva. În ansamblu, toată înfățișarea îl arăta destul de impertinent. Era îmbrăcat cam murdar. Mai întâi deschise ușa exact atâta cât îi trebuia ca să-și bage capul. Capul vârât înăuntru cercetă camera vreo cinci secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu el? Rogojin pusese întrebarea ca pierdut, ca în fața unei divinități, dar cu cutezanța celui condamnat la moarte, care de-acum nu mai are ce pierde. Aștepta răspunsul într-o tristețe de moarte. Nastasia Filippovna îl măsură cu o privire ironică și arogantă, dar se uită la Varia și Nina Alexandrovna, îl privi pe Ganea și, brusc, schimbă tonul. — Nici nu mă gândesc! Ce-i cu dumneata? Și cum de te-ai putut gândi să mă întrebi? îi răspunse ea încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prokofievna se speria chiar prea des, însă nu era totuși vorba de acea cuviincioasă sfială mondenă după care tânjeau. De altminteri, se prea poate ca numai Lizaveta Prokofievna să fi fost îngrijorată: fetele erau încă tinere, deși foarte perspicace și ironice, iar generalul, cu toate că era și el perspicace (cu destule eforturi, firește), în cazurile dificile nu spunea decât: hm! și în cele din urmă își punea toate speranțele în Lizaveta Prokofievna. Deci, tot ea purta responsabilitatea. Și nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi aluneca fără țintă de la un obiect la altul, de la un chip la altul. Deși la zgomotoasa conversație generală participase până acum cu însuflețire, entuziasmul lui se datora doar bolii; la discuția propriu-zisă nu era atent; polemica lui era incoerentă, ironică și neglijent-paradoxală; nu termina ce avea de spus și renunța la ceea ce cu un minut înainte începuse cu însuflețire. Prințul avea să afle cu uimire și regret că i se permisese să bea două cupe pline cu șampanie și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
canapea, își puse mâinile sub cap și începu să se uite în tavan; peste o jumătate de minut stătea iarăși la masă, cu spinarea dreaptă, și asculta flecăreala lui Lebedev, care se înfierbântase la maximum. — E o idee vicleană și ironică, o idee cu dedesubturi! profită Lebedev, cu nesaț, de paradoxul lui Evgheni Pavlovici. O idee rostită cu scopul de a-i asmuți la bătaie pe adversari, dar o idee exactă! Pentru că sunteți un glumeț și un cavalerist din lumea mondenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că acesta este Rogojin în carne și oase, că nu-i o nălucă, nu-i un delir. Nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva. Între timp el continua să stea pe scaun și să mă privească cu același zâmbet ironic. Înciudat, m-am răsucit în așternut, m-am sprijinit și eu cu coatele de pernă și într-adevăr m-am decis să tac, chiar dacă ar fi trebuit să ne pierdem așa tot timpul. Nici eu nu știam de ce. Voiam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea să se dea jos din pat. Se mai întâmplă. — Și astea-s toate dovezile dumitale? Sunt prea puține. — Prințe, dar judecați și dumneavoastră: pe cine să bănuiesc? încheie înduioșător Lebedev și o scânteie de șiretenie licări în surâsul lui ironic. Ar fi bine să mai scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev. — Hm!... Și de ce, de ce trebuia să te schimbi de redingota aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Avea dreptate când îi spunea surorii lui că bolnavul s-a întremat. Într-adevăr, Ippolit se simțea ceva mai bine ca înainte, ceea ce se observa de la prima privire. Intră în cameră fără să se grăbească, în urma tuturor, cu un zâmbet ironic și răutăcios. Nina Alexandrovna era foarte speriată. (Se schimbase mult în aceste șase luni, slăbise; după ce-și măritase fiica și se mutase la ea, aproape că încetase a se mai amesteca pe față în treburile copiilor ei.) Kolea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
material... pentru viitor, pentru speranțe? Oare asemenea oameni sunt în stare să nu înțeleagă și să rămână în urma vremurilor? — Vă rog încă o dată, dragul meu, calmați-vă, vorbim despre toate altădată, și eu cu plăcere... spuse „demnitarul“ cu un zâmbet ironic. Ivan Petrovici plesni din buze și se răsuci pe scaunul său; Ivan Feodorovici începu să se agite; generalul-șef discuta cu consoarta demnitarului, nemaiacordându-i prințului nici un pic de atenție; dar consoarta demnitarului trăgea mereu cu urechea și se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
conflict între Austria și Rusia care cu greu se va întîmpla. Totodată numita foaie accentuează asupra solidarității monarhilor față cu revoluțiunea internațională. [16 ianuarie 1881] [""OPT ȘI CU A BRÎNZEI NOUĂ"... "] "Opt și cu a brânzei nouă", acesta e epitetul ironic pe care într-un rând ieșenii îl scoseseră grupului liberalilor moderați, pe când d. Conta făcea încă parte dintre ei. Opt săptămâni ține postul cel mare și cu săptămâna brânzei nouă. Partea a doua a locuțiunii nu era decât o nevinovată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
studii cu aceste țări și prin urmare conchidem că: proiectul acestei reforme este indiscutabil în Camerele române. De agitat se-nțelege că s-au agitat aceste probleme și în Franța și în Germania prin discuțiuni teoretice sau, după expresiunea cam ironică a principelui Bismarck, "în mod academic". N-avem decât a arunca ochii în filozofia lui Auguste Comte pentru a vedea izvorul ideilor d-lui Conta. Dar nici o legislațiune practică nu le-a pus în lucrare. În Germania limbele latină și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de spargere de sigiliu, furtișag, înșelăciune, abuz de încredere, mărturisire mincinoasă, atentat la bunele moravuri, mituire. Circulara trebuie înțeleasă în mod invers și e un învățămînt clasic, de care tocmai cată să țină seamă Chirițopolii și Simuleștii în înțelesul lui ironic. Numai de asemenea oameni să se servească, de vreme ce mucenicul e director al ministerului și rabinul ministru. Ceea ce e ciudat în acest proiect e că se admite ca cei recomandați să aibă titluri academice, bacalaureat sau... și patru clase primare chiar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]