12,885 matches
-
-n senin Se ivesc deasupra stele...” 5 Marian Barbu (coordonator), Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Gh. Alexandru, Craiova, 2003. Zgomotul produs în pădure, când păsărelele se odihnesc ascunse între crengile copacilor, duce la trezirea și îngrozirea acestora: „Se ivesc pe jumătate Păsările ciufulite Alarmate și ngrozite...” b. Imagini auditive sunt exemplificate prin versuri ce redau zgomotul și intensitatea acestuia produs de trecerea acceleratului: „Se desprinde larg un zvon Depărtat și monoton Ca un murmur lung de ape... Dus pe
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
paranteze: „În păduri trăsnesc stejarii! E un ger (amară), (cumplită)! Stelele par (înghețat), cerul pare (oțelite), Iar zăpada (cristalin) pe câmpii (strălucitori) ...” (Vasile Alecsandri, Miezul iernii) Grupa nr. 3 Subliniați cuvintele care denumesc însușirile: „Reci și palide-n senin Se ivesc deasupra stele... Fulger negru, trăsnet lung...” (George Topîrceanu, Acceleratul) Alăturarea a două obiecte cu scopul de a pune în evidență trăsăturile asemănătoare și de a se deosebi unul dintre acestea constituie primul pas spre înțelegerea comparației, o altă figură de
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
motto la prima și cunoscuta-i sinteză a istoriei naționale: “iară nu sînt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Rostite mult prea adesea în răstimp, pentru a sugera, îndeobște, neputința individului confruntat cu feluritele și nebănuitele obstacole ivite în calea propriului destin, asemenea cuvinte se potrivesc, parcă, mai curând generației de sacrificiu reprezentată de (și prin) Leonid Boicu, decât „vremilor” lui Vodă Vasile Lupu, la care făcea trimitere cronicarul moldav. Reluând câteva idei, fapte sau întâmplări evocate - în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-au întâlnit liniile telegrafice care porneau din Piatra, Bacău și Fălticeni. În luna iunie 1856, biroul telegrafic din Bacău a intrat în funcțiune. Au urmat, în ordine cronologică, biroul din Roman și cel din Fălticeni. La Fălticeni s-a ivit pe neașteptate o piedică serioasă. Populația orașului a privit cu atâta neîncredere această noutate tehnică, încât ea a refuzat categoric să subscrie în vederea cumpărării celor necesare unui oficiu telegrafic. S-a recurs atunci la instalarea biroului telegrafic în acest oraș
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
domn să nu apeleze la funcționarii străini, ci să-și recruteze cadrele necesare din rândul elevilor Academiei Mihăilene, pe care el se angaja să-i instruiască numai în câteva luni. Rezultatul: Teirich a fost imediat rechemat în Austria. S-au ivit însă cazuri mult mai grave, care întăresc cele mai sus afirmate. În această privință, sunt cât se poate de edificatoare manevrele austriece în jurul privilegiului acordat, pentru înființarea unei bănci, prusacului Nulandt, directorului băncii din Dessau. Consulul Prusiei, întâmpinând mari piedici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și ca fabrica acea din mănăstirea Neamț”, care era condusă de doi comisari, dintre care unul era director (W. Stiber). Așadar, fabrica de la mănăstirea Neamț era pusă pe același plan cu cea a lui M. Kogălniceanu. În legătură cu fabrica mânăstirii se ivește o nedumerire: cum se împacă funcționarea acestei întreprinderi cu privilegiul exclusiv de fabricare a postavului acordat lui M. Kogălniceanu, care, după cum o va dovedi închiderea fabricii lui Bühl (despre care ne vom ocupa mai jos), nu putea fi încălcat ? Este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
șapcari, închipuindu-și un vârfu, că tocmesc pe calfe, burlaci, croitori [ce] sunt lucrați și ei își deschid dugheni și de croitorie...” și le iau mușterii. La 16 aprilie 1851, breasla cușmarilor din Iași arăta că în fiecare zi „se ivesc evrei și alți însurăței și holtei, fără a fi trecuți în catastihul breslei și fără a fi atestuiți de breaslă, își deschid, dugheni și uneltesc meseria aceasta, care măsură fiindu-ne foarte obijduitoare și vătămătoare până la zilnica noastră hrană”. În
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au acordat o mare atenție acestei teme din motive ușor de bănuit: rolul Rusiei țariste în chestiunea orientală, credința mesianică în atingerea țelurilor “pravoslavnice”, în practică foarte “pământene”. Istoricul S. M. Soloviev considera că problema sau chestiunea orientală s-ar fi ivit atunci când omul european a pătruns deosebirea între Europa și Asia, între spiritul european și cel asiatic, deci încă din perioada Greciei antice. Opinia lui Soloviev a fost criticată cu argumente solide de către N. Danielevski și anume: niciodată n-au fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nostru, lăsându-l prin ceea ce scriem acum să vorbească mai mult el însuși, nu din comoditate, ci dintr-un calcul ce are în vedere beneficiul cititorului. Un coleg care nu este înțeles corect ca istoric de toți, deoarece s-a ivit în profesiune, la Iași, printr-o abatere de la tradiții adânc înrădăcinate aici. Un anume soi de neopozitivism agrementat cu marxism-leninism, adeseori de paradă, nu era un teren favorabil comprehensiunii pentru elanuri nici chiar bine strunite și programate în sfera ideilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Realitate în ansamblul ei: "Cuantificarea, care este, după părerea noastră, tocmai introducerea irezistibilă și inconștientă a contradicției în sînul faptelor microfizice... tre-buie, oare, extinsă, înțeleasă în acest mod, la toate faptele ?"10. Conceptul de antagonism contradictoriu, care s-a ivit din știință, poate, la rîn-dul său, să limpezească anumite aspecte neclare ale științei înseși: dacă... ne hotărîm să introducem în gîndirea științifică noțiunea de antagonism contradictoriu... înțelegem cum un cîmp, ca și continuum omogen, este mereu legat de un corpuscul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dumnezeu al identității sau al eterogenității. Deci recade în cele trei materii. Nu avem drept transcendență a energiei decît afectivitatea ontologică. Atunci, putem spune că, în măsura în care considerăm că Dumnezeu este Ființa, Dumnezeu ar fi afectivitatea"5. Problema incognoscibilității s-a ivit în discuțiile noastre cînd Solange de Mailly-Nesle l-a citat pe Pseudo-Denis: "Dumnezeu este cunoscut totodată în fiecare lucru și în afara fiecărui lucru; și Dumnezeu este ca un tot împreună și prin modul cunoașterii și prin modul necunoașterii; este cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Abellio trezise în mine o puternică dorință de a-l întîlni. Nefiind obișnuit să solicit întrevederi, așteptam ca întîlnirea noastră să se producă firesc, printr-unul din acele "hazarduri" al căror secret doar viața îl deține. Ocazia s-a ivit în chip natural datorită lui Bruno Totvanian, director la revista 3e Millénaire, care, spre sfîrșitul anului 1982, a avut fericita idee să ne invite la prînz la el acasă. Păstrez de la această întîlnire impresia unei intense prezențe, a unei imense
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
calitățile, caracterele, viața sa proprie, ontologia sa proprie, este inclusă în realitatea noastră mezofizică. Există acolo, într-adevăr, o contradicție. Dar la urma urmei, această contradicție nu e adusă neapărat de o logică care era prezentă aprioric. Ea s-a ivit pornind de la cunoașterea microfizicii. B. N.: Cred că aici atingi într-adevăr o problemă importantă de confuzie legată de opera lui Lupasco, confuzie care se manifestă și într-o carte recentă, inedită, Ființa și cunoașterea, a unui poet dispărut foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
apud Manolescu 2004: 122. 137 Momanu 2002: 52-53; vezi, de asemenea, ideea conform căreia ,,premisa de la care trebuie să se plece atunci când se realizează o reflecție de ordin curricular ar putea fi aceasta: informația este un construct propriu al individului, ivit în momentul interacțiunii acestuia cu elementele de cunoaștere socialmente sugerate. Cunoștința achiziționată este mai mult decât un dat exterior individului, un rezultat al unor procese cognitive interne ale subiectului" Cucoș 2006: 155. 138 Apud Momanu 2002: 53. 139 Vezi și
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
care, pentru Eckhart, este singura realitate. Mai mult, observăm o profundă asemănare de concepție între Blake și Rudolf Steiner: Blake: "Toate cîte se-ntîmplă pe Pămînt se văd în luminoasele Sculpturi ale/ Sălilor lui Los"171, evenimentele de pe Pămînt se vor " Ivi numai în Sferele De-Afară ale Spațiului și Timpului Vizionar"172. Steiner vorbește despre Devakhan (numele sanscrit corespunzător Raiului creștin): atmosferă devakhanică "răspunde fiecăruia dintre gesturile noastre, actele, gîndurile noastre prin ondulații, lumini, sunete. Tot ceea ce se întîmplă pe Pămînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nouă zile trudi la lucrarea să și nouă-ntunecate albe nopți; Dar într-a zecea fremătîndă dimineață, acuma Cercul Sorții-nchis, 85 În jur se rostogoli marea, dînd naștere-unui Glob de apă, cumpănit prin sine10. Un Continent Amenințător acolo se ivi unde-n pustie, Enion, De propria-i Creație-ngrozită, privindu-și umbră cea țesuta, Ședea-ntr-o groaznică beție de Remușcare și de Pocăința. [El cu piciorul o-a respins pe Enion; sări înalt în Nori 90 În bucuria-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stînci înmuguresc. 195 Acestfel de putere i-a fost dată rătăcitoarei Singuratice: Stejarul descojit, Fagul cel cu lungi ramuri, dulcele Castan, Pinul, Blîndul Par, încruntatul Nuc, înțepătorul Măr Sălbatic, precum și Mărul dulce, Coaja cea aspră și-o deschid; ciripind se ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul și cu Sturzul. 200 De pe-ascuțitul stei Capră 19 sărit-a, iar Oile se deșteptară din pămînt 20, Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acestea cu dulce armonie, O cum mai șed Părinții noștri și jelescu-se în a' lor tainice lăcașuri în tăcere cufundate!" Dar Enitharmon îi răspunse cu o lacrima ce ii căzu și încruntîndu-se 245 Posomorita precum o dimineață-nrourată cînd se ivește de purpura lumină, " Pentru că noi să fim fericiți, să îi lăsăm pe ei nemuritoarele puteri să iși sleiască În timp ce noi năuntru tragem dulcile lor desfătări, în timp ce noi dispreț peste dispreț Le-ntoarcem ca să hrănim nemulțumirea noastră; căci recunoscători de ne-arăta-vom
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd în picioare, luptînd, Luptînd ca să rostească Glasul Omului, luptînd să ia înfățișarea Omului, luptînd Să ia mădularele Omului, ivindu-se în urmă din fumul Lui Urizen cel în bucăți sfărmat după căderea să fulgerătoare, 160 Tharmas își nalta mîinile și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jur neadormita, respinsă la hotarul Neființei 119. Sfîrșitul Nopții a Treia VALA Noaptea a Patra 120 Dar Tharmas pluti pe negura Abisului; glasul lui Tharmas bubui Peste potopul ce-și umflă apele; văzu pe Los și Enitharmon cum se Iviră-n Strălucire și putere din Abis; pîntecele-i fost-au de dorul lor cuprinse. Se înălțară în putere peste potopul ce apele-și umflă, plini de dispreț, 5 Roșu că Soarele-n fierbintea dimineață a-nsîngeratei zile Tharmas îi privi; pîntecele-i fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groaznică durere. Bolnavă-n cruntă suferință, năuntrul coastelor umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră flămînda, rîvnitoare. De-aici gîtleju-i se nalta Croit aidoma unui canal; apoi, precum o roșie văpaie, o limbă-a foamei Și a setei se ivi, si o a șasea vîrstă se-ncheié, de groaznică durere. Turbat și-înăbușit de chin, el brațul drept și-l aruncắ spre miazănoapte, Si brațul stîng spre miazăzi, țîșnind afar' adînc îndurerat, 245 Și tremurînd picioarele-i călcară-abisul cel de jos
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al său glob de foc, pe Valea lui Urthona coborî 295 Printre imenșii muri de fier zidiți de-ntunecatul Spectru. Globu-i se-ntunecắ împurpurîndu-se cu cețuri, și toată înaintea caii sale, Pasînd peste îngustă vale, Umbră lui Urthona Vastă năluca se ivi, care-n picioarele cu șolzi de fier Călcat-a stîncile-ntărite în așteptarea necunoscutului rătăcitor 300 Pe care il văzuse rătăcind prin lumea să de jos cînd încă era departe foarte, Si privi iutea să apropiere; strîns întunecat stătea Spectrul. Lîngă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în globuri și în icuri aidoma unor săgeți ce-ți sfîșie însîngerate mădularele. Și-acuma din nisipuri arzătoare un stîlp vîrtejitor, ca să te copleșească, Iti moaie rănile în săruri de infern și în amărăciune. 55 Și-acum o stîncă se ivește pe-ntinsu-acestui iaz de foc Ca să te poarte jos sub valuri în deznădejde înăbușitoare. Milă pentru tine-îndemnatu-m-a să-mi curm întunecatul, lung repaos, Si ție să m-arăt în chip de-nțelepciune. Și totuși rîzi de toate-aceste chipuri, si de acest
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mie de coline, Bolnavi privesc nainte și-abia-și întind către cîmpie ramurile. Și rozele-ți ce se-ntindeau în fața arzătoarei dimineți, 195 Ascunse-n mătăsos mic val de-abia răsúflă și licăresc ușor. Crinii tăi care dădeau lumină cînd dimineață se ivea, Ascunși în Vai, abia se tînguie și nimeni nu le-aude glasul. Toate cîte sînt, afară doar de Los sărmanul, se bucură de ale frumuseții desfătări! Cîndva cum mai cîntam și mai chemăm jivinele și păsările spre desfătarea lor, 200
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Enitharmón pe arborele Tainei coborî. Spectrul văzu cum Umbră tremura peste-ale sale stînci întunecoase Sub arborele Tainei, care în groaznicul Abis În aprigă durere să înflorească începu, dînd muguri care se zbăteau În chinurile facerii; și-acuma, florile căzînd, ivitu-s-au 215 Strălucitoare fructe de culori multe și-avînd otrăvuri felurite, Urgii ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste arborele viu. Năluca lui Urthona văzu Umbră lui Enitharmon Sub Arborele Tainei printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]