5,763 matches
-
și-a subestimat eroii în acea seară. Primul lor proiect a numărat în cele din urmă mai mult de 17 000 de construcții. Ar fi trebuit să îi spun asta doctorului Gabor. Nu ar mai fi avut atâtea cuvinte de laudă pentru realizările mele. Dar nu aveam de gând să îi spun despre înțelegerea mea cu Harry. Nici măcar soția mea nu știa motivul adevărat pentru care intraserăm în afaceri împreună. Ideea e, continuă Harry, că frații Levitt îngreunează situația pentru ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
știau că cei pe care Anne îi numea van Daan erau de fapt van Pels. Dar nu voiam să îmi asum riscul. Piesa s-a jucat timp de un an și jumătate. Mă obișnuisem să văd anunțurile și să aud laudele oamenilor care erau mai în urmă cu noutățile decât soția mea și sora ei sau, în ocaziile rare când o lăsam pe Madeleine să mă târască la vreun spectacol, să trec pe lângă poze cu actori în haine sărăcăcioase, cu chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
scria lui Constance, implorând-o să Îi trimită vești. Îi era, după cum constată ea cu Înțelepciune, dor de Europa. Îi făcu pe plac, scriindu-i epistole lungi, compuse cu stil, În care Îl tachina blând, dar care erau pline de laude și de Încurajări pentru proiectele sale literare. Declară că Portretul unei doamne era o capodoperă - mai ambițioasă și, de aceea, mai măreață decât Daisy Miller - și că Isabel Archer reprezenta triumful introspecției pentru un anume tip de tânără idealistă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Boott, care se mutaseră la Florența pe timpul iernii, astfel Încât Henry și Fenimore se putură bucura nestingheriți unul de compania celuilalt. Părea natural să cineze Împreună la aceeași masă, Într-unul sau altul din apartamente. După cum sperase Henry, ea acoperi cu laude bine cumpănite Prințesa, netezindu-i orgoliul scriitoricesc cam șifonat. Vremea era blândă și priveliștile minunate. Când Fenimore trebui să ia În stăpânire apartamentul din Casa, Henry se mută jos, În oraș, ocupându-și locul În caruselul social al comunității de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să o găsească pe cea În care Îi declara că cele mai bune scrieri ale ei nu erau demne nici să atingă poala celor mai proaste ale lui, căci i-ar fi făcut plăcere să se mai scalde o dată În laudele delicioase, pline de umilință. Ori o pierduse, ori o lăsase la Boston. Păstră scrisoarea de la Du Maurier, pe care o primise pe când se afla la Veneția, dar nu răspunse comentariilor referitoare la Une vie, a lui Maupassant. Asociase Întotdeauna romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rânduri cu complimente vagi nu aveau să fie suficiente. Doamna Humphry Ward (cum iscălea ca autoare) aștepta din partea mentorului său o critică detaliată. Henry amână Într-atât, Încât trebui să Își ceară scuze pentru Întârziere și să compenseze prin dulcegăria laudelor, lăsând doar câteva portițe strâmte, prin care să Își poată strecura conștiința artistică. „Modul În care Îți strunești eroul mi se pare extrem de remarcabil, În special prin comparație cu felul În care Încerci să Îl strunești“ - Îi scrise el - „și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că eroul ar putea face o insolație provocată de razele puternice și oblice ale admirației tale pentru el.“ Era convins că scriitoarea, triumfătoare, nu va detecta critica subtilă cuprinsă În cuvântul “Încerci“ sau ironia „insolației“. Îi răspunse, mulțumindu-i pentru laudele generoase și menționând ca din Întâmplare faptul că editorii se pregăteau să publice o ediție populară, Într-un volum, și preziceau vânzări de 30 000 exemplare până la sfârșitul anului. Henry publicase de curând Documentele Aspern, Într-un volum cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Începători Îi arătau roadele muncii lor și Îl rugau să fie sincer, sinceritatea era, de obicei, ultimul lucru pe care Îl doreau, iar dacă Îi erau și prieteni, situația putea deveni delicată. Învățase să Își tempereze criticile cu formule de laudă și Încurajare, dar Îi era cu neputință să comită un sperjur În materie de valoare literară. De aceea, aștepta cu oarecare neliniște să vadă romanul În curs de realizare al lui Du Maurier. În realitate, prima dată nici nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al cărei redactor o acceptă pe loc pentru a fi publicată În aprilie. Ce bine ar fi fost dacă și piesele de teatru s-ar fi putut monta la fel de rapid și de simplu! Hare, care primise Doamna Vibert cu atâtea laude măgulitoare În urmă cu aproape un an de zile, de atunci tărăgăna și Îl ducea cu vorba, În ciuda faptului că Henry revizuise piesa, intitulată acum Chiriașii la sugestia lui. Începea să Își piardă Încrederea În el. Între timp, nici Compton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și forța, și Încrederea În sine necesare pentru a o reînvia pe prima. Până atunci, era chinuit de imaginea altor scriitori - Kipling, Wilde, Hardy, de exemplu, ca să nu mai vorbim de dna Humphry Ward - care se bucurau de atenția și laudele care, În opinia lui, i se cuveneau; opinie pe care nu o putea Împărtăși deschis nici măcar prietenilor celor mai apropiați, fără a părea jalnic de slab și de invidios. În schimb, puse toate aceste sentimente și dorințe complicate Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu sexul la bărbații tineri, se simțea la adăpost cultivând prietenia unor tineri care Îi Împărtășeau vederile. Vechii camarazi ca Du Maurier și Gosse erau, desigur, inestimabil de valoroși; dar sprijinul lor era, la urma urmelor, de la sine Înțeles, iar laudele aduse operei lui trebuiau luate cu un dram de rezervă. Nimic nu era mai dulce pentru orgoliul rănit decât tributul adus de un tânăr inteligent și dăruit, deferența arătată de discipol maestrului. Morton Fullerton ducea omagiul la extrem, imitând stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și rămase doar sunetul aplauzelor, din toate colțurile sălii, și strigăte: — Discurs! Discurs! Actorul făcu semn că vrea să răspundă și se așternu tăcerea. — Doamnelor și domnilor, În scurta mea carieră de director de teatru, am avut parte de atâtea laude venite din partea dumneavoastră, că notele discordante din seara aceasta mă dor profund. O voce de sus strigă: — Nu-i vina ta, Alick, piesa-i proastă! Urmară râsete și un cor de „Așa-I, așa-i“ din aceeași zonă. — Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu pot decât să vă spun, urmă Alexander, că noi am făcut tot ce ne-a stat În puteri; și, dacă am dat greș, nu putem decât să Încercăm să ne comportăm mai bine În viitor, pentru a merita noi laude. Făcu o plecăciune, care provocă din nou aplauze. — Ce discurs lingușitor, șopti Du Maurier. — Ce spectacol infernal, murmură Sargent. — Alec a salvat situația, o Încurajă Lily Hanbury pe dna Alexander. — Situația poate, spuse Florence. Dar ce-o să se Întâmple cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și marchiza de Queensberry, necrologurile pentru Christina Rossetti, care tocmai decedase, controversatul proces la curtea marțială al căpitanului Dreyfus și, inevitabil, extraordinarul succes al lui Trilby. Pulpa de miel cu sos de mentă preparată de dna Smith se bucură de laude unanime, iar Henry Îi făcu semn lui Smith să fie generos cu vinul de Bordeaux, așa Încât atmosfera se Înveseli. Sturgis Îi amuză povestindu-le despre felul În care romanul lui Du Maurier fusese supus celei mai vulgare exploatări comerciale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lor și a naturii extraordinare a problemelor mele, nu am zărit niciodată vreo urmă de iritare pe chipul lui și nu am auzit vreun sunet care să arate lipsa de compasiune sau de Înțelegere de pe buzele lui“. Nu merita asemenea laude. Motivul pentru care fusese bun cu ea era că Îi satisfăcea egoismul; era atât de devotată, atât de plină de admirație și de dorința ca el să obțină succesul... Și nu Îi făcea concurență, aceasta era cheia. De Fenimore se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu pusese niciodată peste neliniștile și Îndoielile ei balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii au nevoie uneori. Roși amintindu-și cât de dezamăgită fusese de articolul lui, Domnișoara Woolson, cât de justificat nemulțumită de laudele lui zgârcite și invidioase, de rezervele lui pedante, de tonul condescendent. Cât din toate acestea se datora simplei invidii provocate de faptul că ea vânduse patruzeci de mii de exemplare din Îngerii de la răsărit și el doar opt mii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viitorul său rămânea nedecis. Cronicile pozitive continuau să apară și prietenii i le trimiteau: una inteligentă a lui George Bernard Shaw În Saturday Review, care răspundea direct și eficient falselor argumente din The Times, pe care nu o stricau decât laudele cam umflate la adresa jocului lui Alexander; una În Pall Mall Gazette, a unui autor al cărui nume, H.G. Wells, nu-i spunea nimic, care prezenta piesa drept „fin concepută și minunat scrisă“, și o alta semnată de o femeie Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
explicită a rolului principal de către Alexander. „Vai, biata piesă mutilată, masacrată prin simplificări brutale!“ izbucni el Într-un post scriptum către William, a doua zi. Îi Împărtăși fratelui său ironia faptului că Guy Domville stârnea mult mai multe scrisori de laudă din partea celor care o văzuseră decât oricare altă operă a sa, indiferent de formă. Dar nu-i spuse nici lui William, nici altcuiva că una dintre aceste scrisori fusese de la Ellen Terry, care asistase la premieră, pentru a-și Încuraja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor răsucite de mână sunt curbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost preluată și de alți critici și - ca urmare a strădaniilor de a produce noi comparații - variată. Se poate însă și ca cineva, poate acel Kaiser pe care-l chema pe numele mic Joachim, să fi avertizat publicul împotriva laudelor excesive. Deoarece însă până și bărbatul cu sprâncenele stufoase, care se numea Richter și care ședea lângă scaunul celor ce citeau, care era numit în glumă „scaunul electric“, părea mulțumit, în orice caz susținea a fi auzit „un timbru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doamnei Mariana. De n-ar fi fost ea, aceasta și atâtea alte impresii, nespus de plăcute, n-ar fi fost cu putință. Trebuie să mărturisesc sincer și bărbătește că don Muñagorri (fără doar și poate, un cabanier demn de toată lauda) e un amftrion posac și neatent. Aproape că nu ne-a adresat nici o vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție din Palermo decât minunata Întâlnire a Naturii cu Arta, a pampei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care o proiecta protejatul său. Drept mulțumire, mi-a ajuns la urechi tăcerea lui elocventă, care a durat până când m-au alungat din farmacie. Povestea vorbei: poștașul cu picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An a fost prompt și eficient: ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative de evadare a protejatului său, a dat buzna În strada Deán Funes, de parcă aștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
văd obligat să depun mărturie că orașul nostru, nesătul magnet al turiștilor, poate - În 1964! - să se mândrească doar cu un tenebrarium, situat și el la confluența străzilor Laprida și Mansilla. E vorba, de altfel, de o Încercare demnă de laudă, de o genuină breșă deschisă În zidul chinezesc al neglijenței noastre. Nenumărate spirite observatoare și călătoare ne-au insinuat ad nauseam că acel tenebrarium de odinioară e departe de frații săi mai mari din Amsterdam, Basel, Paris, Denver (Colorado) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aproape elegantă. Nu se mai vedea nici un pepenaș prin zonă. —Dumnezeule, a exclamat Helen clătinând din cap cu neascunsă admirație. Uită-te la tine! Și-a trecut așa de puțin timp de când erai o nemernică obeză! Asta era o adevărată laudă! —Strânge-ți părul sus, mi-a sugerat Helen. Nu pot. E prea scurt, am protestat eu. —Ba nu e prea scurt, a zis ea venind la mine și ridicându-mi părul în creștet. Fir-ar al naibii! Avea dreptate. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
citi revista și voi Încerca să descifrez unde este bustul și unde continuarea lui, nu voi rămîne cu nimic. Urmează ceva indian, cu una, yoni. E foarte complicat. Bine că pe ultima pagină vin Înțelepții și se Întrec să aducă laude oamenilor de stat și de partid. Și nice să socotiască cineva că puțin lucru iaste a scrie despre faptele stăpâniilor. Lasă scrisoare de socotit Însăși Ilie Neacșu de la foaia Europa și, argăsit de dor, așază slova-n aldină: „Pe trădătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]